16 comentarii

anul de gratie ;)

Unul din anii la care ma voi gandi mereu este desigur anul in care am nascut pentru prima data, dar asta e evenimentul care a incheiat un an pe care mi-l amintesc a fi plin. In afara de evenimentul nasterii Dianei, sunt cateva evenimente care imi revin in minte legate de tata. Am ajuns sa ma gandesc asa brusc la el, fara un motiv special…

Poate ca pe undeva e anul in care am fost cel mai aprope de el ultima data…tin minte ca a debutat destul de nasol…ai mei stateau intr-un apartament la bloc(mama sta in continuare acolo) si a fost anul in care s-a renuntat „in masa” la incalzirea centrala. Ai mei nu au reusit sa puna centrala termica decat mai tarziu in acel an…tata a ramas acasa in somaj sau chiar s-a pensionat atunci, nu mai tin minte…mama la fel parca(oricum mama ma citeste si ma corecteaza daca e cazul…). Sora mea era in clasa a 12-a si se pregatea pentru facultate(sunt sigura ca si ea isi aminteste mai bine ca mine de povestea asta; eu locuiam deja separat de ei si nu mai tin minte cu exactitate). Se incalzeau cu un calorifer electric pe ulei si tata statea mult in bucatarie unde citea si facea mancare, sau se incalzea la aragaz. A racit puternic in acea iarna si tusea urat, era frig in casa si asta nu a fost bine deloc…tusea a continuat pana in vara cand s-a hotarat sa mearga la medic. A ajuns cu trimitere la spitalul TBC din oras(cica se auzea ceva la plaman) si dupa radiografie i-au facut trimitere la oncologie la cluj. Tin minte ca era disperat, oricat i s-a spus ca l-au trimis acolo la o bronhoscopie si e trimis la oncologie pentru ca acolo exista aparatul, el nu credea. Era sigur ca are cancer la plamani(fumase ani in sir cate 2 pachete de tigari pe zi, vreo 40 de ani cred) si ca va muri.
In aprilie chiar cu cateva zile inainte ziua mea am aflat ca sunt insarcinata, a fost un cadou frumos pe care mi l-am facut :).
Intamplarea cu tata, cu trimiterea la oncologie s-a nimerit sa fie chiar in zilele in care sora mea era la Bucuresti la examenul de admitere insotita de mama. Cum tata nu putea merge singur, am fost singura care puteam sa-l insotesc. Singura posibilitate de a ajunge la cluj la acea vreme era autobusul. Am fost la Cluj cu un tata disperat, eu insarcinata in luna a 5-a incercand sa-l incurajez dar numai eu stiu ce era in sufletul meu. Usurarea a venit cand de la oncologie ne-au trimis la clinica de TBC pentru ca acolo era aparatul. Tata s-a mai linistit, bronhoscopia l-a cam secatuit(e o operatiune cam nasoala) dar rezultatul a fost bun si pentru cativa ani l-am mai vut printre noi. Tusea i-a trecut, pata de la plaman se dovedise a fi o alarma falsa.
In noiembrie cu cateva saptamani inainte sa nasc, a mai aparut o boala pe „capul” lui. A facut Zona Zoster si imi amintesc cum am fost la el la spital si apoi peste cateva zile am nascut. Atunci, in acea zi a nins pentru pima data…

Dar despre asta, intr-o postare viitoare, peste cateva zile…

16 comments on “anul de gratie ;)

  1. Of, Mihaela! Ce vremuri cumplite! 1996, nu? Cu toate golurile si durerile ramase in suflet ai gasit puterea de a le depasi, iar pentru asta cred ca „ingerasul” tau salvator a fost Diana. Esti o luptatoare incurabila! Multa sanatate mamei tale si voua tuturor va doresc multa fericire!

    • Irina, au fost atunci cumplite, acum dupa 13 ani ma uit inapoi si imi amintesc cu placere oarecum de ele…au fost momente de neuitat, a fost un an frumos pana la urma, totul s-a terminat cu bine: tata nu era bolnav atunci, sora mea a intrat la facultate, eu am nascut-o pe Diana si ai mei si-au pus centrala :). Una peste alta, au trecut toate, cam asa au fost toti anii dar asta a fost oarecum special, au fost multe evenimente in el, bune si rele…
      Da, 1996.
      Multumim din suflet, la fel si voua. Te pup cu drag!

