14 comentarii

usa de garaj

Hai ca m-a pornit tetris si probabil ca voi mai scoate de la naftalina cateva intamplari asa haioase dar in acelasi timp reale care imi scot in evidenta mostenirea romaneasca antifurt :).

Duminica dimineata. Ne trezim tarziu, dupa cateva ture de miorlaiala morganeasca si hasait matz de sus din fata usilor. Ce dulce e somnul de dimineata, dar ce amare sunt intreruperile miorlaitoare…pana la urma ma trezesc…e deja 9.30 si motanul vrea mancare, vrea afara…ma sacrific ce sa fac, ca mamele asa…:).
Sunt inca in pijama, motanul e hranit si vrea afara. Deschid usa de la intrare si il las sa plece, stau totusi sa il urmaresc incotro o ia. Are o directie ciudata, spre garaj…ma uit mai bine si vad usa garajului deschisa! Wow, noroc ca vad masina inauntru, e OK. De cand a nins asa mult la noi, nu mai putem incuia usa de la garaj cu cheia, asa ca o inchidem numai. Prima idee ce mi-a trecut prin cap a fost vantul…dar el nu poate deshide usa(se deschide de jos in sus). In fine, imi trec prin cap zeci de intamplari hotzesti, ma duc sa aduc motanul afara, arunc o privire sumara masinii(va spuneam ca eram in pijama si afara erau -2 grade) si o vad intreaga. Urc in dormitor si imi intreb nonsalanta consortul daca a uitat sa inchida usa garajului aseara cand a bagat masina.
-NU! Dar de ce? intreaba el nedumerit.
-Pai e usa deschisa! raspund eu cu temerile mele in gand
-Masina e acolo?
-Da!
-Atunci e bine! Ea e cea importanta!
Ma imbrac rapid si merg sa verific continutul garajului si a magaziei…toate la locul lor, nimeni nu deschisese usa garajului cu scopul de a lua ceva, cu siguranta consortul a lasat usa deschisa seara, fara sa isi dea seama…

Anunțuri

14 comments on “usa de garaj

  1. Chiar de curand a descoperit sotul ca usa din spate, lateral nu fusese inchisa bn si cu toate astea nu s-a intamplat nimic, desi masina e parcata afara, in loc circulat intens.
    Iar altadata a vazut geamul de la masina unor vecini uitat deschis, i-a cautat ca sa-i anunte. Abia a doua zi a dat de ei. dar tot asa, nimic, nimic. Si nu e o parcare pazita.

    • Ai vazut! Se intampla si in Ro! Acum daca spui, imi amintesc ca si noi am avut o Dacie veche de 20 de ani in Ro, careia usa din spate stanga nu se inchidea, stiam de problema. Nu a disparut masina, caci in ea nu era nimic, nici macar radio…si tot asa statea in parcare langa bloc, nepazita.

      Eu nu ma mir ca la noi nu a intrat nimeni, pentru ca nici ziua nu circula nimeni pe aici, doar locatarii si postasul. Noaptea e chiar pustiu, si pisicile sunt acasa… Iar vecinii nu te fura, asta e clar. Eu voiam sa subliniez mai mult temerile mele romanesti decat faptele :).

      Pup Ani, o saptamana faina mai departe!

  2. E mai greu sa scapi de „reflexele” pe care le dobandesti la noi, din cauza experientelor traite. Dar pana la urma scapi si de ele 🙂

    • Asa e, din pacate cred ca eu nu voi scapa de ele, am venit prea „batrana” aici. Dar nu-i bai, stii vorba aceea: prevederea e paznic bun(sau asa ceva…parca era alt cuvant!).

  3. Miha , esti totala…pana unde putea pleca , eventualul hotz , cu masina de pe insula asa rapid fara ca voi sa il prindeti? 😀
    Mdap , vorba lu’ tetris : greu cu reflexele…
    M-am amuzat…. 😀

    • Hahaha, ai dreptate dar cand masina e furata, e furata! Stresul tot il ai, si cine stie…lua primul vapor si gata! Nu verifica nimeni masinile care urca la bord…hai ca paranoia mea continua :)).

