7 comentarii

turcii m-au salvat


De cand ma stiu, fructele mele preferate pentru dulceata si compot sunt visinele. Ma vad si acum pe la vreo 7-8 ani in gradina nasilor mei care atunci locuiau la Aghires, o comuna aflata la vreo 40 de km de Cluj. In vacantele de vara pe care le petreceam mereu la ei, o zi aparte era culesul visinelor, scosul samburilor si prepararea dulcetii. Primeam si eu o galeata si stateam sub visin sa primesc si eu voie sa ma catar putin pe scara si sa culeg cateva visine…apoi ritualul se continua cu scosul samburilor. Daca nu stiti cum sa ramana visina intreaga, va spun eu: se scoate samburele cu acul de cusut…samburele are un locsor aparte in care intra perfect varful acului si samburele aluneca usor afara daca tragi, fara ca fructul sa se rupa. Desigur iti trebuie multa indemanare, timp si rabdare…la cate visine aveam noi de „dessamburit” incepeam cu acul si apoi treceam frumos si le rupeam in doua. O parte din visine se duceau asa cu samburi in borcane de 10 l pentru visinata…restul trecea prin procesul de scoatere a samburilor si se puneau intr-o cratita mare, o vad si acum in fata ochilor si ajungeau dulceata. Ma gadila si acum pe la nari mirosul acrisor specific al visinelor fierte, vad spuma care se ridica deasupra si trebuia mereu luata jos…
Tin minte ca mereu ne distram cand dupa cateva ore in care cu totii eram aplecati pe ligheanele noastre cu visine, ne uitam unii la altii si pufneam in ras: aratam de parca toti am fi primit pojar :)). Si mai tin minte cat de strepeziti imi erau dintii dupa o zi din asta…

Cred ca de asta, pentru ca imi aduce aminte de mirosuri si gusturi din copilarie, imi place asa mult gustul visinelor, indiferent in ce stare sunt ele: proaspete, in compot, dulceata sau visinata.
Dupa ce am ajuns adult si mama, nu trecea o vara fara sa merg in piata si sa iau cateva kg de visine pentru camara si congelator.

Ei, vara trecuta am suferit…de fapt si acum 2 veri. Stiind ca venim aici nu am mai luat traditionalele visine, nu mai avea rost sa umplu camara si sa nu aiba cine le manca. Ma gandeam ca voi gasi aici cu siguranta dulceata in magazin, sau compot…sau macar congelate. Ei, surpriza a fost ca in Suedia nu se gasesc visine…de nici un fel. Cel putin asa credeam pana zilele trecute cand trecand pe langa raftul cu marfuri turcesti din supermarket(desi trec aproape zilnic pe langa el, nu am vazut pana acum) m-a traznit o revelatie: pe unul dintre borcanele frumos aliniate si in care credeam ca e compot de cirese, scria asa: vişne kompostosu ! Ma apropiu mai bine si citesc in engleza: sour cherry in syrup si apoi in suedeza…ei aici suna tot clasicul compot de cirese. Insa ma conving pe deplin cand pe eticheta care trona pe raft scria clar si concis si in suedeza: surkörskbär adica cirese acre :)), astea fiind visinele aici. Yupiiiii, iau cu incredere un borcan sa il studiem acasa, neincrezatoare fiind pentru ca am mai luat produse turcesti care nu mi-au placut. Ei insa, compotul asta m-a salvat, e cel mai gustos compot de cirese pe care l-am mancat vreodata…in afara de cel din copilarie. Sa va mai spun ca intr-o jumatate de ora aproape am terminat borcanul…eu cu fetele…care sunt la fel de impatimite dupa ele. Si sa va mai spun un secret? Visinele sunt fara samburi!

Anunțuri

7 comments on “turcii m-au salvat

  1. Vai,ce amintiri mi-ai starnit in suflet.Parca am simtit si eu mirosul dulcetii…Ne asemanam cumva,caci si eu am amintiri aproape similare in ceea ce priveste visinele.Nici in Japonia nu sunt visine si sufar tare mult,caci pe langa dulceata si compot mie mai imi place si prajitura cu visine.
    Apropo de dulceturi si compoturi preferate si cele de gutui imi starnesc amintiri si simturi de mult adormite.
    Multam fain pt aducerea aminte…

  2. Vai ce pofta mi-ai facut.Cind eram gravida vroiam cirese si visine,si de unde.Am o pofta de salivez:)).Mama facea supa de visine cind eram mici,din compot…

  3. @april, imi pare rau ca si tu duci dorul visinelor…de prajitura mi-e si mie dor si am sa fac cat de curand…din aceea pandispan cu visine in ea.

    @florina si mama a avut cateva incercari de supa de visine dar mie nu-mi plac mancarurile dulci. Cirese noi avem aici in padure, abia astept sa vina iar vara sa se coaca…

  4. Exact la fel am patit si eu! Tot in Suedia, vreo 3 luni in urma, la Ica, ma plimbam eu printre rafturi si deodata bam! compot de visine! Il ador.. cand eram mica, pe vremea lui Ceasca, mancam cate un borcan intreg pe zi 🙂 Iubesc rafturile alea turcesti apropo, am luat si vegeta, si foi de vita la borcan pentru sarmale.. de fiecare data cand merg la Ica ma bunghesc la raft!

  5. Poppy, bine ai venit!
    Da, am luat si eu frunze de vita si am facut sarmale…insa sunt tare sarate. Oricum eu ador sarmalele cu varza acra si de asta nu am aici pe insula :(. Am luat si vinete in borcan, dar nu mi-au placut…
    Vegeta folosesc si eu uneori, e din cea sarbeasca.

    Dar acum am o dilema mare…daca ma poti ajuta…ai vazut pe undeva mac negru? Am umblat de nebuna, vreau sa fac baigli cu mac de Paste si…am gasit numai mac alb…

  6. Hihi si eu am luat vinete la borcan, dar erau asa de acre.. le-am adaugat eu maioneza dar nu au iesit cum trebuie..

    Mac negru se gaseste la raftul cu kryddor. La borcanel mic ca piperul 🙂 Vallmofrö se cheama.

  7. Poppy am gasit pana la urma, dar la pungulitza…insa nu la Ica sau Coop ci la ÖoB. Noa macar stiu acum unde este…la kryddor intr-adevar.
    Multzam fain!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: