12 comentarii

camera de camin

O parte din cei care ma cititi probabil ca stiti cum era cu cazarea la un camin studentesc din Ro in anii ’90. Eu am intrat la facultate in anul de gratie ’89 cand cazarea a fost misto. Noi bobocii am avut cu totii loc si am nimerit in caminul 3 din Hasdeu, Cluj Napoca. Acolo aveau chimistele locuri. Camin vechi, statuse si mama pe vremea studentiei ei acolo, cam cu 25 de ani inaintea mea. Camere destul de mari pentru 4 paturi, noi am stat trei. Fetele cu care am nimerit erau colege de an, chimie-fizica trei ani, dadusera o cafea la administratoare ca sa nu le puna 4 in camera. Cele care dadusera mai mult, stateau cate doua. Camera avea 4 dulapuri, noi facusem camara din unul. Baile erau pe hol, chivete la comun, intr-o sala mare, insirate pe cele doua laterale, wc-urile unul langa altul, despartite de un perete de lemn, cu loc liber jos si deasupra, auzeai si simteai tot ce se petrecea alaturi, in cele doua alaturi🙂. Dusurile erau tot pe cele doua laterale ale peretelui, fata in fata, fara perdele incat le vedeai pe cele care se dusuleau in fata si ele te vedeau pe tine. Unele pudice isi aduceau cate un cearceaf si il atarnau pe post de perdea. Uneori mai veneau baieti si stateau la fete in camere si atunci cearceaful era obligatoriu🙂. Tot la comun era si „bucataria” care se numea Oficiu si unde lumea mai gatea…altii numai incalzeau mancarea primita de acasa…
In anul doi am schimbat caminul, era anul ’90, inca locuri in camin erau si nu-mi amintesc sa fi fost nasol la cazare. Doar ca voiam sa stam trei prietene intr-o camera si nu am reusit. Adica am reusit doua, a treia nu a fost prezenta decat in ziua urmatoare si cum nu am dat cafeaua necesara, pana in ziua urmatoare aveam alte trei fete cu noi in camera! Da, intr-o camera de 4 paturi, inghesuiau acum 5. Asta pentru ca altele sa stea 3 sau chiar 2! Caminul era urias, un camin cu 10 etaje(cel din anul intai fusese de trei etaje) cu vreo 15-20 de camere pe palier. Avantajul era ca aveam chiuveta in camera. Dezavanatajul? Pai ca eram 5 in camera, ca nimerisem la etajul 8! Lift era, dar mai mereu era stricat, sau stateai in nebunie dupa el…scarile au fost cele care ne-au fost prietene timp de…un an. Sau doi? Nu imi mai amintesc…:)). Ca sa incapem cumva cu cele cinci paturi, cineva ne-a dat tipsul(romanul inventiv ca intotdeauna) sa suprapunem paturile. Stiti ce paturi aveam? Din acelea albe, de spital, le-am intors pe cele de jos cu picioarele in sus, nu mai stiu de unde cineva ne-a facut rost de niste bare de metal care incapeau in picioarele lor, erau din teava gaurita, iar peste am pus un alt pat, bagat cu picioarele in tevile acelea care ramaneau iesite din picioarele patului de jos. Salteaua se punea pe o chestie de „plasa” care era de nefolosit asa ca toata lumea avea cate o placa de lemn sub saltea ca sa poata dormi…Asa ca am redecorat camera ca pentru o camera de trei, am avut si fotoliu facut din saltele(nu mai stiu de unde au aparut niste saltele in plus) si acoperite cu paturi…cineva adus si tv(lux fata de anul intai cand aveam numai un casetofon) si era misto de tot. Ne uitam la telenovele🙂. Care abia atunci incepusera sa fie la tv si prima pe care am vazut-o, am vazut-o de la cap coada! :)) Doua din colege imparteau un dulap…De data asta dusurile erau spate in spate, in mijlocul incaperii…chiuvetele nu mai erau la comun…Insa chestia cea mai nasoala era ca iarna apucai sa te bagi sub dus, te samponai si sapuneai si…apa nu mai urca la etajul 8 pentru ca jos era toata lumea la dus! :)) Asa ca ne-am invatat minte si mergeam in halate de dus, cu slapi si prosoape pe umeri pana la etajul 2-3 si acolo era OK. Chiar daca stateai la coada cate o jumate de ora…
In anul trei insa, voiam sa stam si noi mai comod, trei in camera…noi cele trei din anul doi. Am reusit in sfarsit sa stam noi trei in camera, insa am primit o…boboaca. O fata minunata cu care ne-am inteles minunat. Nu ne-a parut rau ca a fost asa, dar uite ca am uitat etajul la care am locuit :)). Cred ca a fost 4, la etajul 8 au ramas cele trei fete cu care statusem anul anterior. Insa cazarea din acel an nu am sa o uit niciodata! A durat mai mult de 12 ore…am stat la o inghesuiala inimaginabila, se impingea toata lumea de am ramas pana la urma eu din toate trei, mi-au trimis fetele buletinele lor, ceva de mancare si pe la ora 20 am iesit victorioasa cu cheia camerei in mana! Prietenele ma asteptau afara si eram fericite ca in sfarsit stateam impreuna. Dar cu ce sacrificii…Totusi au fost ani frumosi, distractie, rasete, chefuri, invatat in sesiuni, examene…toate le-am impartasit cu cele doua prietene ale mele.