  4. Bună Mihaela, mă numesc Gabriela şi sufăr de acelaşi sindrom: temeri cu iz românesc. Acum m-am mai obişnuit, dar la început am fost de-a dreptul îngrozită că voi locui la etajul 1 şi analizam cu uimire şi stupoare cât de uşor ar putea pătrunde hoţii la noi în apartament din balconul vecinului. Plus că noi am aterizat aici în iarnă când era totul îngheţat şi am constatat cu groază cât spaţiu verde avem în faţa blocului şi câte locuri de joacă pentru copii care, la noi la Bucureşti, reprezintă coşmarul celor care stau la etajul 1 sau parter, gălăgia provocată pe timpul verii fiind de nesuportat. Cu aceeaşi stupoare şi uimire mă uit şi la uşile celor de la partner (nu vb de uşa de la intrare şi de cea din stradă, dar fără existenţa balconului), pe care le lasă deschise şi, câteodată, nici măcar perdeaua nu se opune privirii întâmplătoare în locuinţa omului. Să mai continui? Mă gândesc să mai păstrez experienţe şi pentru următoarea şedinţă terapeutică de grup :)) Mulţumesc :))

    • Vai ce am ras! 🙂 In prima propozitie am crezut ca ai uitat pe ce blog scrii, erai asa serioasa, fara nici un chip zambaret :). M-am amuzat pe bune, ai mare dreptate…astia traiesc pe alta lume, chiar asa. O sa scriu povestea scurta a unei profe de a Dianei, cu capul in nori nu alta!
      Si da, terapia in grup continua, treci pe aici si maine! 🙂

  5. Svea – Gabriela , esto grozava 😀 , mi-a placut relatarea ta…si intaresti , a cata oara?! , faptul ca acolo e alta lume…. 🙂

    • Hehehe… mulţumesc 🙂 Altă lume sau nu, cea normală sau nu 🙂 încerc doar să descriu, la cald, cu simţuri şi temeri de român, trăirile şi experienţele mele de pe tărâm suedez şi, bineînţeles, să-i prezint pe suedezi la ei acasă, iar voi să trageţi concluziile!

      • Asa e, incerc sa fiu si eu cat mai subiectiva, desi nu prea imi iese, treferitor la ce e aici. Acum parca pot sa scriu mai detasat de unele lucruri, caci in primele luni ochelarii cu lentile roz erau mereu pe ochi. Acum ii mai dau jos cateodata, ma mai frec la ochi si ii pun inapoi :).

  6. La noi nu cred sa se ajunga la asa civilizatie nicioadata…romanu nu e ok daca nu shuteste el ceva…e cam cleptoman…daca mergi intr-un supermarket la raionul de carti reviste, sigur se gasesc cateva reviste desfacute, mai ales care au ceva cadouri atasate…nu ma vorbesc de celelalte

    • Ooof Diana, si aici mai vezi reviste desfacute, mai vezi flacoane din care s-a baut suc sau apa, rar de tot e drept, stiu si eu cum era in Ro…sunt si aici uscaturi, rare e drept.

  7. Eh, hai sa va povestesc si eu ceva, ca sa iau apararea Romaniei (sau a hotilor de-aici, mai bine zis 🙂 ). Lasaram si noi odata masina, in parcarea din fata blocului, cu portiera deschisa, da’ deschisa bine, nu asa… A trecut o noapte si o dimineata si pe la pranz ne trezim cu doi politisti la usa care observasera masina si se invartisera in jurul ei ceva timp. A, si nu lipsea nimic! Pacat ca e, cu siguranta, doar exceptia care intareste regula. Ori, mai curand, noroc chior 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: