Mi-a fost dor de ea, acum vara, de valuri si plaja pe care sa te poti intinde, sa stai si sa-i sorbi stropii valurilor si sa-i respiri mirosul.
Cat am fost plecati temperatura in aer s-a mentinut undeva in jurul a 30 de grade zile in sir, a stabilit chiar si record(am citit la svea pe blog ca au fost 33,7 grade, record pe Gotland) iar apa marii a atins si ea recordul de 26-27 de grade. Ah ce pacat ca nu am prins-o asa…
Ieri a fost furtuna, o furtuna cum nu am vazut inca aici…fulgere si tunete ore in sir, curent luat pentru o ora jumate, ploaie cat sa se adune pe terasa de vreo 3-4 cm. Cred ca i-a prins bine ierbii uscate, nu am vazut-o asa uscata inca…nu mai e verde…
Azi soarele s-a razbunat si s-a aratat toata ziua, insa temperatura afara nu a urcat mai mult de 23-24 de grade. La mare a batut si vantul si desi am plecat cu gandul sa ma arunc in valuri, temperatura de 20 de grade de afara m-a oprit. In apa era mai cald, erau 22 de grade, dar mi-a fost groaza de senzatia aceea de frig de la iesire…
In fine, cineva tot s-a simtit bine si asa, se pare ca dorul se transmite genetic:
Despre Morgan, care a suportat relativ bine despartirea de noi, pot sa spun ca l-am gasit mai mare si mai gras. Timp de 2 saptamani cat a avut grija de el prietena noastra am avut mesaje aproape zilnice, stiam ce face, ca e OK. Apoi au venit acasa vecinii si a ramas cu ei. A lipsit atunci 3 zile, a revenit acasa fara zgarda(avea un medalion cu numarul lui Ovi de mobil), flamand si trist. L-au lasat in casa, l-au hranit si s-a odihnit. A suportat cam greu caldura, iesea mai mult noaptea. S-a imprietenit cu motanul vecinilor din mancarea caruia a si mancat, l-au mai hranit si alti vecini la care mai mergea sa ceara mangaieri…Vecinul nostru e mandru ca acum Morgan ii e prieten, inainte fugea de el. Cand am ajuns acasa vineri noaptea, Morgan era in casa. A mieunat mult, l-am mangaiat, nu a fost suparat pe noi ca atunci cand am fost in Egipt si a stat la pensionat inchis. A fost o alegere buna ca l-am lasat acasa, desi nu i-a fost cu siguranta usor. Noroc ca avem vecini buni si iubitori de animale. Acum vine si pleaca peste zi, mai sta si doarme iar serile e mereu acasa, cuminte. E un motan bun.
Bună seara, Salmi!
Nu te-am mai văzut de ceva timp..ai fost acasă, apoi prin locuri dragi..
Și Morgan ți- a simțit lipsa, din câte văd..chiar că ai vecini foarte cumsecade.
Zile frumoase iți doresc!
Ma bucur sa te revad si eu Gina, mi-a fost dor si mie de blogurile dragi…
Multumesc, asemenea sa ai si tu!
Chiar m-am gandit ce o fi facut Morgan tot timpul acesta 🙂
Nu mai zic nimic de Silvia, stii tu! 😉
Hihi, mai multi au intrebat, asa ca am scris…:).
Mersi, mersi, esti tare draguta! Toti copiii sunt frumosi!
puteai sa intri in apa… si nu mai ieseai :D.
anul trecut am intrat in mare la 6 dimineata. apa a fost dementiala, dar cant am iesit, am pus pe mine tot ce-am gasit, parca urma sa viscoleasca. dar a meritat :D.
Acum am scos postul tau de la spam….nu stiu cum a ajuns acolo…
Da, dar nu am putut! Am fost in schimb miercuri, era mai cald afara si a fost demential in apa!
minunat! ne-ati lipsit! pupacim.
Mersi Alina, pupacim si noi!
Da, pacat ca ai ratat marea in zilele caniculare, dar cu siguranta veti mai prinde astfel de zile in care sa va bucurati maxim de plaja si de balaceala. Pup Silviuta cea scumpica in valuri! Reusite poze!
Cat despre Morgan, ai facut o alegere buna si eram sigura ca va supravietui. Am observat si eu ca suedezii sunt iubitori de animale si ca nu exista riscul de a-ti pierde animalul asa usor. Poate ca exista si exceptii… Ma bucur mult ca Morgan e din nou in sanul familiei 🙂
Speram sa prindem cateva dupamese si in we cand Ovi nu munceste…altfel suntem acum de dimineata pana seara la spital…
Bine ati revenit.
multumim mult dana!
Ce distractie pe Silvia! Chair mi se face dor de acasa , privind-o in apa… 😀
Morgan e motan bun…ai dreptate! E multa dragoste in inima lui de motan , pentru voi! 🙂
Asa e, e un motan care ne iubeste mult1 Ca toti motanii pe stapanii lor ;).
frumoase poze …
Multumesc mult de aprecieri si de vizita.
Desi a fost frigut, tot s-a lasat cu balaceala! 😉