22 comentarii

cum am dormit in port

Miercuri e ziua cea mai „buna” pentru a calatori spre si dinspre Visby spre Oskarshamn. Sunt curse suplimentare pentru ca ccc cursa normala de dupamasa/seara transporta marfuri periculoase si numarul de pasageri e limitat la 197 fata de peste 1000 cat poate transporta in mod normal. In restul zilelor e o singura cursa dus/intors.
Saptamana trecuta am fost miercuri la scoala si nu stiu cum am facut ca nu am observat ca as fi ajuns la cursa de 18.20(cea suplimentara) spre casa si am ajuns in Oskarshamn exact cand aceasta pleca din port(as fi ajuns-o daca stiam de ea, puteam sa ma dau jos in port dar asa am mers pana in centru). Aveam bilete rezervate pe vaporul de 21.10, ora la care as fi fost deja acasa daca plecam cu vaporul de 18.20…mi-a fost ciuda si ca atare pe ieri am rezervat bilete la cursa de 18.20. Ajungeam fara probleme, de data asta am avut ore pana la 12(fata de miercurea trecuta cand am terminat la 16…va spuneam ca mai am un drum de o ora jumate din Kalmar in Oskarshamn cu autobusul).

Asadar la 17 sunt in port, imi iau biletul cu loc, intru in sala de asteptare si citesc putin…apare vaporul care trebuia sa ma aduca spre casa. In port au loc diferite manevre de intoarcere a vaporului si apoi de acostare a acestuia…ma uit mereu cu interes la ele, cu admiratie fata de cai care pot sa opreasca o hardughie la milimetru. Ei bine…cateva secunde, o greseala care nu se stie de unde a pornit…si vaporul intra cu botul in scheletul de sustinere a rampei pentru pasageri(e un culoar aerian prin care intra si coboara pasagerii fara masini…cei cu masini intra in cala si de acolo exista posibilitatea de a urca in vapor) sub ochii mei si a altora care asteptam sa venim pe Gotland. Avaria nu e mare, e o gaura in botul vaporului, mult deasupra apei…o vedeti mai jos. Lumea incepe sa comenteze, ca e jenant, ca nu mai ai curaj sa te urci pe vapor cand vezi asa ceva(nu va ganditi ca se intampla zilnic asa ceva, de trei ani de cand stiu eu, a mai fost un singur incident si atunci a fost din cauza cetii cand doua vapoare s-au ciocnit…nu a fost grav dar vapoarele au fost destul de avariate), ca va dura cu siguranta cateva ore pana sa plecam. Personalul incepe sa se agite, fac fotografii, dau telefoane…noi asteptam. Incepe imbarcarea masinilor, a bagajelor, se apropie ora de plecare si se pare ca vom pleca totusi la timp…insa primim vestea ca din pacate s-a luat hotararea ca deocamdata nu putem pleca, trebuie ca vaporul sa primeasca aprobare pentru asta de la autoritatea de transport si ca va dura, inca nu se stie cat…Mai asteptam, ni se promite ca vom primi sandwichuri, ca putem servi cafea, ca vor reveni cu informatii cat de repede vor sti ceva. Personalul e asaltat din toate partile, lumea se agita, sunt pasageri care trebuie cu orice pret sa ajunga seara acasa, au medicamente de luat si nu le au cu ei, sunt doua familii cu copii mici, sunt batrani…insa raspunsurile vin foarte calme, inca nu se stie nimic, ne vor anunta cat de repede vor sti ceva. La 19.50 primim vestea ca plecarea noastra se amana pe…ora 4 dimineata! Intrebari, asalturi din nou…e vaporul celalalt care vine si toata lumea vrea sa plece cu el…din pacate e plin, nu poate lua pasageri in plus…nu stiu ce marfa transporta dar nu poate lasa marfa ca sa imbarce pasagerii…Ni se ofera alternative: o camera la un hotel in oras pana la ora 3, platita de companie(camera pe care trebuia tu sa o gasesti), o masa de cina in oras care se poate apoi deconta sau pături si mancare in sala de asteptare. Am ales ultima varianta, am petrecut noaptea intr-un „pat” de pături, il vedeti mai jos. Privilegiul ce l-am avut apoi a fost o cabina personala cu canapea pentru cele 3 ore de drum(platisem doar pentru un loc pe scaune de „avion”. Asa ca am dormit. Nu regeste, nu boiereste, nici macar nu normal, dar am dormit. 4 ore mai intai apoi inca 2 ore jumate…Tot e ceva decat sa stai pe un scaun…

Personalul in schimb a fost de milioane. La cata presiune a fost pe ei, sa nu se enerveze niciunul nici macar o secunda, sa asculte toate necazurile si problemele fiecaruia in parte, chiar daca pe unele nu le putea rezolva dar macar ti se spunea ca din pacate nu au cu ce ajuta, pe unii sa ii ajute daca s-a putut…Un baiat de 13 ani care calatorea singur si o mama cu o fetita de un an si ceva(tatal a ramas si a venit cu vaporul la ora 4) au fost acceptati pe vaporul de ora 21. Ei singurii. Familia cealalta cu copii au renuntat sa mai vina, mai multi au cerut banii inapoi si au renuntat sa mai vina pe Gotland, cel putin in noaptea ce a trecut. Altii au mers la hotel, au revenit la ora 3 in port. Iar cativa au fost si au mancat in oras…eu eram singura si mi-a fost urat. Am mancat acolo, au adus paine, unt, cascaval, fructe, napolitane, sucuri naturale, iaurturi cu fructe, totul din belsug. Persoanele care au avut masini au fost mai norocoase, au dormit in ele, erau deja si ele in port, pregatite de imbarcare.

Eu mi-am aranjat patul: mai intai salteaua(o patura indoita in doua si apoi inca una peste ea sa fie mai moale in zona soldurilor), apoi perna(o patura pusa peste poseta ca sa fie mai sus) si peste plapuma🙂. Ne-au stins luminile, au oprit radioul si sala de asteptare a devenit dormitor comun pentru vreo 15 persoane…orele au trecut repede, am si visat si eram in situatii mult mai groaznice decat cea in care ma aflam🙂 .

Vaporul avariat nu a mai putut pleca. Vaporul ce a plecat la ora 21 a ajuns in Visby la 00.05, a plecat imediat inapoi, a ajuns in Oskarshamn la 3.20 si a plecat cu noi la ora 4.00. Am ajuns in Visby la ora 6.45. Tocmai la timp ca sa prind un frumos rasarit de soare pe care l-am admirat de pe vapor si apoi din port asteptandu-l pe Ovi sa vina dupa mine.
In ziarul de azi, o stire scurta. Nu toata lumea a fost multumita de „tratatie”. E normal. Dar cred ca in conditiile date nu se putea face mai mult, nu se putea oferi mai mult.

Si eu m-as putea plange…voiam doar sa ajung mai repede acasa…altfel imi luam bilet pe vaporul de ora 21 si ajungeam mai repede decat in situatia in care am ajuns. Am primit insa mai mult decat am platit si fiecare dintre pasageri a primit asta, in functie de ce a ales sa faca. Oare am eu asteptari prea mici?

PS In articolul de acesta am gasit si raspunsul de ce au prioritat transportul de marfa si nu pasagerii: Modul de aranjare a marfurilor si a masinilor in cala trebuie sa respecte reguli foarte stricte iar timpul scurt nu permitea o rearanjare a lor. Nu erau inca incarcate dar schema era facuta…

Vaporul avariat:

Patul meu:

Si cabina:

22 comments on “cum am dormit in port

  1. curat aventura! e bine sa ai simtul umorul in astfel de situatii🙂

    • Hehe n-am spus, ca in prima faza cand am auzit ca trebuie sa stau pana la 4 dimineata(speram sa dorm acasa) imi venea sa plang si sa ii implor sa ma lase sa urc pe vapor(mi-au dat lacrimile cand a plecat vaporul la 21). Am luat apoi o carte in mana si am inceput sa ma obisnuiesc cu situatia…apoi a fost chiar amuzant cum fiecare isi facea patul :)). A trecut acum si chiar nu a fost tragic, doar ca neobisnuit…

  2. of, n-as fi vrut sa fiu in pielea ta! dar … totul e bine cand se termina cu bine!🙂

    • Da, nici eu nu as fi vrut sa fiu in pielea mea :)) ca daca eram inspirata eram acasa azi noapte…dar a trecut acum si asa e. Totul e bine cand se termina cu bine.

  3. Wow, ce aventuri!!! bv lor, ca stiu sa gestioneze o situatie ca asta. si daca se plang atata ii invit in romanika:D…

  4. Vai de mine! Cand ai mentionat „salteaua” si „perna” nu ai mentionat si locatia lor. Adica pe jos! Te-am compatimit toata postarea! Cu studentia asta o sa ai parte de aventuri demne de rememorat la anii senectutii!
    Trebuie sa recunosc calmul suedez in situatii dramatice si cum reusesc sa-si mentina incurajarile pe ton scazut in tot felul de situatii neasteptate si nedorite. Si mai ales ca nu fac tam-tam de presa! Acum o sa dooooooormi si doooooormi, doar perna ta o s-o vezi, conform cantecului! Asta, asa, sa facem haz de necaz!🙂 Pupici muuuuuulti!

    • haha pai sigur ca pe jos! Era putin rece si de asta am pus patura suplimentara, dar altfel a fost OK, cat putea fi de comod in atare situatie. Da, stiu ca voi avea aventuri cu vapoarele, uneori nu circula pe motiv de vreme rea…asa ca vor mai poate nopti prin porturi😦. Hihi, merg imediat dupa Silvia si apoi am sa vad perna🙂. Mi-e dor de ea :)).

  5. Salmi,

    Nu mă pot pune in pielea ta, dar , după cum ai povestit, tu ai invățat multe in cei trei ani. Sau poate că erai dinainte o persoană foarte echilibrată.
    Sincer, am toată admiraîia!! Nu doar pentru tine! Și pentru angajații implicați în transport. E mare, mare lucru să poți comunica cu lumea speriată, să poți avea grijă de toți..
    Îți doresc zile frumoase, fără incidente!!

    • Da, am invatat ca tu ca persoana si mai ales client insemni mult in societate si poti avea pretentii. Dar exagerarile sau depasirile limitelor bunului simt nu mi-au palcut niciodata. De asta ma intreb uneori daca eu sunt normala sau nu?🙂 Intr-o situatie ca cea de mai sus.
      Multumesc, vom avea zile frumoase aici pana plec din nou…

  6. Hmmm…si exact din acest motiv nu as mai putea sa traiesc in Romania…pentru ca dupa ce treci prin astfel de situatii te ‘inveti’ cu bunul simt al oamenilor (ma refer la angajatii portului) si iti dai seama tot mai mult si mai mult de nesimtirea si nepasarea angajatilor in customer service din Romania. Nu ca inainte nu stiai ca nu asa ar trebui un angajat in customer service sa trateze un customer dar fiindca numai asta aveai si fiindca nu puteai lupta cu sistemul tot timpul (pentru ca oricum te loveai de o stanca si te alegeai doar cu nervi) o luai de multe ori ca asta este in romania, ce sa faci…imi aduc aminte de mami ce se mai enerva pe unele vanzatoare care povesteau intre ele si noi stateam minute in sir sa isi termine ele discutiile desi magazinul era gol golut…si daca mami a indraznit sa spuna ceva nu primeam decat atitudine si vorbe de genul: ‘nu vedeti ca suntem ocupate!’. Nu spun ca e usor sa lucrezi cu tot felul de oameni dar in orice situatie trebuie sa stii sa tratezi pe celalalt cu respect daca vrei respect…si ca angajat si ca si customer…si eu sunt ca si tine (ca doar nu degeaba suntem surori lol) si din ce am citit mi se pare ca s-au comportat ireprosabil avand in vedere situatia. Plus ca ai avut si tu o aventura😉
    Pupici si cat mai putine aventuri de genul asta🙂

    • Da, stiu despre ce vorbesti, din pacate.
      Pai suntem surori si e normal sa avem aceleasi asteptari de la anumite situatii😉.
      Hehe, nu-mi era dor de aventuri dar am luat-o ca atare.

      Pupici si tie(am papat si eu din puiul indian azi, a fost delicios!). cred ca vom incepe sa schimbam retete😉.

  7. De cand va citesc si citesc despre Suedia, civilizatia a inceput sa mi se para o stare de normalitate. Care se dovedeste cu atat mai necesara cand sunt situatii neobisnuite. Toata admiratia! Si pentru cei care isi poarta cu ei mereu aparatul foto😉

    • Asa e, e acelasi sentiment pe care il simt si eu de cand traiesc aici. Am avut deja nenumarate confirmari ca e o societate care mi se potriveste si la care visam.
      Hehe, aparatul a fost cu mine acum, s-a nimerit. L-as lua cu mine peste tot dar e mare si destul de greu. Se pare insa ca a fost momentul oportun sa-l iau cu mine😉.

  8. Prima amintire „forte” legata de studentie suedeza? Totul e bine cand se termina cu bine. Si… nu stiu daca sunt pe faza, dar ii doresc Silviei „La multi ani!” , tot ce e mai bun pe lumea asta si felicitari tie si familiei tale frumoase pentru tot ce ati realizat impreuna!
    Cu toata dragostea!
    Stefania, Iulia, Papi si Irina

    • Irina, da…e prima aventura. Eu sper sa nu se repete prea des :)).

      Multumim de urari, esti foarte pe faza.

      Si daca imi amintesc eu bine, alaltaieri a fost ziua ta. Cum eu am fost plecata, cu ale mele probleme adunate, mi-a scapat si imi cer scuze…La multi ani fericiti cu mult drag. Sa te bucuri de cei dragi si de familia frumoasa pe care o ai. Pupici multi!

  9. Multumesc mult! Asa este, de asta si tin asa de bine minte cand sunt aniversarile Silviei. Distractie frumoasa!

  10. sa pui la bagaje un sac de dormit. nu se stie niciodata…

    am fost convinsa ca ai pierdut vaporul cand am vazut titlul, stiam de data trecuta ca e mai la mustata plecarea. dar ca fost cu peripetii… nu m-am asteptat😀

    • ooof, as pune un sac de dormit daca as mai avea loc…dar stau la hoteluri ieftine unde merg cu lenjerie de acasa, as putea sa nu o car si sa pun in loc un sac de dormit dar atunci ma costa lenjeria. Plus haine, carti, mape cu hartii, etc. Am un rucsac mare si greu ca abia il car. Cred ca voi incerca sa merg cu valiza, pe aia macar o trag dupa mine. Nici nu stiu cum e mai bine…

  11. […] aducem paturi si mancare, puteti dormi aici in port” si pentru cine nu isi aminteste de cum am dormit in port imi venea sa plang…in plus acum era iarna, ger, nu era august ca data trecuta si nu dormeam […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: