12 comentarii

un motan cat un pisoi

Asta vara cand ne-am hotarat sa ne luam o pisica, Ovi a dat prima data sfoara in spital. Cineva chiar avea o pisica gata sa fete si cand pisoiasii au aparut pe lume, ne-au chemat sa ii vedem si sa ne alegem unul. Am fost, ne-a placut cel mai mult unul gri cu o pata alba pe piept, frumusel foc. Restul erau comuni, vargati sau negri(pisica mama era neagra, tatal necunoscut, rasa comuna ambii). Insa alegerea noastra a fost efemera, cand i-am anuntat pe ce pisoi am pus ochii(da, era motanel) ne-au anuntat ca niste prieteni vor si ei un pisoi, tot motanel si ca ei au prioritate la ales. Da, asa cum ne-am asteptat, ne-au anuntat ca pisoiul gri a fost cel ales si ca daca dorim sa ne alegem altul. Nu, nu doream…asa ca Ovi s-a hotarat sa cerceteze netul in cautarea lui…Morgan. Povestea lui probabil o stiti, l-a gasit la o tipa din Stockholm, gata de livrat exact in saptamana cand noi ne intorceam din Norvegia, a fost dragoste pe net la prima vedere.

Acum Morgan se apropie de un an, e baiat mare. Si cu toate ca eu am fost cam afectata din septembrie(din saptamana disparitiei lui) dupa ce a mai iesit cate putin afara cu lesa, cateodata lasat singurel cu supraveghere sa nu plece departe, adus acasa…mi-am luat inima in dinti si pe la inceput de martie l-am lasat singur afara. Era zapada inca, i-a placut…in prima zi a stat o ora afara, l-am vazut ca era in zona(am stat in geam) si cand am vazut ca se apropie de casa, l-am chemat si a venit. A doua zi stresul a fost la fel de mare, dar a venit peste vreo doua ore, timp in care eu pendulam intre geamuri, intre camere, intre parti de casa…apoi a devenit din ce in ce mai usor. La un moment dat am descoperit intamplator(spalasem haine si atunci las geamul de la spalatorie/uscatorie care e de fapt si un fel de hol, intrarea laterala in casa) ca Morgan poate intra pe geamul deschis in casa. Si de atunci nu-i mai am grija. Pleaca afara cand ajunge cineva acasa, lasam geamul deschis si intr-o ora sau doua puiul e acasa. Cuminte, manca-l-ar mama :).

Cat am fost plecati in Egipt, el a stat la un pensionat de pisici. Dupa ce l-am adus acasa a fost suparat cateva zile, se vedea pe el ca nu se lingusea, nu prea se spala, nu ne alinta…abia dupa vreo doua zile l-am auzit mieunand, pana atunci a fost mut…in plus ne trezea noapte de noapte de cateva ori(el doarme in toata casa exceptie facand dormitoarele noastre care sunt sus) venind sus si zgariind pe la usi. La Silvia in camera putea sa intre sarind la clanta si apasand pe ea. Ieseam eu sau Ovi(mai mult el) si il alungam jos, el se conforma dar peste o ora sau doua iar era sus…In fine s-a obisnuit intr-un tarziu(mai ales dupa ce l-am castrat) sa doarma toata noaptea, acum cel mai devreme se trezeste cand ne aude telefonul unuia dintre noi sunand dimineata, ca ceas desteptator. Apoi era agresiv…sarea la picioare si ne musca, mai ales pe fete. Silviei i-a sarit in cap in timp ce statea pe canapea si a muscat-o de cap. A fost nasol, l-am sunat chiar si pe Ovi care era de garda, caci rana arata ca si o taietura in cap si chiar nu stiam cum sa gestionez problema. Pana la urma a fost Ok, rana s-a vindecat in cateva zile dar copilul era ingrozit de motan. Astea toate dupa castrare…asa ca am hotarat ca e timpul da isi descarce energia in alt mod, mergand afara. Sa se bata cu pisicile nu cu copiii mei.
E cu totul alt motan de atunci, linistit(in sensul ca nu mai e agresiv deloc) dar jucaus nevoie mare. Are o jucarie preferata(cea mai simpla dintre toate, facuta rabla pentru ca e cea mai veche) si numai pe aceea o vrea…vine cu ea un gura cand vrea sa ne jucam, maraind intr-un fel aparte. Noi o aruncam si el sare si fuge dupa ea, face aport. Nu l-a invatat nimeni, am zis ca o fi avand gene de caine in el :).

Povestea cu motanelul gri nu s-a terminat insa asta vara, pentru ca cei care l-au luat sunt nimeni altii decat familia prietenelor fetelor mele, care locuiesc la cateva case distanta de noi, in alt gård(grup de case sau curte cum ar veni). Mai mult fata cea mare e prietena cu Diana, se viziteaza si se joaca impreuna destul de des. Pe Kosmos, caci asa il cheama pe motan(castrat si el desigur) nu l-am mai vazut de atunci din vara. Pana mai de vreo doua saptamani cand s-a luat dupa Maja, prietena Dianei care venea la noi. Cum Morgan mergea deja afara, i-am lasat sa se imprieteneasca. Atunci l-am vazut si eu pe motanelul care putea fi al nostru…si am ramas la concluzia ca Morgan e mai frumos. Nu-i asa? 🙂

Anunțuri

12 comments on “un motan cat un pisoi

  1. Asa e, e mai frumos Morgan 🙂
    Apropo, vine Iepusarul? Ma gandesc ca iar faci pachete si iar are Morgan treaba 😀

    • da tetris, vine iepurasul…insa cu cadouri pe masura lui, asa micutze :). Fara pachete pretentioase :). iti amintesti inca de la Craciun, cum statea el pe pachete si nu le puteam ambala…sau apoi cum sarea in toate cutiile? Ei, motan haios! 🙂

      O zi superba!

  2. Da , fara lauda aiurea , Morgan e mai frumos…Blanita lui alba ii da un farmec de cuceritor si , daca nu l-ati fi facut eunuc 😀 , ar fi fost un adevarat Casanova felin… 🙂
    Ce a mai crescut si ce coada groasa are! 🙂

    • Ei, e frumos el oricum, asa eunuc cum e…plus ca pe aici mai toate pisicile(fie pisici fie motani) sunt castrate…ce folos ca el nu era? 😉

      A crescut, asa e…iar coada e mandria lui! 😉

  3. Morgan e cel mai frumos. Eu am gasit odata 3 pisoi mici, in ploaie, nemancati, vai mama lor. I-am luat si i-am crescut, doi dintre ei si-au gasit stapani, pe al treilea nu l-a vrut nimeni. Prea banal, tarcat, putin cracanat si fata pe deasupra. A ramas pisica noastra. Cea mai frumoasa pisica:). S-a facut o scumpa, avea o blana lucitoare si era si cam zarghita

  4. DA,Morgan e cel mai frumos motan din lume…coada e intr-adevar aparte mai ales ca e rotunjit la varf de frizerita lui…sau stapana lui?:)
    Va pup pe toti

  5. OOOOhhh, ce frumosi sunt! Si eu am un motanel alb-negru.Il cheama Bobi ca e mic cat un bob! :)Cei 3 motani ai mei sunt toti necastrati, dar nu mi-au facut deloc probleme…doar ca sunt niste rasfatati si vor atentie tot timpul… 🙂

  6. da, e clar ca e cel mai frumos din lume :))
    cred ca o sa ma bag si eu la leapsa cu fericirile:)

    • Asa e Sabina, puii nostri sunt cei mai frumosi din lume, indiferent ca sunt copii sau animalutze! 🙂

      Abia astept sa vad ce scrii la leapsa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: