20 comentarii

copii bilingvi

Ii spuneam Alinei ca voi reveni la cum vad eu copiii bilingvi, dupa experienta noastra scurta dar concentrata in ceea ce priveste subiectul.

Cand am ajuns in Suedia eram contrariata in ceea ce priveste limba in care va trebui sa vorbim acasa cu copiii. Ideea era ca noi toti trebuia sa invatam cat de repede limba suedeza si ne spuneam ca vom vorbi suedeza si acasa. Ei bine, cum socoteala de acasa stiti ca nu se potriveste mereu cu cea din targ, eu nu am putut incepe cursurile de suedeza cand am ajuns aici. Semestrul incepe la sfarit de august, noi am ajuns 2 saptamani mai tarziu dar pana am primit numerele personale au mai trecut 2 saptamani. Cursurile erau incepute de o luna jumate cand am ajuns eu la Komvux si m-am inscris abia din ianuarie anul urmator, cand incepea semestrul. Asa ca vrand-nevrand si nestiind la inceput cat de bine facem, am continuat sa vorbim romaneste, pentru ca eu nu stiam suedeza. Ar fi fost tati care putea sa vorbeasca suedeza cu fetele dar avea si el nevoie atunci la inceput de pauza romaneasca. Abia astepta sa ajunga acasa sa se relaxeze in limba lui :). La acea ora nu stiam cat de bine le faceam copiilor cu asta, pentru ca ele oricum au invatat in foarte scurt timp suedeza, insa exista riscul de a uita repede limba romana.
Ceea ce a urmat am scris intr-un articol mai vechi, iar situatia a ramas identica. Fetele continua cu orele de limba romana la scoala. Diana are o ora in fiecare saptamana si Silvia are 3 ore grupate in 2 zile. Cam ce fac ele acolo? Pai sa le luam sistematic:
Silvia incepe saptamna cu o ora jumate de romana. Profesoara a adus asta vara din Ro cateva caiete de lucru de grupa pregatitoare si de clasa I(are un baiat roman care e in cl. I) din care lucreaza cu Silvia si cu acel baietel. Nu simultan, pebtru ca sunt la scoli diferite. Pe scurt fac matematica, scriere si citesc in romana povesti cand se plictisesc. Folosesc acea ora si jumatate ca sa vorbeasca romana. Apoi joia cand au din nou o ora jumate impreuna, daca Silvia se plictiseste de muncit, desi ii place dar uneori vrea si pauza, se joaca, citesc, povestesc…din nou o ora jumate de romana. Au o salitza a lor unde nu (prea) le deranjeaza nimeni. Asa au avut si anul trecut la camin, unde faceau cam aceleasi lucruri. Am pus in paranteza „prea” pentru ca ccc copiii sunt curiosi si intra sa vada ce fac ele doua acolo, ce vorbesc si mai ales cum vorbesc :).
Diana are o ora pe saptamana, lunea. Anul trecut au facut cateva lucrari, Diana a scris cateva compuneri, au citit basme romanesti si le-au discutat, au povestit, au lucrat din manualul de romana de a 5-a, gramatica. Acum invata literatura romana. Nu din manuale ci din 2 carti de literatura suplimentara pentru copii de clasa a 5-a si a 6-a. Primeste cateva texte sau poezii(depinde la ce autor sunt) sa le citeasca singura si apoi le discuta saptamana urmatoare impreuna. Daca sunt expresii mai grele, cuvinte arhaice sau altele pe care nu le intelege, mai intreaba si acasa. Important este ca sa aiba habar de scriitorii romani si de perioadele in care au scris, de operele lor. Mai departe vor studia istoria Romaniei, geografia Romaniei, folclor si obiceiuri. Ideea este ca din acest an se pun califivative(notarea incepe aici din clasa a 8-a) la elevi si pentru limba materna si fetele mele au toate sansele sa ia calificative maxime daca mentinem limba la acest nivel. Silvia va ajunge si ea peste cativa ani sa studieze ce studiaza Diana acum si vrem ca si ea sa stie limba romana la acelasi nivel.
Sigur ca asta implica si insistenta de a vorbi numai romana acasa, ceea ce este greu. Cred ca penrtu copiii nascuti intr-o tara straina e si mai complicat. Avantajul nostru daca e sa spun asa, este ca Diana a facut scoala in Ro, primele 4 clase primare, ea are avantaj si fata de Silvia, iar Silvia a crescut 4 ani in Ro. Amandoua au avut contact numai cu limba romana in primii ani ai vietii, ceea ce stiu ca ccc conteaza enorm. Stiu ca pentru Silvia va fi mai greu, vocabularul ei trebuie imbunatatit aici si asta implica munca mai multa. Dar nu imposibila. Recunosc ca teoria e frumoasa 🙂 si ca nici eu nu respect mereu ceea ce „scrie la carte” adica sa citim numai in romana acasa. Pentru ca avem si carti interesante in suedeza iar Silvia isi manifesta dorinta sa citim din ele, ma conformez. La fel e si cu Diana, ii e mult mai usor deja sa citeasca in suedeza. Are nevoie si de asta ca sa isi imbunatateasca vocabularul in suedeza, are nevoie si de carti in romana ca sa si-l imbunatateasca pe cel romanesc. E asa ca un balans la care trebuie sa ii gasesti echlibrul, e greu dar nu imposibil. Probabil ceva de genul: o carte in fiecare limba, alternativ. Desi e clar ca limba materna va ramane in inferioritate…

O parere dea mea, daca exista posibilitate, e foarte bine pentru copii ca sa capete incredere in a vorbi limba materna altundeva decat acasa: vacante in Ro. Asta vara a fost greu pentru Silvia sa vorbeasca romana la inceput, ii era rusine pentru ca un an de zile(de la concediul anterior) vorbise romaneste numai cu noi. I se parea ciudat ca toti copiii in parc vorbesc romaneste si parca ii era frica sa spuna cate ceva, vorbea numai suedeza. La inceput, desigur, pentru ca dupa 2-3 zile nu am mai avut probleme. Iar apoi bunici veniti in vizita la voi…e iar un exercitiu bun. Silvia era nevoita sa vorbeasca cu mama cat a fost la noi numai romana, Diana la fel. Asa ca toate cuvintele care pana acum se mai amestecau in suedeza trebuiau spuse si in romana pentru buni. Iar saptamanile cat Silvia a stat cu buni zi de zi, cat noi am lucrat, au fost o adevarata cura de limba romana. In plus, incercam ca atunci cand fetele mai scapa cate un cuvant in suedeza sau Silvia vorbeste amestecat, sa le facem sa repete cuvintele si in romana. Uneori merge, alteori nu…atunci le spunem noi cuvintele, le repetam. Uneori expresiile se repeta zilnic, gresite. Sunt cateva la care am insistat mult pe varianta corecta. De ex. Silvia spune mereu in loc de „imi stau bine…” „imi pasa bine” pentru ca in suedeza „a se potrivi/a sta bine o haina” se spune „att passa”. Silvia a preluat cuvantul si mereu spune asa: „Mama, nu-i asa ca imi pasa bine pantalonii astia? 🙂 Sigur ca e distractiv cand o auzim vorbind asa, mustacim si noi dar e clar ca in Ro si-ar atrage rasete si batjocura vorbind asa. Am corectat-o de zeci de ori, i-am explicat cum sta treaba cu „pasa” in romana si acum cand spune asa, pentru ca instinctiv o face, rade si se corecteaza spunand:”Stiu ca e gresit!”.
Probabil ca multi va veti intreba de ce insistam cu limba romana daca noi traim si avem de gand sa ramanem in Suedia? Daca veti citi articolul scris mai demult, la care am facut trimitere mai sus, veti vedea ca am dat acolo cateva exemple edificative in acest sens. Nu stii niciodata incotro te poarta valurile vietii. Chiar daca nu inapoi in Ro, faptul ca stii din start 2 limbi, face ca urmatoarele(aici intra automat engleza care e obligatorie si apoi inca o limba straina pe care o invata la scoala) sa se cladeasca mult mai usor. Asta in primul rand. Si apoi cine stie…meseriile de traducatori sunt cautate in lume, iar autorii romani sunt destul de putin cunoscuti in Suedia. Cine stie…

Nu stiu cat de pe gustul celor care au situatii diferite de ale noastre am fost, insa nu voi inceta sa spun cat de importanta e limba materna si cat de mult trebuie lucrat pentru invatarea, mentinerea si cresterea ei. Stiu ca e greu, dar nu imposibil. Parerea mea, desigur.

Pentru cei care au rabdare, pot citi si discutiile de aici.

Postul acesta se vrea a fi incurajator pentru parinti aflati in situatii cat de cat similare, de a nu se lasa pe tajneala 🙂 daca pot spune asa in ce priveste vorbitul/cititul/scrisul in limba romana. Copiii au enorm de mult de castigat din asta. Si nu va va parea rau.

Anunțuri

20 comments on “copii bilingvi

  1. Ff interesant punctul tau de vedere. SIncer, sunt un pic speriata deoarece suntem la inceput de drum cu S. La cap. „Avantaje” la noi e ca limba italiana e ff apropiata de l. romana, „Dezavantaje” e ca S. e nascuta aici, deci contactul ei cu romana e strict acasa sau in vacante, la discutiile cu rudele la tel. si cam atat. Deci, nu la un nivel la care mi-as dori sa invete lb. romana … adica un nivel de scoala, sa cunoasca istoria, literatura si geografia Romaniei. Singura solutie e sa o fac eu acasa, si o voi face, desigur, cu material didactic din Ro (carti, manuale etc.), dar tot nu am pretentia ca o sa fie ca la scoala. Si nu stiu cat o sa-i trezeasca ei interesul pt. astfel de activitati. Acum e bine, ca e mica … dar cand va merge la scoala aici, o sa fie mai greu.
    In fine … sa vedem ce iese. Da, si eu sunt de acord ca legatura cu lb. materna nu trebuie sa dispara … nu se stie niciodata ce o sa-i rezerve viata, iar o lb. in plus, chiara daca e romana, care nu-i asa „cautata” nu-i strica. Plus ca, mie personal imi e mai usor sa-mi exprim bucuriile, tristetile, dragostea si mangaierilie in rom., normal, nu? Ba chiar si injuraturile alea mai blande, ca nu-s genul ala de injurat ca la usa cortului , tot in rom. imi vin mai repede … hahhahaaa.

    • Asa e abramburika, e punctul meu de vedere, dar se vrea o incurajare in vorbitul limbii materne cu copiii. Sigur ca fiecare are situatia lui care difera de la caz la caz…noi avem avantajul ca fetele sa fi avut contact cativa ani cu limba romana la ea acasa. La majoritatea nu e asa…
      Dar mi-am adus aminte de un exemplu, al Aniei, prietena mea poloneza despre care am scris acum catava vreme. Situatia lor se potriveste foarte bine cu a noastra, doar ca ccc copiii sunt cu 2 ani mai mici(fiecare) decat fetele mele. Si desi acum este porfesoara de ploneza in oras(cand au venit noi nu era) ei parintii, nu doresc ca ccc copiii lor sa invete poloneza si cu profesoara. Desigur ca si ei vorbesc numai poloneza acasa, dar copiii nu citesc deloc in poloneza si mi se plangea ca baiatul mare nu stie sa scrie corect ortografic in poloneza. Dar cu toate astea, desi am avut o discutie cu ea pe tema asta, i-am spus cat mi se pare mie de imoprtant ca fetele fac la scoala romana, ea mi-a spus ca nu vrea sa ii aglomereze si oblige pe copii sa invete ceva ce poate ei nu doresc. ca daca va veni momentrul sa invete poloneza, o vor face la momentul oportun. Iar mie mi se pare pacat, e un lucru mare sa avem aici profesorii astia si sa nu profitam de ei, sunt gratis, nu ii aglomereaza pe copii pentru ca scoala aici e lejera. Ei, asta e, nu vreau sa conving pe nimeni de nimic, daca nici pe ea nu am reusit :). Suntem prietene la fel de bune, ea are o alta parere si atat. Vreu doar sa incurajez pe cei care gandesc ca si mine.

      Imi dau seama ca si mi e mi-ar fi fost greu sa le pun pe fete sa citeasca acasa literatura, istorie, geografie, dar stiu sigur ca as fi facut-o daca nu as fi avut alternativa.
      Si daaaaa, dragostea, supararile, sentimentele toate se revarsa numai pe romana. 😉

  2. Foarte interesant. Din ce stiu eu, un copil poate prinde pana la 3 limbi noi atunci cand este mic, cu usurinta. Si eu cred ca o limba in plus invatata de mic se prinde cu mai multa usurinta si poate folosi pe viitor.

    • Asa e ZU, un copil mic prinde cu foarte mare usurinta limbile straine. Dar pentru unii aflati in strainatate limba materna se transforma in limba straina si e mare pacat…

      • Intru cam tarziu in discutie. Traiesc in Germania cu fiul meu de aproape 2ani, nascut aici si sotul meu, neamt. Am avut o mare dilema: ce limba sa vorbesc cu fiul meu. Sigur ca de alintat si mangaiat mi-ar fi fost mai usor si aproape natural sa o fac in romana, dar mi s-a parut putin ciudat fata de sotul meu, ca si cum l-as exclude si asa am ales sa vorbim (si sa-l alintam amandoi) in germana. Da, copiii mici pot invata simultan 2-3 limbi dar de cele mai multe ori le vor vorbi mai tarziu. Pentru mine a fost important ca el (din ianuarie merge aici la cresa) sa poata comunica. Si avand in vedere ca e mai vorbaret decat orice alt copil de varsta lui ma bucur ca am ales germana. In vara a stat 6 saptamani in Ro la bunici si matusi si a prins destule cuvinte romanesti. Culmea nu le-a uitat: cand ma aude vorbind romaneste la telefon si crede ca vorbesc cu bunica lui incepe sa spuna toate cuvintele romanesti pe care le stie si le foloseste corect. A invata si cateva rime, stie aproape toate versurile la „bate vantul frunzele”. Pe masura ce va creste vom invata romaneste ca sa putem sa ne descurcam in Ro si ca sa aiba un orizont in plus: limba romana. Nu o neg si nici nu o voi uita, chiar daca traiesc in afara tarii.

        • Ceska, multumesc de vizita si de comentariu. Nu e deloc tarziu. Daca as putea, as face sa ramana subiectul mereu pe prima pagina, sunt sigura ca multa lume ar avea ce scrie aici si parerile sunt multe si bune. Nu pot sa spun ca exista o reteta universala, cred ca mama trebuie sa stie cel mai bine cum sa isi invete copilul limba materna. Iar in situatia ta cred ca e cel mai greu. Adica e altceva cand ambii parinti sunt de aceasi limba, vorbesc acasa limba si copilul o prinde altfel. Chiar si asa cred ca depinde de la copil la copil, cum spunea si Alina ca Anna ei refuza sa raspunda in romana. Si mai stiu cazuri…Dar copilul are baza si atunci cand interactioneaza cu ea e foarte usor sa inteleaga si apoi sa o vorbeasca. E foarte bine sa il inveti pe fiul tau romana, asta se vrea mesajul postului meu.
          Eu stiu cat e de greu mentinerea limbii materne, cat de greu e sa invete de la zero, nu stiu…

  3. Baiatul meu are deabia 9 luni si spune clar mama/tata/ioana/vreau ! Ceea ce e putiin ciudat :)))) pentru varsta lui. Si eu as vrea sa invete o limba straina de cand e mic, asa e prinde mai repede..

  4. Buna, Mihaela. Chiar daca ne-am revenit mai greu dupa impactul cu toamna cea friguroasa, eu tot am mai impins usa si mi-am mai bagat capul pe aici.Ba, mirosea foarte bine – a muffins. Am furat patentul si ne-am „facut de cap” si noi.
    Interesant articolul tau, nu sunt in situatia aceasta, nu dau sfaturi, dar parerea mea este ca noua limba, a tarii de adoptie, o inveti automat, interactionand cu societatea, media, etc., iar sistemul in Suedia este nemaipomenit ca da importanta limbii materne cu atat mai mult cu cat pentru copii este mai usor sa „prinda” limbile straine, iar riscul de a uita prima limba, nemaifiind folosita atat de mult, creste in timp. Mai mult ca sigur ca situatia este bine analizata de specialisti atat in Suedia cat si in alte tari. Si eu sunt de principiul, chiar daca nu in situatia data, ca e bine la varsta lor sa invete mai multe limbi straine.Felicitari pentru educatia pe care o dati in famile fetelor!
    Va pup cu drag pe toti!

    • Irina, multumesc de cuvintele frumoase. Ma bucur ca ai facut muffins, cum au iesit?
      Da, ai mare dreptate, limba tarii de adoptie o inveti si la un moment dat intervine pericolul ca stai foarte mult intre vorbitorii nativi si mult mai putin cu limba ta materna. Asa ca trebuie profitat la maxim.
      Va pup si eu cu drag!

  5. Miha foarte bun articolul si foarte bine punctat.Dar vorba ta,teoria ca teorie dar practica ne omoara..Si mie mi s-a spus sa vorbesc cu Basse in limba materna,asta pina a ajuns la gradinita…Stii cite probleme mi-am facut ca la 4 ani nu stia nici o limba ca lumea.Acum pot sa spun ca intelege romaneste dar imi raspunde in suedeza.Poate il trimit in ro juma de an sa invete si romana:)).Am glumit.Sper doar cind o fi mai mare sa vrea sa invete sa scrie si sa citeasca pe romaneste,desi eu zic ca la inceput suedeza ii ajunge..

    • Asa e Florina, imi dau seama ca pentru copiii nascuti aici(sau in tara de adpotie daca pot sa ma exprim asa) e mult mai greu, dar nu imposibil. Alfabetul fiind foarte asemanator nu vad de ce sa nu poata scrie si in romana. Sigur ca sunt grupurile de litere care sunt mai ciudate(ge, gi, ghe, ghi) dar eu cred ca se poate merge in paralel. Voi nu profitati de profesorii de limba materna? Sunt convinsa ca ar face treaba buna, poate cu el/ea ar si incepe Basse sa vorbeasca, sa scrie, sa citeasca, totusi e altfel decat acasa…Cu Silvia asa vom proceda cu scrisul si cititul in romana, pentru ca noi acasa nu avem atata timp si daca e posibil sa ne usuram munca, de ce nu? Mie mi se pare ceva extraordinar sa poti beneficia de asa ceva. Trebuie doar sa ceri, ti se va da…

  6. Miha a fost o profesoara care se ocupa de copii romani acu a iesit la pensie si nu cred ca mai este cineva….

  7. Offf … e un subiect care ma cam doare zilele astea. O sa scriu pe larg la mine, cand am un pic de timp, ca am prea multe de spus.
    Dar sa stii ca e diferit cand copiii se nasc in alta tara decat atunci cand au o baza (cat ar fi de mica) in limba materna.

    • Da Alina, am si scris asta…eu vorbesc din experienta mea si sunt sigura ca noi avem avantaj faptul ca fetele s-au nascut in Ro si au crescut acolo cativa ani. Sigur ca Diana e cea mai avantajata, 11 ani nu-s de ici de colo…
      Astept cu interes articolul tau, e interesant de vazut si un punct de vedere al unei mame cu copii nascuti in alta tara. Pentru ca e clar ca e altfel. Eu insa nu stiu cum e…

  8. lucrare: pt. parinti care doresc sa creasca copiii destepti (prin invatarea limbii romane; daca stiu romana f. bine vor cunoaste engleza mult mai bine decat americanul, britanicul, australianul de rand, si orice alte limbi le vor invata si le vor cunoaste mult mai bine, mai tarziu)

    scop: copilul sa gandeasca si sa vorbeasca in limba romana; copilul cand e gata de culcare, pe intuneric, sa vorbeasca precum vorbesc toti copiii inainte de culcare; aceste vorbe, aveti grija, sa fie in limba romana

    note generale:
    din experienta pedagogica, am aflat ca limba romana e o limba extrem de puternica, in sensul ca descrie obiectele si actiunile din realitatea noastra cu o rezonanta nemaintalnita in sufletul uman, iar daca copilul este chiar si in parte roman, atunci va invata limba cu multa placere si usurinta, si aceasta rezonanta pe care copilul o va descoperi cu timpul va conferi limbii romane o superioritate neta in mintea copilului.
    voi posta mai multe metodologii decat aceastea pe care le postez acum; aplicarea tuturor metodologiilor recomandate de mine in mod strict, riguros si eficient, pe categorii, poate cauza persoanele din familie care nu sunt vorbitoare de limba româna sa fie reduse la lacrimi deoarece copiii vor dori sa comunice in limba romana in principal, deci vor dori sa stea mai mult prin preajma parintelui care vb. limba romana; deci nu le aplicati si voi chiar pe toate, decat daca sunteti ca mine si intelegeti importanta vorbirii si gandirii PERFECTE a limbii romanesti
    vorbiti copilului hotarat, raspicat, accentuand cuvintele si greutatea si puterea lor, dar bland, in limba romana

    categoria: vocabular
    notati cuvintele pe care copilul le-a invatat pana acum; tineti vocabularul bine organizat, precum in excel, asa cum am facut eu si am exemplu fisierul vocabular.xls;
    produceti foaia cu vocabularul cu cuvintele scrise destul de clar, sau tiparita la imprimanta; aratati-o copilului.
    intreaba copilul: „esti pregatit sa facem vocabularul?”; sopteste-I in ureche lin: „Da.” si copilul va zice Da cu timpul
    apoi asezati-va, mai arata-I foaia o data, apoi, citind de pe foaie cate un cuvant, uite-te tinta in ochii copilului cand spui acel cuvant; poti sa incepi cu zece cuvinte, si apoi sa mai faci o mica pauza in care poti da foaia copilului din nou si il intrebi: „ia vezi, e corect ce scrie acolo? zic bine?” apoi jocul cu vocabularul, pentru care copilul va fi foarte entuziasmat in timp, incepe din nou; important e sa-i comunicati copilului cu privirea in timp ce ii rostiti un cuvant anume din vocabular, ganditi-va si dvs. in acelasi timp la acel cuvant si imaginati obiectul sau actiunea pe care acestea o descriu, in mintea dvs.

    categoria: muzica romaneasca

    accesand youtube, puneti-le copiilor si dansati tinandu-I in brate si de mana, cate unele din miile de cantece oferite de user-ul fabr1s;

    categoria: istorie

    accesand google, apoi click pe images, cautati Dacii Nicolaescu; apoi faceti click pe imaginea cu actorul Sergiu Nicolaescu, faceti imaginea cat mai mare, si spuneti copilului: Dac. Si dupa un timp copilul va spune si el: „C”. Al meu spune ca Dacii sunt stramosii nostri si ca ii plac ochii dacului din imagine (Sergiu Nicolaescu :))

    categoria: paralelism lingvistic

    invatati copilul cuvinte care suna la fel cu alte cuvinte din alte limbi care se vorbesc in jurul sau, precum in urmatoarele exemple: pt engleza: cuvantul bec (pt. iluminat) – seamana f. mult cu cuvantul back (spate); cuvantul dac, corespondent in engleza cu cuvantul „duck”; pt spaniola: cuvantul caciula – seamana f. mult cu cuvintele que chula, cuvantul caval (fiti inventivi, explicati-i copilului ce este acela caval, suflati tare si perpendicular intr-o vaza de flori ca sa faceti un suneti asemanator) – seamana f. mult cu cavallo (cal);

    categoria: alfabet

    scoateti la imprimanta niste pagini cu litere de dimensiuni mari, A,aâ,st etc, toate literele romanesti, sau alfabetul din fisierul word pe care vi-l pun la dispozitie, si asamblati-le intr-o carticica cu scoci, si desigur, intrebati: Vrei sa facem alfabetul ?(desi incerc sa evit cuvantul vrei pe cat pot pentru a nu lasa copilul sa aiba prea multa libertate si departare de ascultare) soptesc usor la ureche, daca nu zice deja: „Da”. si apoi zic literele cate una, zicand „LITERA” inainte de fiecare, daca nu cumva le-a si invatat copilul, caz in care il las sa le zica pe care stie. al meu de exemplu, a invatat sa pronunte Q si R si vocalele mai greu, dar B si C si K mult mai usor

    categoria: numere

    cautati pe youtube „numaram 1 10” si puneti copilului primul clip care apare in lista

    categoria: culori

    cautati pe youtube „cunoastem culorile” si puneti copilului primul clip care apare in lista

    categoria: forme geometrice

    cautati pe youtube „forme geometrice” si puneti copilului al doilea clip care apare in lista

    categoria: alimentatie

    daca vreti copil roman, e important sa dati copilului alimentatie romaneasca, cu ciorba, sarmale, salata boeuff si piftie tocanita ce-i place etc etc

    voi mai adauga si completa acest ghid pe care, repet, sper sa nu-l duceti la extrem decat daca sunteti cumva in intarziere pedagogica (ati pornit prea tarziu educatia cu limba romana) sau daca limba vorbita in jurul dvs. Este extrem de scarboasa. Imi cer scuze pt. scrisul grabit si pentru eventualele greseli; sper ca intelegeti ideea, purtati-va cat mai romaneste cu copilul, in orice situatie si cu orice ocazie, si cat mai mult posibil. pe aici (in USA) au inceput sa ma intrebe oamenii din jurul meu: What does „catzel” mean? Zic, dog, asa se spune pe romaneste. What does „Au au” mean? Hehe, it means ouch, ouch.

    inca una: ma duc la magazin, si copilul imi spune ca semnul pt. dolar e litera S de la Sarpe.

    va doresc mult noroc si spor la limba romana

  9. in continuare:

    copilul meu are sub 2 ani

    eu am fost nevoit sa postez experienta mea deoarece am vazut foarte multi parinti tristi pt. ca odorul nu invata lb. romana ceea ce e un fapt foarte grav, deoarece copiii au de pierdut, din cauza superioritatii limbii romane; daca vreti copil inferior atunci invatati-l alta limba decat romaneasca…asa, eu zic asta, treaba voastra ce credeti. Tb. sa intelegeti, pe continentul meu, americanii vorbesc lb. engleza, canadienii vb. lb. franceza, iar mexicanii vb. limba spaniola. De unde am venit eu, românii vorbesc româna. Nu vreau sa se piarda copilul meu in metalitatea de „melting pot” sau „ciorba” pe romaneste, mentalitate pe care o aflam aici, ci daca e posibil, fara nici un fel de glume, sa invete si pe altii lb. romana si obiceiurile romanesti

    alte metodologii:

    colinde
    cautati pe youtube „capra the goat”
    cautati pe youtube „traditii de iarna plugusorul”

    filme
    cautati pe youtube „veronica Full movie”. copilul meu vede inceputul filmului asta (primele 15 minute desigur fara intro) de la varsta de 6 luni si ii place de fiecare data f. mult, cand apare Dem Radulescu, uneori zambeste larg

    cautati pe youtube „Amza Pellea partea 1”. copilul meu vede primele 5 minute de la varsta de 8 luni, e innebunita dupa vorba romaneasca pe care o are omul acesta

    altele
    cautati multe altele pe youtube si in alte parti. puteti salva video de pe youtube pe calc. dvs in format flv (flash video) cu ajutorul soft-ului „FoxReal Youtube FLV Downloader Pro).

    nota la alimentatie: despre ciorba si piftia si mancarea romaneasca am zis sa preparati si sa dati copilului cat de mult, daca vreti copil romanesc.

    Intreb copilul: „Ce limba vorbesti?” zice „mâna”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: