Candva, nu de multa vreme caci au trecut abia 13 ani, ai ales sa vii pe lume intr-o zi de vineri. M-ai trezit noaptea cu nerabdarea ta de a ne cunoaste. A fost o experienta de neuitat pentru mine. Sunt sigura ca si pentru tine dar ca si toti bebelusii, ai uitat. :) In ziua aceea a nins pentru prima data in acel an si fulgii care cadeau parca te-au intimpinat pe tine, ca pe o printzesa. Uneori imi amintesc cat erai de mica, cum stateai si dormeai pe pieptul meu o noapte intreaga, cum apoi ai facut primii pasi…si cum ai fost alaturi de mine cand ne-a fost greu la amandoua. Da, tu copil inca mic ai fost uneori sprijinul meu…

Anii au trecut in zbor cum se spune si daca ma uit inapoi nu stiu cum au trecut atat de repede. E o zi speciala in fiecare an in care marcam inca un an, o zi plina de bucurie ca te avem zi de zi cu noi, o zi de sarbatoare pentru ca ai venit pe lume si ne faci fericiti. Ramai draga noastra asa cum esti, o fata plina de viata, energie, sanatate, bucurie.

LA MULTI ANI DIANA!


Click to play this Smilebox slideshow: de ziua ta
Create your own slideshow - Powered by Smilebox
Make a Smilebox slideshow

2 lepse intr-un post!

Am ramas restanta cu o leapsa de la Ana-Maria si cu una de la tetris.

Asadar, prima leapsa suna asa:

In ce fel de animal ai vrea sa te reincarnezi ? -Pisica

Ce ti-ar lipsi cel mai mult in viata ? – Familia

Ce apreciez cel mai mult la o persoana ? -Sinceritatea.

Care-i culoarea preferata pentru haine ? -Verdele, rosul, albastrul.

Trei cuvinte care te definesc ca persoana…- Optimista, pozitiva, sincera

O calatorie pe care ai vrea sa o faci si tara pe care ai vrea sa o vizitezi ? – Sa vizitez Peru.

Citatul/zicala preferata… -Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face…

Ce ti-ar place cel mai mult sa faci ? - Sa calatoresc.

Daca nu ai face ceea ce faci in fiecare zi, cu ce altceva ai dori sa-ti umpli timpul ? - sa fiu fotograf pentru o revista de gen National Geographic. As imbina cele doua mari pasiuni ale mele: fotografia si calatoritul. Dar atunci e clar ca nu as avea familie…e cu doua taisuri. Raspunsul e cred: sa fotografiez.

Care e cea mai mare extravaganta a ta ? - Eu am doua. Am reluat de 2 ori viata de la zero: cand am divortat si m-am mutat in SM cu un copil de 5 ani…ai apoi cand am venit in Suedia cu doi copii. In ambele situatii l-am avut pe omul drag langa mine. Amandoi suntem partasi la extravagantele astea.

A doua leapsa e culinara si tetris doreste sa stie cate ceva si despre preferintele culinare ale fetelor.

1. Care e madlena domniei voastre?

2. Care este bau-baul din farfurie?

Pai sa incep asa:

Diana:

1. grisul cu lapte la orice ora din zi si din noapte, de pe la 2 ani de cand nu a mai baut lapte…

2.tocanitzele cu cu sos de ceapa. Si un fel de mancare suedeza pe care o primesc la scoala: blodpudding(budinca de sange). E o masa gretzoasa maro pe care suedezii o mananca cu dulceata de lingon si cu garnitura-orez sau cartofi.

Silvia:
1.supa de pui cu galuste de gris la oice ora din zi si din noapte. Asezonata obligatoriu cu smantana sau si mai bine cu Keso (un amestec de branza de vaci bilutze cu smantana). E singura care mananca asa supa asta delicioasa…
Si tot in frunte sunt cartofii piure. Tot cam la orice ora din zi sau noapte :) .
2.mamaliga indiferent cu ce…

Eu:
1. mai nou descoperitele mancaruri thai si chinezesti, imi ploua in gura numai cand ma gandesc la ele. Mananc cam orice, nu am prefeinte speciale. In afara de bau-bauri. :) In casa trebuie sa avem mereu fructe, daca nu am fructe simt ca lipseste ceva.
2.carnea de miel sau de oaie, o mananc foarte rar si cu noduri in gat. La fel fructele de mare, nu le mananc cu placere si aleg orice altceva (in afara de oaie :) ) in locul lor.

Trimit leapsa mai departe suedezelor mele dragi, daca au inspiratie si timp: mami de Basse, svea si poppy.


Santana-un monstru sacrru pe care il stiu din facultate…i-am devorat piesele.

Rob Thomas un tinerel pe care l-am auzit prima data acum 4 ani jumate in SUA, apoi am primit de la sora mea primul lui album pe care atunci cand il ascult ma vad din nou pe strazile NY-ului.

Azi bonus: o plimbare(o alergare mai bine spus ;) ) cu Rob Thomas in NY, ca sa visez din nou…

Si pentru ca e soare si din casa parca vine primavara, azi avem blog cu soare.

 

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GrTCsCBk1Tc

Cat eram insarcinata cu Diana, mi-am dorit mereu sa trec de pragul de 21 noiembrie cand era ultima zi de scorpion. Nu stiu de ce, dar nu voiam un copil scorpion…o voiam sagetatoare. Aveam eu un fix care pana la urma s-a dovedit a fi neintemeiat. Am cunoscut de atunci scorpioni si scorpii :) care nu numai ca mi-au placut, mi-au devenit prieteneni dar unul din ei mi-a devenit chiar si sot…unul cat se poate de bun si caruia ii trimit inca o data toata dragostea mea, a noastra: sa ne traiesti tati drag viata lunga si sanatoasa!

LA MULTI ANI OVI!

Azi sunt purple…se vede nu? :) Nu o sa las asa blogul, caci imi place Craciunul rosu, dar e un inceput…

AMR 3. 3 teste. Am schimbat putin planificarea si am reurit sa mai inghesui un test oral marti(alaltaieri adica) si maine inca unul…cum va spuneam AMR 3: maine doua, unul oral si unul scris si luni ultimul oral, cel la care primesc tema la scoala si va trrebui sa vorbesc despre un subiect asa pe nepregatite. Sincer, de acela mi-e cel mai groaza…dar sper sa fie bine.
Hartiile pentru cursurile ce vreau sa le incep in ianuarie sunt pregatite, mai am doar hartia cu ccc calificativul la suedeza sa-l pun in plic si sa-i dau drumul pe posta sa ajunga la timp la cei la care trebuie. Sper ca de Ziua Romaniei plicul sa fie la ei si sa intru si eu in calculele lor. Apoi voi astepta…sa primesc raspunsul afirmativ cum ca pot incepe cele doua cursuri la care m-am inscris…alte emotii…

Una peste alta, am inceput in sfarsit sa citesc o carte pe care VREAU EU sa o citesc. Nu ca celel obligatorii de pana acum nu ar fi fost interesante, pentru ca mi-au placut toate, dar aveam si eu un pitic sa citesc o carte si nu puteam! E ca dupa o sesiune ultra super prelungita de 3 luni in care cum ma asezam ma gandeam:”care e etapa urmatoare? Ce am de facut acum? Sa mai citesc, sa mai scriu? Sa mai caut pe net un subiect pentru urmatorul oral? etc” In sfarsit stau lejera, mi-am pregatit si subiectul pentru oralul de maine, tema pentru testul scris o primesc maine la scoala si pur si simplu nu am ce sa mai invat…e nasol :) .

Dar cum a fost la test? La cel national? Pai ma intreba si prietena mea poloneza daca a fost greu. Nu am stiut ce sa-i raspund. Pentru ca nu tine de ce si cat ai invatat si de ceea ce poti sa scrii tu la un anume subiect. Trebuie sa fi scris inainte multe compuneri, texte, sa ai antrenamentul facut pentru testul asta, altfel nu poti sa-l treci. Nu e de invatat, de memorat ci de antrenat…
Adica e asa: cu o luna inainte primeste fiecare participant la test un caiet cu texte si cu multe fotografii, tablouri, etc. Si 2 CD-uri de ascultat daca iti face placere sau iti e mai usor sa asculti textele decat sa le citesti,un fel de caiet audio ca tot sunt la moda acum cartile audio(recunosc ca nu ma pasioneaza). Caietul are o tema, cel din acest an a avut ca tema “relatii si legaturi puternice”. Textele, desenele, tablourile, toate au avut legatura cu tema. Articolul pe care l-am tradus a fost din acel caiet. Au fost texte despre legatura omului cu drogurile, cu obiecte dragi de ex. o masina, legaturi intre membri familiei, poezii de dragoste sau singuratate, tablouri la fel, legaturi intre homosexuali, articole despre singuratatea la tineri si la batrani caci acestia sunt cei mai afectati, legaturi intre tari(am avut discursul lui Oback Barama la instalarea lui ca presedinte). Sincer va spun ca am devorat textele, subiectul mi-a placut atat de mult, incat am citit totul cu cea mai mare placere. Pot sa spun ca am avut noroc. Mai ales ca am tradus texul acela care mi-a placut atat de mult. Cred ca intamplarea e putin spus aici, norocul are mai mult de a face. Pentru ca stiti despre ce am scris la test? DA, despre articol. Unul din subiecte(8 la alegere) suna cam asa(citez din memorie): “prezinta cum este influentat omul de locul sau in scara fratilor si surorilor, compara cu textul din caiet si spune-ti parerea asupra acestui subiect”. Subiectul era mai lung, cu ceva expricatii anterioare, candidatul trebuia de fapt sa scrie un articol in ziar care sa cuprinda cerintele de mai sus. In general cam asa au fost toate subiectele, cu referire la un text sau a fost unul in care trebuiau comentate separat si apoi facuta o paralela intre doua tablouri, apoi cu expunerea parerii personale asupra subiectului. Toata smecheria era sa stapanesti bine textele, sa alegi un subiect care crezi ca il poti face cel mai bine si apoi sa scrii. Strict la subiect. Greul pentru mine a fost limba suedeza. Adica lipsa unor cuvinte din vocabular. Nuuuu, era voie cu dictionare la noi, cei care eram de alta limba materna, suedezii au avut voie(si noi de altfel aveam acces la ele) cu dictionare explicative suedeze. Ghinionul meu cel mare este ca nu exista dictionar Roman-Suedez. Am unul Suedez-Roman cu care deja m-am obisnuit sa jonglez, dar cand chiar nu cunosc un cuvant pe care as vrea sa il folosesc(din astea mai elevate asa…) atunci ma ajuta google translate. Ei bine, la test nu am avut voie sa folosim internetul. Aaaa, nu v-am spus. Testul s-a dat la computer, am scris in word cu corectare de spelling(nu stiu cum sa-i spun altfel) care te atentiona si daca gramatical nu era corect sau daca cuvantul nu exista in dictionar. INSA ni s-a spus la inceput sa nu deschidem internetul(nu, nu l-a taiat nimeni si nici nu au stat politaii in spatele nostru, singurul prof care ne-a supravegheat a stat si el la computer si a scris) si eu nu am avut ajutor asa cum as fi putut. Ideea era ca prin internet putem trimite textul la cineva care sa il corecteze si sa il trimita inapoi. Nu stiu daca cineva a indraznit sa deschida netul, dar eu una nu…Stiu ca am gresit cate ceva, nu mult…dar am gresit totusi. Acum astept rezultatul, poate maine…daca nu atunci luni…cica trebuie corectat de 2 profi si apoi vazut daca ccc calificativele coincid.
Restul testelor le-am luat pe toate, la ultimul de literatura, care mie mi s-a parut cel mai greu pentru ca a fost literatura moderna, a sec. XX…am luat maxim de puncte. Nu, nu credeam asta…stiam ca am sa il iau, dar nici chiar asa…

Ei cam atat despre examene, teste…sa treaca si ziua de luni sa pot sufla usurata si sa vina si la mine sarbatorile!

O nota de subsol: omu’ meu si-a luat o saptamana libera sa zugraveasca prin casa: camera Dianei si holul de sus, sa se odihneasca, etc. A vopsit camera Dianei, a facut-o tare frumoasa. A inceput holul…si a facut rubeola. :) Nu, nu de la vopsit…:). Acum zace pliiiiin de bube rosii mancatoare. Si mai stiti ceva? Hai ca va spun mai tarziu cu o noua postare…peste cateva ore, ok? :)

Unul din anii la care ma voi gandi mereu este desigur anul in care am nascut pentru prima data, dar asta e evenimentul care a incheiat un an pe care mi-l amintesc a fi plin. In afara de evenimentul nasterii Dianei, sunt cateva evenimente care imi revin in minte legate de tata. Am ajuns sa ma gandesc asa brusc la el, fara un motiv special…

Poate ca pe undeva e anul in care am fost cel mai aprope de el ultima data…tin minte ca a debutat destul de nasol…ai mei stateau intr-un apartament la bloc(mama sta in continuare acolo) si a fost anul in care s-a renuntat “in masa” la incalzirea centrala. Ai mei nu au reusit sa puna centrala termica decat mai tarziu in acel an…tata a ramas acasa in somaj sau chiar s-a pensionat atunci, nu mai tin minte…mama la fel parca(oricum mama ma citeste si ma corecteaza daca e cazul…). Sora mea era in clasa a 12-a si se pregatea pentru facultate(sunt sigura ca si ea isi aminteste mai bine ca mine de povestea asta; eu locuiam deja separat de ei si nu mai tin minte cu exactitate). Se incalzeau cu un calorifer electric pe ulei si tata statea mult in bucatarie unde citea si facea mancare, sau se incalzea la aragaz. A racit puternic in acea iarna si tusea urat, era frig in casa si asta nu a fost bine deloc…tusea a continuat pana in vara cand s-a hotarat sa mearga la medic. A ajuns cu trimitere la spitalul TBC din oras(cica se auzea ceva la plaman) si dupa radiografie i-au facut trimitere la oncologie la cluj. Tin minte ca era disperat, oricat i s-a spus ca l-au trimis acolo la o bronhoscopie si e trimis la oncologie pentru ca acolo exista aparatul, el nu credea. Era sigur ca are cancer la plamani(fumase ani in sir cate 2 pachete de tigari pe zi, vreo 40 de ani cred) si ca va muri.
In aprilie chiar cu cateva zile inainte ziua mea am aflat ca sunt insarcinata, a fost un cadou frumos pe care mi l-am facut :) .
Intamplarea cu tata, cu trimiterea la oncologie s-a nimerit sa fie chiar in zilele in care sora mea era la Bucuresti la examenul de admitere insotita de mama. Cum tata nu putea merge singur, am fost singura care puteam sa-l insotesc. Singura posibilitate de a ajunge la cluj la acea vreme era autobusul. Am fost la Cluj cu un tata disperat, eu insarcinata in luna a 5-a incercand sa-l incurajez dar numai eu stiu ce era in sufletul meu. Usurarea a venit cand de la oncologie ne-au trimis la clinica de TBC pentru ca acolo era aparatul. Tata s-a mai linistit, bronhoscopia l-a cam secatuit(e o operatiune cam nasoala) dar rezultatul a fost bun si pentru cativa ani l-am mai vut printre noi. Tusea i-a trecut, pata de la plaman se dovedise a fi o alarma falsa.
In noiembrie cu cateva saptamani inainte sa nasc, a mai aparut o boala pe “capul” lui. A facut Zona Zoster si imi amintesc cum am fost la el la spital si apoi peste cateva zile am nascut. Atunci, in acea zi a nins pentru pima data…

Dar despre asta, intr-o postare viitoare, peste cateva zile…

Astazi pentru prietenie…pentru toti prietenii virtuali si reali care imi viziteaza pagina:

Si o intrebare: recunoasteti melodia? Am cautat-o peste tot si nu stiu cum se numeste. Ceea ce auziti e alarma unui ceas de al nostru, de acolo am innebunit cu ea :) .

Cred ca fiecare dintre noi poarta in el un gust anume din copilarie. Sau nu numai unul ci mai multe…eu de ex. tin minte gustul minunat al “puiului cu smantana” pe care il facea tatal meu. Nici pana azi nu am reusit sa ii dau acel gust…
Dar unul din gusturile care mi-au ramas adanc intiparite in minte e…painea cu unt mancata cu cacao cu lapte. Era cina preferata in serile de iarna, cu cacao fierbinte si daca bine imi amintesc mama e cea care ne facea cina asta…
Aseara mi-am amintit de mancarea asta si am cinat cu Silvia paine cu unt si cacao cu lapte. A avut un gust minunat si ma vedeam din nou mica in bucataria alor mei cand am simtit gustul acela in gura, cot la cot(sau fata in fata :) ) cu sora mea…yamiiii, ce bun a fost! Iar amintirile si mai si…

Asta e portia Silviei, cam pe la mijloc asa…:)

DSCF7531

Scriam mai acum o luna ca Silvia e indragostita…Ieri venind de la scoala, pe drum am aflat ca:
-Mama stii ca nu il mai iubesc pe Samuel? El e ixpoikvenul-meu. :)
-Da? Ce inseamna asta?
-Mamaaaaa, este ex-iubitul meu! Nu intelegi?
-Ah, asa inteleg…Si cine e noul tau iubit?
-E William!
-Ah, William…ii raspund cu neincredere…nu il cunosc!
-E dragutz.
Mai tarziu afla si tata si au o discutie asa ca de la tata la fiica…daca el o iubeste, daca si-au facut declaratii, ce simte Silvia cand il iubeste…
-Simt asa ca imi bate inima mai tare!
Deci e dragoste in toata regula…si nu, el nu stie ca ea il iubeste, ii e rusine sa-i spuna. Si el nu o iubeste, adica nu i-a spus nimic…

——————————————————————————————————-

Sunt sigura ca va amintiti de cele 2 Silvii. Iata ca v-o prezint pe Silvia 3, cea mai noua freza pentru care din jumate in jumate de ora trebuie sa aranjam agrafele, pentru ca parul sa stea intr-o parte…ah ce frumoase erau zilele cu coada! De unde i-a venit ideea? pai de la Idol si de la preferata noastra de acolo, care din pacate a iesit: Erika!
Ce ziceti, seamana? ;) Atat ii pare rau ca nu e blonda si ma intreaba cand o las sa se vopseasca…

PS. Da, pe fata e zgariata de Morgan…

In we fetele isi fac de cap si regula e ca se duc la culcare cand vor ele…asa ca se face dupa ora 23 cand urcam la culcare. Nu mai citim povestea ci mergem de la baie direct in pat(asta insemnand in limbajul Silviei ca vrea sa doarma). Nu-i vorba ca in 10 minute sforaie, dar e uneori trecut de 23.30. Asta si vineri si sambata seara. Duminica avem asadar probleme. Cu amandoua. Eu(la dorinta speciala a Silviei) trebuie sa stau in camera pana adoarme. Citesc, asa imi fac temele de citire ;) . Duminica seara ne culcam la ora 22. Dupa 20 de minute de foiala, cascat si iar foiala, o aud pe Silvia:
-Mamaaaaa, nu pot sa dorm!
-Numara oi!
Rade…
-Cum sa numar oi mama?
-Asa: una, doua, trei…
Stie sa numere pana la 100 si apoi mai departe. Nu oboseste sa faca asta treaza in ambele limbi, ma gandeam totusi ca asa culcata poate pe la 300 adoarme. Nu stiu la cat a ajuns, dar in cateva minute i-am auzit rasuflarea regulata. Semn sigur ca Mos Ene ajunsese printre oi si mioare la genele ei…
Dau sa ies pe usa, cand o aud pe Diana:
-Mamaaaaa, nu pot dormi!
-Numara oi! ii raspund si ies pe usa. O aud razand in spatele meu. Nu m-a mai strigat, semn ca in max. 5 minute a adormit si ea…

Azi in masina:
Eu catre Silvia:
-Ai numarat oi aseara?
Rade.
-Nuuu, cum sa numar mama oi?
-Asa cum ti-am zis: una, doua, trei…
Rade mai departe.
Poate totusi, duminica viitoare va adormi numarand oi…:).

Pagina Următoare »