  2. Mami nu era in pensie, a mai lucrat cativa ani sa isi tina si fata mica la faculatate (mersi mami :)) si apoi cativa ani buni dupa ce am terminat asa de plicitseala lol(doar mergeam impreuna la lucru dimineatza :))…da caloriferul ala electric si resoul…si gazul in bucatarie…ce bine a fost cand am instalat centrala :)…si eu tin minte cand ai povestit ce nasoala a fost calatoria cu autobuzul, in caldura…bine ca mie mami nu mi-a spus nimic pana nu a fost totul bine ca nu a vrut sa ma ‘deranjeze’ ca eram in mijlocul ‘tocirii’ despre inflatie si toate alea lol
    Saracul tati, toate cate i se puteau intampla i s-au intamplat :(…si tot acelasi an de gratie sora-ta aia mica a intrat la faculta si s-a mutat la Bucuresti si a aflat ca are o nepotica prin telefon, departe de casa :)…asa ca io am pierdut prima ninsoare dar a fost super cand am cunoscut-o pe Diana prima data, la vreo luna dupa ce s-a nascut, in vacanta de iarna :)…si apoi m-ati lasat singura cu ea cateva ore si am chemat in ajutor pe Moni care apoi numai se minuna de ce ochi frumosi are pustoaica :)…si uite ca au trecut aproape 13 de atunci…WOW…memories, memories 🙂
    pup la voi 🙂

    • Ah da, stiu ca mami a mai lucrat, dar era pensionara. Nu mai stiu oricum anul, prbabil ca nu s-a pensionat in anul de gratie :). Si daaaaaa, ai intrat la facultate! Asta am uitat sa spun intr-adevar…iar faza cu Moni o si uitasem deja…cum de am ajuns sa o las eu pe mana ta? Nu mai stiu! :))
      Pusici!

      • Ha ha, oi fi fost io rockeritza da nu eram chiar iresponsabila lol (Bon Jovi e om responsabil lol)…ai avut incredere in moa…si a trebuit sa mergi la o cununie civila (nu mai stiu la cine) si restul lumii nu a fost acasa (nu mai stiu de ce lol)…poate ca ai dreptate cu pensionarea lui mami in anul de gratie de care vorbim :)…nu mai stiu :)…
        pup

  3. Înduioşător… poveşti de viaţă ce ajung la sufletul celor ce intră în contact „virtual” cu cei ce le „publică”… Şi contactul devine real!

  4. Da,si eu tin perfect minte cum stateam ca pe spini in Bucuresti sa ma suni si sa aflam rezultatul analizeli.Din fericire atunci a fost bine.A fost visul lui s-o vada si pe Cristina cu facultatea terminata si sa plece dupa aceea linistit.I s-a implinit visul.
    Foarte bine retin si ziua cand s-a nascut Dia ca era frig si era prima ninsoare…si era atat de frumusica.
    Ca si acuma de fapt.Nu pot sa cred ca a trecut atata timp…
    Va pup

  5. Miha scrie-mi te rog un mail.ca vreau sa vb ceva cu tine:)

  6. Sunt amintiri care ne marcheaza iremediabil in drumul prin viata si am ajuns,cumva,sa inteleg ca ele au un scop pentru care ne sunt date sa le traim,ca trebuie sa intelegem ceva din asta,sa invatam si sa ne ridicam la un alt nivel in evolutia prin viata asta pamanteana.
    Unele amintiri ne marcheaza dureros,ne fac sufletul sa planga,altele ne aduc lacrimi de fericire in ochi…oricum ar fi,nu sunt intamplatoare si mereu am sa spun ca totul are un rost in lumea asta!
    Amintirile fac parte din zestrea noastra umana de pe pamant si ne aduc in amintirea celor ce raman aici,dupa ce noi plecam dincolo…Un om fara amintiri este un om fara umbra…
    Iti urez numai bine!:)

    • Ano, nu stiu daca m-au macat cu ceva, sunt amintiri dragi acum dupa atatia ani. Atunci am inteles ca suntem trecatori si oricand putem pleca brusc…de fapt atunci mi-a fost numai indusa starea aceea, faptic am inteles mai tarziu cand tata s-a dus…si apoi soacra mea…si socrul…

      Ideea care mi-a venit sa scriu randurile astea si cele pe care le voi mai scrie despre tot felul de amintiri este sa ramana ceva fetelor. Stii cum e…vorbele sunt in vant 🙂 dar vorbele astea ale mele sper sa ramana scrise undeva in eter…sa aiba fetele ce citi cand vo fi mari si vor avea si ele amintirile lor. Ce mi-ar placea acum sa citesc si eu despre bunicii mei…

      Te imbratisez, numai bine!

  7. Miha,”marcat” era in sensul pozitiv al cuvantului 🙂
    Ma gandeam ca asta e scopul blogului , sa lasi amintiri pentru fete 🙂
    Imi place asta….suna minunat!

  8. … am pus si eu trei puncte…cuvinte nu am mai gasit… e asa nedrept sa vezi cum incet, incet îi pierzi pe cei dragi si ramii tot mai singur, uneori mi-e dor si mie de bunicul meu, de vecinii si vecinele care nu mai sint… e prea nedreapta viata asta .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: