4 comentarii

o intamplare…

…care m-a facut sa tresar si apoi sa-mi amintesc ca nu mai sunt in Ro. Sunt multe intamplari de genul asta, care ma fac la inceput sa tresar, sa ma agit, sa ma apuce anxietatea, ca apoi sa ma relaxez si sa-mi amintesc ca sunt intr-o tara toleranta totusi, unde oamenii se respecta intre ei(cu mici exceptii desigur, ca nici aici nu e totul perfect, sa nu fiu inteleasa gresit).

Dimineata, merg cu Silvia la scoala. In apropierea ei, vad in departare multi copii aliniindu-se pentru ceva activitate(probabil plimbarea de dimineata cum se obisnuieste aici) si un copil fugind si plangand in gura mare dinspre curtea scolii cu tatal lui pe urme. Copilul a reusit sa iasa din curte si undeva la capatul ei tatal l-a ajuns. In momentul acela mi-a stat inima in loc, scenariul meu fiind: tata il prinde pe copil, il smuceste si ii trage doua palme la fund, apoi il smuceste iar si il duce la scoala. Ei bine, tatal l-a prins pe copil, l-a tinut ferm de mana ca sa nu mai scape, s-a asezat pe vine in fata lui si ii vorbea calm. Tot ce auzeam de la distanta la care eram, erau tipetele copilului care spune: „Dar nu vreau, nu vreau tata! Vreau acasa!” si asta necontenit, in timp ce tatal ii vorbea cu o voce joasa si calma, copilul se smucea si voia sa fuga iar, tatal il tinea de mana si ii vorbea mai departe. In cateva secunde am ajuns in dreptul lor si am zambit: tata ii povestea cat e de bine la scoala, cum se va juca el toata ziua(cred ca era un copil din clasa zero si aici tatal avea dreptate), cum isi va face prieteni…etc. Am trecut mai departe, am lasat-o pe Silvia mea cea vesela care a sarit in bratele colegelor de buna dimineata.
La intoarcere au trecut pe langa mine tatal fericit tinand de mana un copil si mai fericit care tzopaia de zor si povesteau. N-au trecut mai mult de 3-4 minute intre prima si a doua mea intalnire cu ei, nu stiu cum l-a fermecat tatal pe baiat, ce promisiuni i-o fi facut, nu stiu. Dar a reusit in minutele astea cu vorba buna si cu clam sa isi linisteasca copilul. Si sunt sigura ca nu il ducea acasa🙂.

4 comments on “o intamplare…

  1. ieri, am vazut de la distanta, acelasi tip de intamplare, dar pe invers. Un baietel se plimba intr-o masinuta telecomandata, telecomanda era la mama lui. Baietelul arunca diverse obiecte din masinuta, mama le aduna, pana cand s-a apropiat de el, l-a smucit, l-a ridicat de cateva ori de pe scaunel si l-a pus cu violenta la loc. I-a spus ceva pe un ton foarte rastit. Cand ne-am apropiat am vazut ca baietelul avea maxim un an jumate

    • Ooof Adra, am atatea intamplari din acestea intiparite in minte, din cauza lor tresar de multe ori cand vad copii zbenguiti pe aici si inca nu m-am obisnuit ca aici nu isi bate nimeni copilul(cel putin NU in public, altfel nu am de unde sa stiu) si nu ii smucesc…Copilul asta avea 6-7 ani, la varsta asta te astepti sa inteleaga mai multe…ce sa zic de bietii copilasi de un an jumeate-doi pentru care distractia maxima este sa arunce jucariile din scaun/masinute/etc. Ce folos ca baiatul primise o masina cu telecomanda care sunt sigura ca e scumpa cand are parte de asa tratament de la mama? Oooof!

  2. Genul acesta de „educatie” care se practica pe la noi este foarte pagubos. Copilul trebuie sa inteleaga de ce e pus sa faca anumite lucruri sau de ce nu trebuie sa faca. Si de multe ori scandalul si bataia sunt pentru lucruri minore, parca nici nu cantaresc adultii daca merita sau nu sa faca atata tam-tam. Din pacate.

    • Da, foarte paguboasa metoda cu nervii si palmele descarcati pe copii din varii motive, numai educatie nu se cheama…Pacat, mare pacat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: