35 comentarii

tema de gandire

Ieri am avut intalnirea semestriala pentru evolutia si dezvoltarea Silviei, sedinta aceea particulara despre care am mai scris aici. Ar fi mult de spus, dar esenta este ca Silvia e un copil care straluceste, munceste si profesoara a avut numai cuvinte de lauda la adresa ei. In plus, ne-a spus ca in urma unui test de citire(copilul citeste timp de un minut un text la prima vedere si in functie de cate cuvinte a citit, exista o clasificare) Silvia a reusit sa citeasca 87 de cuvinte intr-un minut, ceea ce i-a lasat cu gurile cascate pe cei mari, ca e extraordinar cum citeste, e la nivel de clasa a 3-a. Acum vine insa tema de gandire: profesoara ne-a recomandat mutarea Silviei in primavara in clasa a 2-a sau in toamna, cand ea ar trebui sa inceapa a 2-a, sa inceapa a 3-a. In tot cazul sa avanseze o clasa. Noi stam si ne gandim, ea nu vrea…desi ii cunoaste pe copiii de a 2-a, are prietene intre fetele de acolo caci sunt la fritids impreuna, au activitati impreuna cele doua clase, au avut muzicalul impreuna, etc. Iar Silvia se plange de multe ori ca se plictiseste la scoala, ca ea stie multe din lucrurile pe care le fac…
Asadar, tema de gandire, dilema mare…

35 comments on “tema de gandire

  1. Ar trebui convinsa sa accepte mutarea, e pacat sa ramana la un nivel sub capacitatile ei. Si noi am avut aceasta dilema (mai mult eu, Irina cu taica-sau erau hotarati) la inceperea scolii la 6 ani sau la 7 ani. Educatoarele imi spusesera clar ca se plictiseste la gradinita dar parca tot nu ma induram sa o trimit la scoala. Acum e cea mai mica din clasa dar se descurca foarte bine si nu regret decizia.
    Daca Silvia poate mai mult, merita mai mult🙂

    • Dilema mea este si in directia asta: Silvia e nascuta in septembrie. Aici copiii nascuti intr-un an, merg deodata la scoala…ea e asadar printre cei mai mici acum. Daca o mut in clasa mai mare, va avea colegi cu mai mult de un an jumate mai mari…ma intreb daca le va fac fata…mai ales peste cativa ani, cand ajung la adolescenta si apar diferentele fizice…

  2. Fetele noastre au fost repartizate in Franta in clasa imediat superioara celei pe care o urmau in Romania. Nu au avut absolut nici o problema de adaptare. Suntem convinsi ca Silvia se va descurca de minune. Iar anul castigat, il poate transforma mai tarziu intr-un an sabatic😉

    • Probabil ca acolo trebuiau fetele sa mearga, daca ar fi inceput scoala in Franta, nu? Caci aici nu au pus-o pe Diana in clasa mai mare desi la mate sa spun era mai avansata, dar a avut handicapul limbii suedeze. Cu Silvia e altfel insa, ea are trei ani avans in care a invatat limba suedeza atat cat stie orice copil de varsta ei…
      Si Diana a recuperat si e la nivelul oricarui alt coleg al ei, chiar inaintea multora, dar la clasele mari e greu, nu mai poti avansa.
      Multumesc de sfat, balanta inclina catre DA si la noi…numai sa o convingem pe Silvia.🙂

  3. pai daca are prietene, da, sa se mute! Si mai bine din primavara cred eu.

    • Mersi Sabina, vom vedea daca nu doreste acum(semestrul de primavara incepe in ianuarie, dupa sarbatori) incercam sa o lamurim pana la toamna🙂.

  4. Felicitari pentru Silvia in primul rand🙂.
    Prezinta-i avantajele de a se muta, ganditi-va si voi la asta, discutati si luati cea mai buna decizie.

  5. Pe Ana am dat-o la scoala la 7 ani fara 2 luni pt ca la 6 ani fara 2 luni copilarea inca. Are colege care au fost date la scoala la 7 ani jumate, chiar la 7 ani si 8 luni. Si are o colega si un coleg care au mers la scoala la 6 ani jumate. Ei, bine cei mici au fost mereu in linia intai la rezultatele scolare. Nu doar ca au tinut pasul, dar chiar sunt varfuri. Una din fetele mai mari ca varsta se observa ca e mai matura in gandire si a avut dificultati in a fi in grupul lor de joaca pt ca crescuse brusc mai inalta (acum a mai stagnat si o ajung din urma alte fete si, totodata din fire e mai profunda in gandire, ceea ce iar constituia un dezavantaj pt ea in a se juca in parc, in grupul lor). In rest, se inteleg f bine.
    Acum, Silvia poate ca are retineri, insa pic cu pic, ii strecurati ideea mutarii si va fi bine in final.🙂

    • Ani, la Silvia va fi daca se muta, ca si cum ar fi inceput clasa intai la 6 ani fara doua saptamani…
      Aici copiii nascuti in acelasi an merg deodata la scoala. Cum Silvia e nascuta in septembrie, a inceput clasa intai la 7 ani fara doua saptamani(aici scoala incepe in jur de 20 august, nu e data fixa). E printre cei mici in clasa ei, asta e singurul semn de intrebare…cum i-am raspuns si Adei mai sus…

      Multumesc mult ca ai impartasit din experienta voastra aici, ma ajuta sa ma gandesc ca si daca e mai mica, va tine pasul…

  6. Felicitari! Sa aveti mereu dileme de genul acesta!

  7. Deci NU!
    Catrina e intr-o clasa de ‘clasa 1-2’. In urma unor cursuri pre-school si a unor teste a fost repartizata in aceasta clasa in ideea de a face doua clase intr-un an. Noi nu suntem de acord sa faca doi ani in unul. Asta ar insemna ca la anul sa treaca direct in clasa 3-4. Apoi in loc de clasa a treia sa fie la clasa 5-6 etc. asta inseamna ca la 18 ani termena facultatea si se angajeaza:D De ce i-as face asta?
    PS: Nici un parinte nu e de acord ca plodul personal sa faca 2 in 1 (ani)

    • papa, iti inteleg perfect sentimentele. Am si eu retineri de acelasi gen, de ce la o adica sa o imping inainte cand ei ii place sa copilareasca inca? DAR situatia la noi nu e cea descrisa de tine…nu va avansa asa din doi in doi ani. Avanseaza acum, daca vom hotari asta, daca pana la urma va dori ea si gata! Oricum am scris mai sus ca va fi asa de mica intre colegii ei…asta e inca o retinere de-a mea…
      Chestia e ca Silvia se plictiseste la scoala, mereu imi spune ca face lucruri pe care ea le stie(sa scrie si sa citeasca, sa scrie cifre…ei inca nu fac calcule matematice). O alta solutie ar fi sa mearga la orele de suedeza cu copiii mai mari si la restul cu cei de varsta ei…dar mi se pare cam bulversant asa. Asta e o solutie adoptata la copiii din clasele mai mari, de ex. Diana are un coleg care exceleaza la mate numai, el lucreaza deja din manual de clasa a 11-a(ei sunt a 8-a). Pe el nu l-au mutat, caci la restul materiilor nu e atat de avansat. Se poate insa si in jos. Tot Diana a avut intr-a 6-a un coleg care mergea la mate cu cei de a 4-a. Pentru ca nu a reusit nicicum sa tina ritmul cu ei…acum merge cu toate materiile cu colegii lui, a recuperat frumos.

  8. PPS: nici un parinte de la noi din clasa:))

  9. Spre rusinea mea am lipsit atunci cand trebuia sa-ti urez la multi ani, dar iti doresc din tot sufletul tot binele din lume, sa te bucuri de cei ce te iubesc ! Am sa fiu prezenta in schimb sa-i urez Dianei multi ani atunci cand va trebui. Felicitari pentru Silvia si parerea mea este ca e bine ca balanta inclina spre mutarea in anul urmator.

    • Irina, nici o problema…fiecare suntem ocupate, stii ca si eu am „ajuns” cu intarziere la urarile de ziua ta…si daca ma gandesc bine, eu nu stiu cand sunt fetele tale nascute, deci avantaj tu! Multumesc din suflet. Pupici multi.

  10. Si eu as spune ca NU🙂
    Este o mare presiune pentru ei, chiar daca la nivel intelectual sunt peste varsta, totusi, emotional ei sunt totusi copii care reflecta varsta pe care o au!!!
    Daca exista posibilitatea sa ia alte clase, mai avansate, ar fi de preferat mutarii cu totul intr-o clasa cu un an mai mare….
    Voi nu aveti clase de „gifted”? Unde se lucreaza la alt nivel? Invatatoarea nu ar putea sa lucreze cu ea (sau poate si cu alti copiii din clasa care sunt peste nivel) ceva diferit?
    E foarte greu de decis, pentru ca nu ai vrea sa nu isi foloseasca capacitatea intelectuala la maxim, dar nici sa ii creezi complexe din cauza varstei….
    Oricum….bravo Silviei!!!!!

    • Da, psihologic si emotional ma gandesc si eu ca poate nu ar putea trece peste diferente. Eu as vrea totusi sa incercam, se poate reveni, nu e nimic batut in cuie…lumea o incurajeaza pe Silvia sa faca pasul(am fost la scoala intre timp si am vorbit si cu profesoara de fritids care o cunoaste foarte bine pe Silvia si ne-a incurajat si ea), sunt cativa copii care au trecut in clase mai mari si e OK pentru ei.
      Clase de gifted nu sunt, la noi se lucreaza asa cu avansarea clasei sau cum am scris mai sus papadiei. Invatatoarea nu cred ca lucreaza diferit cu ea, de aceea ne-a propus alternativele acestea.
      Ai dreptate, chiar ca e greu, absolut pentru motivele scrise de tine…

  11. Eu zic da, nu e mare lucru un an…si mai ales daca se plictiseste acuma, eu zic ca e mai pedepsita asa decat daca merge la un nivel superior. Eu zic ca isi face alte prietene, e la varsta in care prieteniile se fac foarte repede :)…mai ales daca deja are cateva…e bine sa incerce macar sa vada cum e, mai ales daca nu e batut in cuie.
    Pup la nepoatele mele frumoase si destepte…si la parintii lor…si la Morgan🙂

    • Stii ca Silvia isi face foarte greu prietene…ea nu e asa deschisa fata de oricine, are cateva prietene dar nici una nu e de „suflet”. Bine, poate inca nici nu e varsta, asta vine mai tarziu…Doar Ella e cea care pot sa spun ca e mai de suflet, desi Silvia se joaca cu cateva fetite la fel de bine. Are insa cu cateva cu care a incercat sa fie prietena dar nu a mers, a refuzat apoi categoric sa se mai joace cu ele desi veneau sa o caute…
      Deocamdata se pare ca Silvia e cea care nu vrea. Aseara a plans ca ea vrea sa fie in clasa intai, sa fie cu colegii ei, caci ii place aici, asa ca vom mai vedea.

      Tzukam si noi la tine, Morgan nu insa ca e putin bolnav, e ragusit si abia se aude mieunatul…speram sa ii treaca.🙂

  12. Adevarul este ca fetele sunt mai mature ca baietii si e mai usor….la asta nu m-am gandit in prima postare :)). David a fost la montessori 3 ani…si erau copiii de 3 ani intr-o clasa impreuna cu cei de 6. Era bine din punct de vedere al nivelului scolar, cei mari lucrau cu placere cu cei mici si era un castig de 2 parti: cei mici invatau de la cei mari mult mai bine decat de la adulti, si cei mari isi dovedeau ca, cunosc atat de bine materia, incat o pot explica si altora. Din pc de vedere social, „gastile” se formau pe varste, si la joaca si prietenii nu se legau niciodata intre cei de 3 si cei de 5/6 ani.
    In clasele mai mari, e un pic mai dificil (prietena noastra e clasa a 2-a tot la montessori…), pentru ca, fetitele in general, sunt expuse unor „informatii” (sa le spunem asa) pe care noi, ca parinti, le-am mai amana un an, doi in alte conditii. Si ca sa fac referire la prietena lui David, care, ca Silvia, a implinit varsta de scoala devreme, adica in iulie, si in august deja incepea scoala, deci era cea mai mica in clasa 1, printre copiii de clasa a 2 si a 3-a (ea abia 6 ani impliniti si cele de a 3-a aveau in jur de 10 ani), venea acasa cu tot felul de idei si complexe care o depaseau cu desavarsire. Si acum, inca este ok diferenta, dar….mai tarziu, intre un copil de 10 ani si ceilalti de 13….hm….riscant….🙂 ….

    • Multumesc Sanzi, foarte bine puctata chestia de care ma tem eu cel mai mult…dezvoltarea psihica si fizica. Da, e mare diferenta intre un copil de 10 si unul de 12 si mai apoi si intre unul de 12 si unul de 14. Stiu cum e cu fetele, caci Diana are o prietena de 12 ani, cu care s-a inteles foarte bine si se vedeau des pana anul asta…Diana implineste 14 ani in curand si nu mai prea are multe in comun cu fetita de 12 ani…Sunt sigura ca se vor regasi peste cativa ani, ele se intalnesc uneori, dar acum e varsta cand se vede saltul in dezvoltare…

  13. Miha,
    din experienta mea, categoric NU …
    am trecut prin asta, am fost fortati, tot asa de invatatoare, pentru care, Sara, era prea avansata. Copilul nu e avansat pentru programa, e avansat pentru capacitatea invatatoarei!
    Bineinteles ca n-are chef sa-i dea Silviei sa lucreze in plus, sau sa o challenge cu o carte de clasa a 3 a in loc de kindergarten.
    Am sa-ti spun cum a fost la noi, care tot pe criteriul cititului si participarii la ore, ne-am trezit, chipurile, cu un copil avansat cu 2-3 clase fata de colegii ei.
    Inainte de kindergarten, Sara a fost intr-o preschool – full day, super dotata. M-a uscat de bani, dar era la doi pasi de biroul meu, iar teacherele de acolo – wow, n-am cuvinte, n-am intilnit si probabil nu o sa mai intilnesc atitea cadre specializate si cu atita pasiune, intr-un singur loc.
    Copila a inceput kindergarten la scoala publica … din momentul in care i-am spus invatatoarei unde a fost la preschool, a schimbat tactica. Daca ceilalti copii abia citeau pe litere, a mea si vreo doi chinezuti citeau little chapter books. Daca pe ceilalti ii invata basic numbers, cu grupul acesta de copiluti lucra multimi si adunari si scaderi simple. O invatatoare perfecta!
    Clasa 1 – dupa o luna de scoala si testarile aferente, suntem chemati la scoala: copilul e la nivel de clasa a 3 a cu matematica si clasa a 4 a cu cititul, se plictiseste la ore, solutia – mutat in clasa 2/3 … dar fiindca erau pline, ne-a trimis la alta scoala, unde se facea enrichment/gifted program.
    Am refuzat, noi locuim la doi pasi de scoala, gradina mea da in curtea scolii, nu o sa ma trambalez acum juma de ora pe autostrada, fiindca ei sunt incapabili sa lucreze cu un copil care stie sa citeasca peste average.
    Am trimis vreo 3 scrisori la school board, dar degeaba … cind am vazut ca n-am cu cine discuta, am inceput sa perii invatatoarea … nu s-ar putea sa procedeze si ea cum procedase Ms Hughes in kindergarten, uite eu am o zi libera pe saptamina, pot sa voluntariez la clasa, blablabla … in final a acceptat si chiar a reusit sa obtina infiintarea unui enrichment program in scoala, unde copiii mergeau doua zile pe saptamina. Clasa a 2 a am facut-o tot asa, 3 zile in clasa normala, 2 zile in enrichment.
    Clasa a 3 a, s-a desfiintat enrichmentu’ din lipsa de fonduri, si m-am trezit cu copila in clasa a 4 a direct … nu m-a mai intrebat nimeni, m-au fraierit ca e mixed 3/4, pe naiba, erau 5 copii din clasa a 3 a – Sara si chinezutii -, si restul toti de a 4 a … am scris eu pe blog cum a decurs primul meeting cu teachera: zimbete si don’t worry si huguri gramada …
    Iti spun cu mina pe inima, a fost un an dificil … atit intelectual, cit si psihologic … clasa a 4 si a 5 a aici e importanta pentru admiterea la middle school, plus ca ea nici nu trecuse ca lumea prin clasa a 3 a … pina la urma s-a descurcat f bine intelectual, daaaar : nu si-a facut prietene, desi e fff sociala, virsta si preocuparile si-au spus cuvintul … e mare diferenta intre un copil de 8 ani si unul de 10 ani, mai ales fete … in pauze se juca tot cu fostele ei colege, zilele de nastere tot cu ele, sleep-overe samd … mi se rupea sufletul cind o puneam sa-mi povesteasca de la scoala … ah, sa nu mai spun cind a venit si mi-a zis ca lui Jane i-a venit period si Esther are pad-urile in planner, in caz ca-i vine si ei, nu cumva sa se faca de ris ca Jane, care a trebuit sa mearga la office pentru ajutor … in primavara m-a implorat sa ma duc sa-i cumpar sutien pentru ora de sport, fiindca toate fetele aveau … i-am zis Iubitelu, tu inca ai baby skin, in afara de cotton balls, n-ai ce pune in sutien.
    Inainte de terminarea anului, am luat taurul de coarne … in fiecare saptamina am trimis cite o scrisoare, atit la scoala, cit si la board, ca eu nu sunt de acord sa treaca in clasa a 5 a, si-am insirat motivele care ma ingrijorau cel mai tare, in special cele emotionale … am refuzat sa semnez participarea la examenele de evaluare – asa se dau aici in clasa a 4 si a 5 si am plecat intr-o mica vacanta chiar in zilele respective.
    Eram hotarita ca daca o trece in clasa a 5 a, o mut la privata, costa de rupe, dar asta e.
    Norocul nostru a fost ca s-a schimbat directorul, iar noua directoare – o profa de nota 10, ne-a chemat la scoala si a avut rabdare sa discutam, chiar sa ne dea dreptate.
    Nici ea nu e de acord cu saritul acesta peste clase, daca nu e cazul … daca un copil citeste la nivel de 2-3 clase mai sus, sau rezolva exercitii avansate, nu inseamna ca trebuie sa-l pui intr-o clasa avansata. Sigur are lacune la alte subiecte si asta se va simti in clasele mai mari. Teacherul are o gramada de posibilitati sa lucreze atit cu copii avansati si care au tendinte de plictiseala, cit si cu copii mai putin academically challenged – asta e termenul politic corect🙂.
    Desigur ca, sunt intr-adevar copii foarte avansati, mici genii, dar acestia exceleaza in general la toate subiectele, ea insa, in 25 de ani de cariera, n-a intilnit decit 6. A facut un raport la school board, am adunat semnaturi si am reusit sa obtinem din nou programul de enrichment/gifted.
    Acum Sara e cu colegii de virsta ei, clasa a 4 a, pura … doua zile merge la enrichment/gifted cu o grupa de colegi, tot de virsta ei, si restul materie normala … partea funny e ca, teacherul de clasa a 4 a e f strict cind e vorba de study, chiar aseara Sara mi-a zis : daca stiam ca o sa-l am pe Mr Seth, mergeam in clasa a 5 a, ca-i mai usor.