Studentia de aici nu are acelasi „farmec”. Aici lucrurile cu cazarea stau infinit mai simplu. Din nou norocul a fost de partea mea, pentru ca nu stiam pe cine sa intreb cum e cu locuintele pentru studenti aici. Multi spuneau ca sunt in numar limitat, ca e greu sa prinzi asa ceva, ca multi stau in apartamente inchiriate, cate trei-patru, depinde de cate camere are apartamentul. Eu nu voiam sa stau asa, sa impart un apartament cu alti studenti, voiam sa imi gasesc un fel de garsoniera. Insa socoteala de acasa…stiti voi cum e. Am trimis emailuri la diversi care inchiriau astfel de garsoniere, apoi chiar si la camere in apartamente…nici un raspuns de la nimeni…
La laborator fac practica acum simultan trei studenti(doua fete si un baiat). Una studenta in Stockholm, una in Göteborg si baiatul student in Kalmar. Toti trei in ultimul an. Normal ca am intrat in vorba cu baiatul, iar printre altele l-am intrebat unde locuieste. Cand mi-a spus ca intr-o „camera de camin” mai precis un pentry cum ii spune, l-am intrebat cum se face sa obtii asa ceva. Mi-a dat tipsul si desi studiasem si eu site-ul, nu stiam ca e cel cu locuinte pentru studenti in Kalmar. Intrasem de cateva ori si mereu apareau zero camere libere…
In ziua urmatoare dupa ce vorbisem cu colegul meu, au aparut doua camere libere, fiecare in apartamente de 4 camere, cu doua bai si bucatarie comuna. M-am inscris la una din ele, care e libera din 1 ianuarie si…am semnat contractul venit acasa prin posta, l-am trimis inapoi si camera e a mea! Primul care se inscrie la o camera, daca in decurs de 24 de ore nu se razgandeste, primeste camera. Simplu si eficient. O sa mai scriu dupa ce iau camera in primire, sper sa fie OK, sa am colegi linistiti si sa se ingrijeasca de spatiul comun. Asta ramane de vazut…Deocamdata sunt bucuroasa ca voi avea unde sta! Camera libera de mai jos. Avantajul cel mai mare este ca e intre biblioteca si facultate, care sunt la distanta de 5 minute de mers pe jos intre ele. Plus statia de autobus foarte aproape. Spre Oskarshamn.


12 comments on “camera de camin

  1. Salmi,
    Am fost căministă și în liceu și la facultate. Viața avea un farmec anume. O să scriu despre asta într-o zi.
    Fiul meu cel mare este cu un an mai mic decât tine- a stat cinci ani în același cămin la Leu- doi în cameră. Celălalt era căsătorit, mai mult plecat.
    Și fiul meu s-a căsătorit student fiind, nu cred că i-a fost greu în cămin deloc.
    Cel mic a stat doi ani la Moxa.
    Uitasem, amândoi au obținut locurile cu mari presiuni.
    Fiul cel mic a primit bursă și a plecat , mai întâi în Franța, apoi în Olanda, iar masteratul l-a făcut la Torino.
    Viața l-a călit.

    Vrei să-ți spun ceva, Salmi?
    Cu mâna pe inimă, aș vrea să mai fiu studentă, să stau în cămin, să dau examene ..să. dar să pot întoarce timpul înapoi:

    Știu că-ți este greu, ai familie, copii, dar cred că este frumos și bine ce faci!
    Mult noroc!!

    • Chiar te rog sa scrii Gina, stiu de la mama ca pe vremea aceea era altfel. Si da, farmecul acela ramane, viata aceea are tineretea cu nebuniile ei in ea, si eu as retrai oricand acea perioada, dar sa ajung aici unde sunt acum…:).

      Multumesc de urari. Greutatile si bucuriile le iau asa cum vin. Trec ele, vin altele…;). Aduse de viata…

  2. eu am stat si-n 5 sin-n 3. 5-ul e hotel de lux, sau era, pe langa 3. oricum, in ambele se sta cate 5 fete in camera, ca studentii s-au inmultit, slava Domnului, iar astia nu mai fac astazi camine.
    dar statul la camin are un farmec aparte sau cel putin avea atunci in tineretea nostra. si era si foarte util ata din punct de vedere financiar cat si informational. era telefoanelor mobile si a mailurilor era inca in scutece, asa ca, cei care stateau in camin erau mult mai bine informati, despre orice, decat cei care stateau in gazda. in camin se afla foarte repede totul. dar probabil ca si acum are farmecul ei viata de camin. plus avantajul tineretii…
    sa te bucuri de noua ta viata de student caminist!

    • Nu stiu cum era 5-ul, am stat apoi in 16(cel cu 1 etaje din postare) si in ultimul an in 17 ca ma casatorisem. Te cred ca era lux, 3-ul imi placea doar pentru ca era mai mic si implicit putine studente…

      Si mie mi-a plcut viata de camin, aveam colege care stateau in gazda si erau izolate, veneau de multe ori seara la noi si chiar ramaneau peste noapte, sau plecau tarziu acasa daca stateau mai aproape…Foarte frumoasa perioada aceea, la fel cum spui si tu.

      Multumesc de urari! Acum nu mai e ca in tinerete, voi incerca sa fiu mai mult acasa dar oricum voi sta si la Kalmar si tot ce vreau e sa am colegi de apartament negegiosi si seriosi…

  3. Haha…tot a fost mai bine decat unde am primit io camin in bucuresti lol…mami creca a vazut conditiile, cainii vagabonzi si gandacii de acolo🙂

  4. Eu am intrat in camin doar ca vizitator, erau conditii mai bune (cel de la Leu, fostul al lui Stefan Gheorghiu) si mi-am dorit sa fi trait si eu viata de camin, cu petreceri si nebuneli. Aveam prieteni caministi si uneori ma intelegeam mai bine cu ei decat cu bucurestenii …

    Ce faci tu acum e mare lucru! Si cu facultatea si cu invatarea suedezei, cu fetele pe care le cresti frumos, cu viata pe care ai inceput-o acolo, felul in care iti petreci tmpul liber. Te admir mult pentru curaj, vointa, entuziasm si voie buna!

    • Tetris si pe la noi mai veneau fete ce stateau in gazda dar pe clujence le simteam putin mai mandre, erau gaska separata si nu stiu daca au venit cateva prin camin. Asa ca te apreciez ca tu mergeai pe la colegele din camin si te simteai bine acolo…

      Multumesc pentru vorbele frumoase, toate vin din mediul in care traiesc cred, le iau si le dau inapoi tot asa.

  5. haha, noi aveam camera de 2, si tot am sucit paturile dupa cum ai povestit mai sus. deh, toata copilaria am vrut pat suprapus…
    si-mi pare rau ca stau in bucuresti, o sa-i incurajez pe pitici sa mearga in alta parte. facultatea de la mama de-acasa… pierde 99% din farmec.

    • 🙂 Si mie mi-a placut ideea de pat suprapus, am avut si apoi cand am stat 4 si era atat de mult loc in camera…misto de tot a fost!

      Cu copiii cred ca trebuie sa ii lasi pe ei sa hotarasca😉.

  6. Ah ce bine mi-a picat postul asta🙂.
    Ador sa aud genul asta de povesti. Daca as fi avut niste bunici si o mama care sa aiba rabdare sa imi povesteasca de la scoala si din copilaria, adolescenta, tineretea lor as fi fost cea mai fericita. Macar tata poi povesteste de chefuri si muzica LUI😉.
    Pentru mine facultatea nu a fost la fel de interesanta, liceul ocupa locul 1 in top. Probabil de aia imi si plac astfel de povesti.

    • Oana, mie imi place sa le povestesc fetelor dar ele nu prea inteleg inca, sunt prea mici. Si eu o ascultam mereu fermecata pe mama si pe tata cand povesteau din tineretea lor, mi se parea asa misto cum era pe atunci…
      Pacat ca facultatea la tine a fost mai „stearsa” dar e bine ca ai amintirile liccene…am si eu si din liceu, clasa a 12-a a fost cea mai faina!.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: