good life

Da, mereu cand am dat un test, un examen si ma pregatesc sa plec acasa, viata e frumoasa.

Am scris azi despre bacterii. Trebuie sa facem minim 80% ca sa il luam. Din 30 puncte cat e in total testul, cel mult 6 puncte gresite. Eu sper ca am facut macar atat, dar ramane de vazut.

Iarna a venit in sfarsit. Din partea mea putea sa nici nu mai vina dar ma bucur de bucuria copiilor. Ei chiar au asteptat zapada si Silvia parca nu isi gasea ocupatie fara ea. Eu ma gandesc numai la saracele flori care deja credeau ca vine primavara. Dar da, viata e grea. Stim cu totii. Sper doar sa reziste sub zapada si cand e timpul sa creasca mai departe.

Ma pregatesc sa merg acasa, un we mai lung iar, desi am de scris si invatat. Le fac, printre picaturi.

Semestru asta Silvia a vrut si altceva decat cursul de arta. Am tot insistat sa inceapa ceva sport, au si in vacanta din februarie activitati sportive. Asa se si numeste vacanta, vacanta de sport. Dar nu vrea sa participe la nimic, nu ii plac sporturile de grup. “Nu imi place sa alerg dupa minge si sa ma imping cu altii” mi-a spus. Desi nu pot spune ca nu e sportiva: stie sa mearga cu bicicleta, se da cu role, cu trotineta, am fost cu schiurile de cateva ori (poate mergem in we asta!), inoata bine…dar nu vrea nici la inot sa mearga. Si-a manifestat insa preferinta catre dans. Street/Hip-hop dans. A inscris-o Ovi. Incepe sambata, timp de 10 saptamani. Cursul de arta se suspenda deocamdata. Aici se platesc si nu sunt ieftine. Vedem ce facem din toamna…

Microbiologia imi place, surprinzator. Cand lucram in laborator, imi spuneam mereu ca nu ma vad in acel sector, ca e complicat, ca nu e pentru mine. Insa cand ajungi sa inveti si sa intelegi…e fascinant. Abia astept saptamanile de practica.

Sa aveti un we frumos. Si nu uitati, viata e frumoasa!

pana joi

Yersinia pestis, Shigella dysenteriae, Neisseria meningitidis, Bordetella pertusis…numai 4 exemple dar sunt peste 50. Peste 50 de astfel de nume ale bacteriilor care ne fac viata grea. Plus bolile cu care ne fac aceste bacterii viata amara. Joi am test din ele, trebuie sa le memorez numele, ce fel de morfologie au si ce boli dau fiecare, cum ne contaminam. Intr-un cuvant TOCEALA! Ce am urat toata viata, acum am dat de belea.

Am facut o facultate tehnica tocmai pentru ca am urat sa tocesc. La mine totul trebuie sa aiba o logica, o legatura…ori la aceste denumiri singura legatura e la unele ca scrie boala in latina. Ei bine, in suedeza bolile au alte nume…nu ma ajuta prea mult.

Mi-am facut conspecte, biletele pe care am scris numele bacteriilor si am tras apoi biletelele, scriind restul informatiilor despre ele. Am scris numele bolilor pe biletele si urmeaza sa scriu maine ce bacterii da fiecare boala. Ce tipsuri de invatat mai aveti? Sa le invat ca pe o poezie nu pot. Am ceva memorie vizuala, pe ea ma bazez acum pentru test. Dar ce ma fac ca in aprilie merg in laborator, sa fac practica si trebuie sa le stiu…sper ca totul vine din rutina mai apoi…

Noroc ca mai exista cate un Staphylococcus aureus si Escherichia coli care imi fac viata mai usoara. Pe astea le iubesc! )

zapada

A nins ieri si azi noapte. S-a asternut un strat de vreo 5 cm de zapada peste ghioceii, narcisele si zambilele iesite deja din pamant. Le era dor de lumina si caldura si cum vremea era primavaratica au crezut ca gata, trebuie sa iasa.

Oricum fata de ce am avut ultimii doi ani, e lejer. Macar anul asta sa respiram…

Remember?

This slideshow requires JavaScript.

numarand in limba materna

Am inceput laboratoarele de microbiologie. E palpitant. Avem o colega noua, la materia asta. E studenta in anul trei, vine din Argentina si anul trecut a fost nevoita sa plece in tara ei natala in perioada in care ar fi trebuit sa invete materia asta. Nefiind prezenta, a pierdut materia, dar a primit dispensa sa mearga mai departe cu scoala, pentru ca a avut motive serioase sa lipseasca. Acum face in paralel materia asta si materia din anul trei, e greu asa. Dar nu are incotro.

Stiu toate astea pentru ca fac pereche cu ea la laborator. E isteata, e spontana, e…latina. Si se simte.

Am cultivat bacterii, le-am lasat frumos sa creasca si peste o zi le-am numarat casutele, adica ccc coloniile. Unele au fost tare cuminti si au construit sute de colonii. Si am inceput sa le numaram, in gand…soptit. Eu in romana, colega mea in spaniola .

Si mi-am adus aminte de mama. Ea e de etnie maghiara, a facut scoala pana la 18 ani exclusiv in limba maghiara. Cat eram copil, acasa, am auzit-o de multe ori socotind pe hartie, fara calculator. Facea totul in limba maghiara. Am intrebat-o atunci si mi-a raspuns ca nu poate/stie in romana. Mi s-a parut ciudat atunci, nu puteam intelege. Pana am ajuns in Suedia si copiii mei m-au intrebat acelasi lucru pe care o intrebasem si eu pe mama.

Iar acum le-am intrebat si eu pe fete. Diana socoteste si ea numai in romana, pentru ca asa a invatat. Silvia in schimb socoteste si numara in suedeza.

Cei care stati in afara Ro, voi cum socotiti? Sau cei care ati invatat in alta limba?

alandala

Am ajuns acasa vineri noaptea cu o intarziere de o ora jumate. A fost furtuna, vant puternic, am avut o calatorie de cosmar (din nou!…pentru cine a fost vreodata pe mare deschisa cu valuri de 3-4 metri si un vant de 90-100 km/ora, stie ce spun) dupa emotiile ca e posibil sa dorm iar in port. Apoi Ovi a zburat de la Stockholm, avionul se legana cam tare din cauza rafalelor de vant, dar totusi au aterizat cu bine. Uite cum toate adunate-examen, drum cu noroc pana la urma-spulbera misticismul despre o zi de vineri, 13. Nu ca as crede, dar daca ar fi fost cu ghinion, as fi avut pe ce da vina. Asa, neg in continuare ca e ceva mistic, e o zi ca oricare alta.

Sambata si jumatea de duminica acasa au zburat ca vantul. Si ca gandul. Programasem pe sambata o vizita la piscina, cea care e situata in sudul insulei, e cea mai mare si frumoasa. Dar din cauza vremii s-a amanat, a viscolit foarte tare, vantul batea cu aceeasi putere, ningea in acelasi timp si soselele erau acoperite de gheata. Puteam merge la piscina din oras, dar nu la fel de frumos, e numai piscina olimpica si voiam sa ne si relaxam putin. Sambata viitoare.

In schimb am fost sa vedem marea infurtunata, nervoasa rau. Am stat la adapostul masinii si ne uitam ca la televizor, numai ca in fata era realitatea. Daca ieseam, riscam sa ne faca ciuciulete, valurile se spargeau de parapeti si erau imprastiate de vant, vant care batea dinspre larg. A cam facut dezastru furtuna. Era plin de pietre si nisip peste parapeti, nu am vazut niciodata asa “dezastru”.

Saptamana asta va fi scurta in Kalmar, miercuri merg acasa, dar se pune numai de joi, vorba Silviei . Ajung miercuri dupa miezul noptii, nici nu le vad pe fete pana dimineata…abia astept sa stau fara sa fac nimic legat de scoala. Cum numai azi incepem materia noua, imi permit macar o saptamana de relaxare. Dupa care reintru in tavalugul rapoartelor de laborator, al testelor si invatatului pentru examenul care e aici, dupa colt. La mai putin de 5 saptamani distanta, cand inca nici nu am inceput cursul…

Va las sa va delectati cu fotografii de iarna, in timpul si dupa furtuna. Enjoy!

Si o saptamana excelenta tuturor!

Furtuna

Dupa furtuna

la jumatate

Azi am ajuns la jumatatea drumului. Am incheiat al treilea semestru de facultate din cele 6 in total cu examenul la “materia despre boli”(un cuvant suedez greu de tradus in romana-sjukdomslära). Pana aflu rezultatul la examen ma consider trecuta de cele trei semestre fara restante, sunt bucuroasa.

Ceea ce urmeaza de aici mai departe, de luni incolo adica, pare sa fie mai frumos, mai de a meseriei. Pana acum am avut in materii generale, care au avut rolul sa ne transmita cunostintele de baza necesare meseriei. De luni incepem prima materie de specialitate, Microbiologie clinica si laborator. Vom continua cu Patologie clinica si laborator, dupa care vom avea cate trei saptamani pentru fiecare din cele doua domenii, practica in laborator de spital. Eu am putin ghinion, in Visby este numai microbiologie, dar macar trei saptamani voi fi acasa, chiar daca peste zi la laborator. Nu am lucrat la partea de microbiologie, e ceva nou-nout pentru mine. Apoi voi face patologia undeva in Kalmar sau Stockholm, nu e definitivat. Mi-ar placea Stockholm, caci e si Ovi acolo. Asta va fi in lunile martie-aprilie. Semestrul se va termina cu un curs de Hematologie clinica si laborator. Pare interesant, antrenant si sper sa fie la fel de bine ca pana acum.

Azi merg acasa, a fost o saptamana grea pentru toti: fetele doar cu mama, eu aici, Ovi la Stockholm…dar ne-am descurcat fiecare cu ale lui.

Sa aveti un we special, asa cum va fi al meu.

Va las in compania lui Laleh, o cantareata suedeza (de origine iraniana) care promite mult. Doua din melodiile mele preferate.

prajiturele de duminica-post in colaborare

Da stiu, azi a fost luni .

Duminica in timp ce eu faceam un dus, imi uscam parul si apoi bagajuiam, cofetarul meu preferat adica Diana, cofetarea . A primit cadou de la o colega si prietena de a ei, o carticica de cupcakes, impreuna cu formele aferente de silicon.

Colorate si apetisante ca numai cand le vezi iti imaginezi ce cupcakes delicioase pot iesi.

Am reusit sa le vad gata, pe cele de ciocolata nu am mai apucat sa le fotografiez ca erau fara glazura, asa ca am luat o fotografie de la Diana (nu te superi, da?). Pe cele cu frisca si capsuni am reusit sa le gust. Trebuie sa va spun ca mereu mancam muffins asa fara glazura. Dar acum ca Diana a deschis “pofta”, va fi un “must” sa le decoram. Bucuram si celulele vizuale dar si papilele gustative.

Si ca sa nu spuneti ca nu impart si cu voi, va las si reteta. La cea cu capsuni. Tradusa de Diana.

Am muncit in colaborare .

Cupcakes cu capsuni:
(16 cupcakes mici sau 8 mari)

Ingrediente:
- 2 dl faina
- 1 varf de cutit de sare
- o jumatate de lingurita de bicarbonat/praf de copt
- 1 dl zahar
- 100 g unt la temp. camerei
- 1 lingurita zahar vanilat/esenta de vanilie
- 2 oua
- 100 g gem de capsuni

- 2,5 dl frisca (pt batut)
- 100 g capsuni

1. Incalzeste cuptorul la 175 grade. Amesteca faina, sarea si bicarbonatul/praful de copt.

2. Intr-un alt vas, amesteca zaharul cu untul si zaharul vanilat/esenta de vanilie. Bate-le cu mixerul pana sunt ”pufoase”. Pune dupa aceea un ou, amesteca din nou cu mixerul iar apoi adauga si celalalt ou.

3. Se adauga amestecul de faina/sare/praf de copt din pasul 1 si se bate din nou cu mixerul, 2-3 minute.

4. Se umple 1/3 (o treime) din formele de cupcakes iar apoi se pune 1 lingurita de gem de capsuni peste. Se umple apoi formele pana la 2/3 cu compozitia de cupcakes )

5. Se baga la cuptor pana sunt rumenite, cam 15-17 minute.

Se decoreaza apoi cu frisca si capsuni

This slideshow requires JavaScript.

ce mai facem

Fetele savureaza vacanta si se pregatesc de reinceperea scolii. Silvia cu mare bucurie, ii e dor de copii, de prieteni, de joaca. Si de scoala. Diana mai putin pentru ca o asteapta un semestru greu si stresant. Cu teste nationale, alegerea liceului si la sfarsitul semestrului aflarea vestii daca a intrat sau nu la liceul dorit.

Ovi si eu cu drumurile, el continua, eu reincep. Am o saptamana lunga si grea, cu examen vineri, abia astept sa treaca si asta…ca sa vina altul peste nici 5 saptamani…dar asta e. Astept deja vara, vorba unui site suedez: ma bucur ca dupa 1 ianuarie avem vara in fata, nu in spate. Cu regret totusi ca nu am avut iarna frumoasa, dar cum pe la noi iarna e de obicei in lunile ianuarie-martie, mai speram si la putina zapada, pentru bucuria copiilor.

Mama e gospodina casei, face papa bun si cu aromele copilariei mele, pune vase si haine non-stop la spalat cat eu stau sus in camera si invat…uooof! Iese la plimbare si am avut mare noroc cu ea ca Silvia a iesit aproape in fiecare zi afara cu ocazia asta…

In rest, de ale noastre, nu prea multe ca nu mai apucam. Speram cand se mai lungeste ziua sa mai avem si we-uri cu iesiri in natura, sa ne limpezim creierii solicitati .

inca un an…

…a mai trecut de cand te-am tinut de mana si ai plecat tati meu drag…sunt 9 in total si mi-e tare dor de tine!

rugaminte pentru bloggeri blogspot

Nu pot sa comentez la blogurile din blogspot care au comentariile ca fereastra simpla, ci doar la cei la care comentariile apar ca fereastra pop-up. Se schimba din setarile blogului. Asta ca sa nu va intrebati de ce va vizitez si nu comentez. Nu pentru ca nu vreau, ci pentru ca nu pot.