    Deci asta a fost experienta noastra … nu stiu cum e sistemul in Suedia, daca stii ca poti sa te intorci inapoi, poate merita sa incerci … aici e batut in cuie: ai avansat o clasa, mergi in continuare, nu te intorci inapoi … daca ai probleme pe parcurs, in middle school sau liceu, ai posibilitatea sa reiei anumite materii, ceva de genul cum ziceai: esti in clasa a 10 a, dar la mate abia de a 8 a … si care adolescent, mai ales fata, vrea sa fie asa ?:)
    Noi am avut noroc cu directoarea, plus o mica greseala legislativa: desi toata corespondenta care am primit-o de la scoala pe parcursul anului, specifica clasa a 4 a, prima scrisoare primita, un tabel de fapt, cu numele copiilor si ai teacherei – spune clasa 3/4. Aia a fost iesirea noastra, altfel eram incuiati in clasa a 5 a anul acesta🙂.

    Succes, in orice decizie veti lua!

    • Ce frumos si succint ai scris, Sofie, ma bucur ca am citit, parerea ta mi s-a parut cea mai pertinenta, iar experienta voastra a picat la tzanc peste interesul meu de moment.🙂

    • Sofie, foarte emotionanta povestea voastra, stiam numai inceputul, dar mai apoi nu ai mai scris ce s-a intamplat…ori am uitat eu…
      Da, de momentele astea mi-e si mie groaza, ca ea va fi vazuta mereu „cea mica” si ca la un moment dat dezvoltarea fizica isi va spune cuvantul.
      Insa vreau sa spun ca la noi nu e deloc ca la voi🙂. Adica presiunea pe ceea ce stie elevul e mica, pana in clasa a 8-a(deocamdata, caci vor sa aduca asta din clasa a 6-a parca) elevii nu primesc calificative care sa conteze pentru liceu. Pana in clasa a 8-a chiar daca primesc ccc calificative sunt doar ca sa stie elevul ceva concret, dar evaluarile toate sunt trecute sub forma de aprecieri intr-o schema bine stabilita. Cum spuneam nu exista clase de gifted, doar posibilitatea ca elevii care depasesc media(aici la noi sunt putini…pe Gotland ma refer…probabil ca in orasele mari e altfel) sa lucreze la o materie singuri, sub indrumarea profesorului(am dat undeva mai sus exemplul unui coleg al Dianei la matematica) sau sa mearga cu o clasa mai sus la anumite materii doar.

      Deocamdata analizam, mai intrebam pe altii aici, stiu doua fetite care au avansat o clasa(o vecina de a noastra si prietena Dianei de 12 ani de care vorbeam mai sus)…nu e urgent asa ca avem timp. Plus ca Silvia a inceput sa planga aseara ca nu vrea. Momentan lasam asa…

  14. Veți decide după ce analizași problema din toate unghiurile, Salmi!
    Știu cum este ca un copil să se plictisească în clasă.S-a întâmplat cu fiul meu cel mic.El știa să scrie și să citească înainte de a merge la școală.Nu l-am forțat, a învățat de la fratele lui, de la grădi..
    Ca profesor, ai mult de lucru cu copiii avansați.
    Din câte înțeleg, doamna este o profesoară dedicată meseriei și o iubește pe fiica ta.Poate că este bine intenționată.
    Pe de altă parte, copilăria trebuie trăită- fata va munci toată viața.Cu anii aceștia nu se va mai întâlni.
    Cred că trebuie să țineți seama și de starea ei , de trăiri, de sentimente.
    De citit mult sau de rezolvat cerințe superioare se poate ocupa și singură..
    Cum spuneai, trebuie să vă gândiți.
    Bine faceți!!

    • Da Gina, profesoara Silviei e o tipa minunata, se apropie de pensie, are peste 60 de ani(aici ies la pensie la 65) si e trup si suflet pentru copii, am observat asta din prima zi de scoala. Ea e foarte activa si sunt sigura ca incearca sa implice copiii in tot, a observat ca Silvia stie multe pentru ca discutia cu avansarea Silviei am avut-o si in septembrie, la sedinta de inceput de an cand dupa doar 3-4 saptamani mi-a spus ca Silvia e avansata fata de colegi. Clar e bine intentionata si e greu sa muncesti separat cu un copil si in acelasi timp sa te dedici celorlalti 20. Aici se practica avansarea asta, scriam ca eu cunosc personal doua fetite si pe parintii lor, ne sunt vecine…

      Deocamdata Silvia a plans ca nu doreste mutarea, ea vrea sa fie cu colegii ei in clasa intai. Tema insa ramane, ne vom gandi cum e mai bine pentru ea, desigur. Cuvantul ei e cel care va hotari, noi doar ii spunem avantajele si dezavantajele, sa inteleaga ce are de ales.

  15. Eu nu am un sfat pentru Silvia, Miha, fiindca numai voi stiti ce si cum se potriveste mai bine. Insa citesc cu atentie toate opiniile de aici, tocmai pentru ca stau si eu cu temerile garla pe mine, tinand cont ca Maria incepe scoala peste doua luni. Si of, cate mai sunt … Noi am avut, sa zic ghinionul unui, preschool mediocru, dar pentru care am optat din considerente logistice (cum era sa ma trambalez eu cu 3 copii, asa mici, la distante mari??) si asta a cam intarziat-o pe Maria (fata de unde era potentialul ei acum un an, dupa 3-yo-kindy, unde educatoarele au fost clar exceptionale). Nu mi se pare ca a acumulat niciun fel de cunostinte in plus de acolo, mai degraba ce am mai facut eu acasa cu ea a contat mai mult (in sensul ca stie sa-si scrie perfect numele si cateva cuvinte scurte, uzuale). A evoluat foarte bine din punct de vedere emotional, ca si-a facut prietene si si-a creat cercul ei de confidente, siguranta … plus, evident, castigul englezei (pe care o vorbeste acum mai bine decat copilasi care provin din mediu anglofon 100%). Daca ar fi mers la acelasi nivel cu anul trecut insa, mi-e teama ca ar fi fost in fata un an de plictis total la prep, la scoala (primul an). Unde asta fac – invata sa scrie si sa citeasca, sa numere, maths basic, science basic (unde iarasi mie mi se pare foarte departe, cel putin pe partea de biologie).
    Aici se investeste, dar nu destul, in invatamantul pentru gifted. Dar, intr-adevar, copilul trebuie sa fie avansat la mai multe materii ca sa intre in categoria respectiva si admiterea in acele scoli speciale este foarte stricta.
    Scolile bune, in sensul de clase cu putini elevi si multe dotari (asta inseamna mai mult timp one-on-one, dar si o uniformizare care nu stiu, e ok sau nu??!), sunt aici si publice (unde intri numai daca locuiesti in zona aia) si private (unde costurile pot ajunge si la 45-50 mii $ /an). Sunt parinti care se muta numa ca sa fie in zona X … chestie care pe mine ma face sa ridic din umeri, in fond nu cred ca scoala e singurul instrument de formare al unui copil si poate deveni irelevanta in dezvoltarea lui ulterioara … Iar la privat noi categoric nu ne permitem sa tinem 3 fete (ca doar nu puteam face diferente). Ar fi fost alternativa unui privat tip religios (denominatie crestina ceva, de obicei catolica), avem in cartier, insa surpriza de proportii a fost sa aflu ca de fapt scoala publica cea mai apropiata are rezultate mai bune academice decat cea catolica (unde probabil castigul ar fi fost la nivel de disciplina). Si deci din start a fost o decizie grea. Acum … ma intreb cum va fi mai departe, clasele au cate 20 de elevi, aproximativ, in ce masura vor fi in stare sa lucreze pe individualitatea fiecaruia si in ce masura voi fi eu in stare sa compensez acasa (nici acum nu sunt, evident).
    Dar luand asa, la concret, cum sunt circumstantele la noi, nu cred ca as fi vrut-o pe Maria cu un pas in fata, nu acum, chiar daca academic sta bine pe anumite portiuni, peste medie, s-ar fi insingurat (are o vulnerabilitate la fel de peste medie si sufera legat de prietenii, leaga greu unele noi, desi e tare sociabila si draguta, insa nu se lipeste cu adevarat de cineva decat dupa mult mult timp).
    Si deci ti-am oferit o poveste, nu un sfat, caci sigur nu am un sfat pentru voi. Doar urarea sa luati decizia cea mai buna pentru Silvia!
    Pupacim mult.

    • Alina, multumesc pentru poveste. De fapt. asta si voiam ca feedback. Povesti si pareri in functie de experiente personale sau/si ale celor din jur. Chiar daca sistemele de invatamant nu prea se potrivesc, totusi copiii sunt la fel. Bafta multa va doresc, e firesc sa ai emotii si ganduri la orice inceput. Eu sunt sigura ca Maria va fi Ok, mereu noi parintii ne facem griji mai mari decat e necesar, dar deh, pentru ce ar mai exista mamele daca nu pentru asta?😉

  16. Mihaela, felicitari pentru vestile bune pe care le-ai primit. Nu te indoiai, nu?🙂

    Eu nu pot decat sa-ti spun doo pareri din ce vad in jur:
    – una e ca plictiseala omoara scanteia, e mai rau decat sa-i furi tu copilaria
    – doi ca are fie-mea vreo cateva fatutze in clasa ei (a 10-a) care au fost sarite cate un an prin elementara si eu una nu mi-am dat seama in aproape 4 ani ca asa ar fi, sunt perfect happy, integrate si cu prietene si figuri de adolescente destepte, tot tacamul🙂

    Cu varsta, iar nu-ti fa probleme, a mea inca nu avea 15 ani si era a 10-a, practic va avea tot 17 in anul intai la facultate (pentru o luna si-un pic, dar asa va fi) si nu a fost „sarita”.

    Eu te sfatuiesc sa te uiti la 2 lucruri: cum e dezvoltata fizic, adica e genul maruntica pentru varsta ei, etc si cum se relationeaza la copiii mai mari, adica isi face prieteni intre ei usor.

    Poate reusesti sa o duci la o evaluare psihologica academica si intelectuala, eu asa as face, ai avea o imagine mai completa a Silviei, ai intelege mai bine ce nevoi are si in ce fel sa i le satisfaci. Asta cu cronometrul e o chestie de scos in evidenta, dar apoi ar trebui sa urmeze evaluari mai complexe pentru asa decizie.

    Mi se pare periculos sa spui ca daca nu ii place cu cei mari se muta inapoi, nu poti sa stii ce efect ar avea asupra unui copil, poate percepe asta ca un esec personal…

    On the other hand, sunt copii care stiu tot si nu se plictisesc, le place sa fie top notch, sa stie lectia ianinte depredare, sa fie tot cu mana pe sus, si le face bine la self-esteem. Perfect valabil si asta!

    Eu cred ca tu o cunosti cel mai bine si stii cel mai bine ce fel de copil ai si ce nevoi are. Pentru ca atunci cand iei asa o decizie totul se reduce la nevoile ei si mediul in care s-ar dezvolta cel mai bine.

    Am o prietena aici, a fost sarita clasa a 2-a si a 10-a, bine, atat ea cat si sor-sa. Sunt ok si ele, regular people, like you and me. Si fratele unei colege de-a fetii isi face doctoratul la stanford, are 22 de ani, l-au luat acolo din clasa a 10-a, fie-mea zice ca e tare echilibrat. Dar sunt si copii care se pierd daca nu mai sunt „primii”.

    Sa luati hotararea care sa vi se potriveasca.

    • Ce frumoase si incurajatoare exemple! Multumesc.

      Da, cum scriam cunosc si eu doua fetite din vecini. Pe una din ele o stiu foarte bine, Diana e prietena cu ea si stiu ca e foarte bine integrata. Ea a sarit clasa pregatitoare, a inceput la 6 ani clasa intai. Nu are deloc probleme, e perfect integrata, acum e a 6-a si nu se vede nicio diferenta intre ea si restul colegelor.

      Cat despre Silvia, asta e problema noastra, a ei. E un copil retras pana in momentul in care cunoaste pe cei din jur. Unii spun ca e timida dar eu spun ca e doar retinuta. Si ma recunosc perfect in ea. La fel e si Ovi deci a luat din doua parti🙂. E perfect daca cineva mai indraznet vine la mine si povestim, dar mie mi-e greu, chiar si acum, sa fac primul pas. Leaga greu prietenii din acelea adevarate, are prietene dar azi se joaca impreuna, maine e cu alte fetite si tot asa…Dezvoltarea fizica…e intre copiii de inaltime medie spre mica, cum spuneam e printre cei mici ca varsta din clasa ei. Le stiu si eu pe cateva fetite dintr-a doua, majoritatea sunt cu un cap mai inalte decat Silvia.
      Nu stiu cat de mult ii place sa fie in frunte, sa stie mai mult decat altii…stiu ca citeste multe chestii stiintifice(ieri de ex. ne explica mie si lui Ovi din ce e alcatuit creierul…deci ea nu numai ca citeste dar si retine, caci a gasit o carte la biblioteca la scoala si o citeste impreuna cu o fetita de a doua care e faderul ei) si ne-a spus ca ea vrea sa stie tot inainte de a li se spune la scoala🙂. Noi nu lucram cu ea nimic in plus acasa, doar ceasul, ca inca nu il stie. Paradoxal, nu?🙂

      Spuneam ca are prietene intre fetitele de a doua, dar uite ca aseara cand am adus discutia despre problema mutatului, a inceput sa planga, ca ea nu vrea. Cu toate argumentele noastre, ea nu vrea. Deocamdata o lasam, vom incerca daca doreste ea mai in primavara. Pana atunci mai intrebam si noi pe altii aici care au trecut prin asta, desi e clar cum spuneai tu…la unii se potriveste, la altii ba.
      Pupam, mersi mult pentru raspuns.

  17. Am uitat sa scriu un lucru esential pentru noi, pentru Silvia. Eu din februarie voi continua cu scoala in Kalmar, voi fi mai mult acolo decat acasa…sunt sigura ca e o chestie care o va afecta pe Silvia intr-o anumita masura…trebuie sa punem si asta in balanta…

  18. Revin cu citeva detalii, cred eu, importante pentru Miha si Alina, in special … deci eu, daca nu erau clasele pline cind au vrut s-o mute din clasa a 1 a in 2/3, nu stiu ce alegere as fi facut.
    Problema mea atunci era ca vroiau sa o transfere la alta scoala, care era cam la jumate de ora cu masina in trafic … cine locuieste intr-un oras mare, stie ce inseamna ” commute in rush hour traffic”, ori eu nu aveam de gind sa ma incarc cu asa ceva, cind aveam scoala buna peste gard.
    Partea intelectuala si psihologica nu am prea luat-o in serios atunci … stiam ca in primii 2-3 ani de scoala, materia e apa de ploaie, se repeta in fiecare an, se mai adauga cite putin, in asa fel incit sa fie bine aprofundata … psihologic, hmm, chiar nu-mi aduc aminte sa ma fi ingrijorat prea tare, ma gindeam ca la virste asa mici, 5-6 ani, copiii leaga prietenii cu usurinta si nu mi se parea mare diferenta fizica si psihologica intre Sara si o vecina care era in clasa a 2 a, dar nici n-am analizat in detalii … adevarul e ca eram atit de preocupata de faptul ca trebuie sa o mut la alta scoala, incit nu-mi era mintea decit la solutii cum sa ramina aici, refuzam sa iau in considerare mutarea.

    La noi dificultatile de anul trecut au fost din cauza ca a fost aruncata in apa fara sa stie sa inoate bine si fara sa stie cit de rece e apa.
    Socul cel mare a fost despartirea de prietenele pe care le cunostea din kinder si pusa intr-o clasa cu copii mai mari, din care nu cunostea pe nimeni decit din vedere, cu care nu prea avea nimic in comun, noile ei colege fiind deja in stadiul de preteen.
    Aici e normal sa schimbi profesorii in fiecare an si sa rotesti clasele, dar totusi, la repartizari, se tine cont de virsta, prietenii, afinitati, personalitate.
    A incercat ea sa tina pasul, dar n-a putut evita hopurile, care au speriat-o si au generat ceva ce ea nu avusese pina atunci – si care pe mine, trecuta prin asa ceva in propria copilarie si adolescenta, m-a ingrijorat enorm – negativism si neincredere in ea … nici nu ma mai interesa ca facea un amalgam din fractii si tragea mitza de coada cind trebuia sa-si faca lectiile la matematica …
    mi se parea mai grava dezamagirea si tristetea ei ca nu poate sa-si faca codite impletite, ca inca are dinti de lapte, ca nici una din noile ei colege nu mai avea cont pe webkinz sau build-a-bear – nu era cool, ca e cea mai mica de statura la ora de sport, mai mica chiar decit coreencele, ca nu gaseam sutiene de sport pe marimea ei … cind avea de facut un proiect, incepea prin a se vaita, ca oricum nu o sa fie la fel de bun ca al celorlalti copii – care deja au facut ceva similar in anul precedent, daca lucrau in echipa, mereu dadea inapoi in fata colegilor „mai mari”, desi uneori avea idei mai bune, dar na, in mintea ei, erau mai capabili … am intrebat-o de ce-i considera mai capabili si mi-a raspuns „because they have 4 years of school and I only have 3”.
    I-am explicat, cu exemple, ca ea stie mai multe decit un copil care are 6 ani de scoala, nu 4 … din pacate, damage-ul e facut deja, si lucram intens la reabilitare.
    Acum, vad eu ca mama, diferenta fata de cum era anul trecut pe vremea asta … s-a inaltat foarte mult peste vara, i-au mai picat din dintii de lapte si e fericita ca are dinti noi, albi si drepti, fara gap-uri intre ei care ii accentau pelticia (pelticeala?), a invatat sa-si impleteasca parul, sa-si faca unghiile … daca anul trecut aveam un copil care mergea de mina la scoala, mereu cu un mutzunache dupa ea, acum am o preteen, care ramine acasa dupa ce plec eu dimineata, merge la scoala cu colegele ei, inca isi mai ia mutzunache cu ea, dar il baga in ghiozdan … practic ea, psihologic, abia acum se comporta cum se comportau colegele ei de anul trecut.

    In plus, eu chiar nu cred ca, intelectual, e un geniu sau ca e la un nivel mai avansat fata de programa de scoala … este mai dezghetata fata de alti copii din cauza mediului in care a crescut – expusa de mica la carti, calatorii, inclusa in bucuriile si tristetile noastre de zi cu zi, fara bone si bunici permanent in preajma, real-life intr-un cuvint … este avansata la literatura si alte materii umaniste, are si ceva talent artistic – scris, pictura, dans, mostenit de la bunici – zic eu, dar are si lacune, una dintre ele fiind matematica, nu fiindca nu-i capabila, ci fiindca nu-i place si nu gaseste nimic interesant in ea – funny, cind te gindesti ca si eu si ta-su suntem oameni ai cifrelor si ai logicii.

    Virsta 8-9 ani – clasa a 3 a aici – e, in zilele noastre, pivotul dintre copilarie si preteen si parerea mea, confirmata de citeva persoane – cadre didactice – cu scaun la cap si ne-atinse de confortul sindical, e ca nu trebuie sarit sub nici o forma.
    Intimplarea face ca, in sistemul nostru de invatamint, clasa a 3 a e de asemenea pivotul dintre fun study si real study, iar cei care au hotarit ca e OK sa fie sarit, au dat-o de doua ori in bara.
    Probabil ca daca sarea peste clasa 1 a sau a 2 a, nu aveam nici o problema, la fel cum nu cred ca ar fi avut probleme daca ar fi sarit peste clasa a 4 a … dar asta bineinteles ca n-am sa stiu niciodata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: