3 comentarii

La schi, aventuri ;)

Azi, in premiera mondiala eu si Silvia ne-am urcat pe schiuri. Zapada a „curs” de cateva zile fara oprire, cred ca avem jumate de metru. Cum nu se stie cat va tine si cum am aflat de curand ca exista posibilitatea sa faci schi fond in padure, pe piste amenajate si in locuri unde se inchiriaza bocanci, schiuri si bete, am hotarat azi sa ne facem de cap ;).

Sunt mai multe locuri pe Gotland unde activitatea asta se practica, noi am ales locatia unde a fost Diana saptamana trecuta cu scoala si stiam sigur cum e, macar din povesti. Initial mi-a parut rau ca nu am luat aparatul cu mine sa fac poze, dar apoi m-am bucurat. Ar fi intrat cu siguranta zapada la el si asta nu era tocmai OK.
Am inceput traseul cel mai scurt, de 1250m, eu am ramas in spate cu Silvia si a fost enorm de greu. Pe langa ca eu abia ma tineam pe mine pe schiurile alea lungi, subtiri si alunecoase :), Silvia era mai mult pe jos si eu trebuia sa o ridic. Pentru cei care stiu ce inseamna schi fondul, stiu si ce inseamna sa cazi cu ele si ce eforturi presupune sa te ridici. Pe traseu sunt si cateva dambulete, care ne-au dat de furca…incercam sa urc si alunecam inapoi, Silvia la fel…asa ca am luat-o in fata mea de sub brate si ea infingea betele in zapada…am reusit sa parcurgem asa vreo 300 de m cand Ovi care facuse deja traseul a venit dupa noi.
Silvia s-a plans intr-una ca ea nu a vrut sa vina, ca numai Diana e de vina ca am mers acolo, ca ea vrea acasa…bla bla…dar s-a ambitionat totusi sa ramana cu schiurile in picioare si sa reziste pe ele, asa cum putea.

Ca sa am si eu putin fun(ha ha) Ovi mi-a sugerat sa merg singura si sa o las pe Silvia cu el…Diana era cu prietenii nostri pe alt traseu, asa ca am plecat singura in necunoscut. WOW…padure alba si frumoasa, liniste si pace, nu venea nimeni din spate…ma simteam cuceritoarea padurii si a vitezei, incercam sa imi sincronizez miscarile picioarelor cu cele ale mainilor cum imi predase Diana teoria. Deh, mergea cumva…Prima panta(si singura de pe traseu) mai serioasa s-a ivit la orizont. Cand spun panta, spun asa vreo 10 m in lung si vreo 2 in adancime(socotiti voi panta daca va pricepeti 😉 ) . Am abordat-o cu tot curajul de care dispuneam si am ajuns cu bine jos. Ce urma, era o alta panta cam de aceeasi dimensiune, de data asta in urcare…am abordat-o pe asta cu mai mult curaj dar dupa 2 pasi din aceia cracanati am alunecat inapoi si am aterizat cu fundul intr-o tufa de pe margine cu picioarele intr-o pozitie ciudata si cu betele legate de maini in directii si mai ciudate. Am reusit sa ma ridic din pozitia pe spate, caciula imi alunecase pe ochi si cred ca aratam super caraghios. Nimeni nu se arata pe carare, asa ca nu am avut de ales decat sa incerc sa ma ridic singura. Mi-am aruncat betele, mi-am aranjat cumva picioarele si am incercat sa fac hopa sus! N-am reusit decat sa ma rastorn de pe stanga pe dreapta. Am luat betele in ideea sa-mi desprind schiurile de pe bocanci(asta se face apasand cu varful ascutit din capatul batului de schi in partea din fata bocancului, aflat pe schi) dar din pozitia in care imi stateau picioarele, asta era imposibil. M-am mai uitat o data pe carare in urma, nimeni…asa ca am infipt betele in zapada si cumva am ajuns sa ma pot sprijni pe genunchi, nu stiu exact in ce pozitie ma aflam dar am reusit sa ma ridic. Plina de zapada(mentionez ca nu am haine de schi asa ca eram cu haina de iarna, cat de cat impermeabila si cu blugii, cu manusi tricotate), m-am scuturat in timp ce pe gura imi iesea un cuvant nedemn de o doamna ;)). Dar ce mai conta? Nu era nimeni sa ma auda. Am abordat panta in alt fel, pe o parte a ei unde zapada nu era atat de batatorita si alunecoasa si am ajuns sus…sus e putin impropriu spus, daca ati vededea cu ce panta m-am luptat eu, ati fi pe jos de ras :)). Am terminat cu bine partia si am asteptat vreo 10 minute sa apara Ovi cu Silvia, timp in care ma gandeam ce si cum sa fac…mi-am dat jos schiurile din picioare, le-am abandonat pe margine impreuna cu betele si am pornit inaintea lor. Aveam in gand ca Silvia nu mai poate si ca merg sa o ajut. Stiam cat imi facuse capul calendar si ma gandeam ca nici lui Ovi nu ii e usor. I-am gasit dupa vreo 500m, deci trecusera de mijlocul partiei. Silvia a abandonat bucuroasa schiurile si am mers frumos pe jos spre capat, mi-am recuperat si eu schiurile si betele si am stat sa apara careva…Ovi plecase inainte si acum nu mai era. Plecase probabil pe alt traseu, dar nu stiam ce si cum. Dupa vreo 30 de minute au aparut Diana cu prietenii nostri, si imediat Ovi de pe traseul de 2500m. Mai erau 20 de minute si trebuia sa predam schiurile. Am profitat de ele sa mai fac un tur de 1250m, de data asta cu Diana. Sa va spun cum a fost la dambul buclucas? Chiar vreti? :)) Diana era sus deja si ma astepta. Eu am zis ca daca am putut o data, acum va fi mai usor…l-am luat pieptis, pe aceeasi parte mai putin alunecoasa si am alunecat dupa 2 pasi…in aceeasi tufa ca prima data. M-am ridicat mai usor acum si am zis ca a doua oara va fi bine…pas! Din nou am alunecat si de data asta am aterizat intr-o pozitie de nu mai puteam sa ma ridic. Diana si-a dat jos schiurile si a venit sa ma ridice. Si stiti ce am facut? Le-am dat si eu jos si am urcat frumos cu schiurile in mana :)). Da…sper ca data viitoare sa-i vin de hac dambului din prima. Voi ce ziceti? O sa reusesc? :)))

Ah da, si am sa iau cumva aparatul cum mine, trebuie sa ne vedeti in salbaticia aia frumoasa si alba marsaluind pe 2 linii albe pe alb. Si neaparat o sa va arat dambul :)).

3 comments on “La schi, aventuri ;)

  1. haha :))

    Mersu’ ca pinguinu’ e sfint la deal…ca si pentru cura de slabire.
    Ti-as da mai multe amanunte(verificate) si de urcat pirtia si de urcat de pe jos (:)), da’ nu pot sa cred ca n-ati avut mai intii parte de instructaj si de exercitii!!

  2. Nu Anda, nu ne-a instruit nimeni…scoala de schi e separat, se palteste pentru ea. Acum e numai la liber, merge cine vrea. Daca ai schiurile tale e gratis, daca nu paltesti pentru inchiriat. Asa ca nu stie nimeni ce si cum e cu tine pe acolo…nu cred ca s-au gandit ca sunt inceoatori, aici toti stau pe schiuri de cand se nasc :)).
    Tot instructajul ce l-am primit a fost de la Diana, mi-a aratat ea si mersu’ ala ca pinguinu’ da’ mie mi se cam incalceau schiurile in spate…si cand am alunecat in spate mi s-au incalcit de tot…asa am ajuns in pozitia aia imposibila de ridicat.
    Noa daca ai timp si chef sa mai dai aici lectii teoretice, ti-as fi indatorata. Ca noi toti 6 cati am fost, suntem incepatori. Da’ din aia rau de tot :)).

  3. […] si la schi. Aici nu avem decat schi fond, in lipsa de munti sau alte denivelari. Prima data am fost anul trecut si spre bucuria noastra, desi acasa a tras un plans bun ca nu vrea pe schiuri, ca nu stie, Silvia […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: