18 comentarii

un CV neobisnuit

Lia m-a provocat sa raspund la o leapsa draguta. Iata pe scurt CV-ul meu🙂.

Pana la 3 ani nu imi amintesc multe, dar din povestile mamei am stat la bunica mea(mama tatei) pana la un an. Ea imi calcula cu exactitate cata mancare trebuia sa ingurgitez(era medic pediatru) iar eu aratam ca un popandau, dupa o portie de supa, caci inghiteam numai zeama si retineam legumele in obraji. Intr-un we cand mama a venit sa ma vada si eu m-am ascuns de ea de frica(era o „straina” pentru mine) m-a luat acasa. De la unu la 3 ani am fost crescuta de bone🙂.

Pe la 4-5 ani stateam cate o saptamana pe luna acasa cu amigdalita, invatasem sa citesc singura si citeam poezii de Otilia Cazimir. Stateam singura toata ziua acasa.

La 7 ani m-am indragostit prima data, de cel mai frumos baiat din clasa mea, ma conducea acasa. Il chema Edi.🙂. Tot atunci se nastea sora mea, cea mai dulce, blonda si bucalata fiinta de pana atunci.

Aveam vreo 11 ani cand era un meci de fotbal important la tv. Desi imi placea sa ma uit, nu am putut…dardaiam in pat la mine in camera cu febra 40 si aproape deliram. Faceam amigdalite aproape lunar, de la 2-3 ani…

La 12 ani am facut hepatita si „mi-am” scos amigdalele, am putut in sfarsit sa mananc inghetata. Cata voiam!

La 13 ani il invidiam pe colegul meu Manfred al carui tata a fugit in Germania si dupa un an chinuitor pentru el, mama si fratele lui(securitatea ii cam chinuia), au plecat si ei. Voiam sa fiu si eu de etnie germana si sa plec.

La 14 ani faceam antrenamente de atletism pe stadion, imi placeau gardurile si ca atare furam fructe si flori din curti la intoarcerea spre casa🙂. Si mergeam la Cenaclul Flacara.

La 16 ani ma hotaram ca medicina nu e cariera potrivita pentru mine si ma dedicam chimiei.

La 18 ani am fost prima data la o discoteca in oras, pana atunci erau numai „dansurile” de la liceu acceptate. Tot pe vremea aceea invatam pentru admiterea la facultate la lampa cu petrol si dardaiam intr-un halat gros de casa, cu mana inghetata pe creion. Erau vreo 17 grade in casa. Dar ascultam la Radio Europa Libera American Top 100 si UK top 40. Ce vremuri…

In primul an de facultate (18 ani jumate) m-a invitat pentru prima data un baiat la teatru. Dupa spectacol a vrut sa ma sarute si am fugit mancand pamantul!🙂 Tot in acel an intr-un bar dragut intr-o duminica ne-au agatat doi arabi(pe mine si pe colega cu care eram). Stiam deja destule povesti de „groaza” si nu am schimbat adrese(telefoane nu erau pe acea vreme). In anii aceia am asistat la Revolutie, la schimbarile de atunci ai am descoperit incet incet muzica buna.

La 23 de ani m-am maritat prima data. Eram in anul IV.

La 25 am avut primul copil.

La 30 mi-am dat seama ca nu voi imbatrani langa tatal copilului meu si am plecat/divortat. Cateva luni mai tarziu imi intalneam dragostea si incepeam viata de la zero. In alt oras, cu un copil dupa mine. Dar fericita.

La aproape 32 mi-am pierdut tatal. Am fost langa el, l-am tinut de mana pana la ultima suflare.

La 32 nasteam al doilea copil si doua saptamani mai tarziu acceptam cererea in casatorie. Cu tatal celui de-al doilea copil.

La 36 ne-am luat cu totii lumea in cap si ne-am mutat pe insula. Unde traim in continuare. Speram pana la adanci batraneti.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus CV-ul meu asa. :))

Acum mi-ar placea sa citesc ce viata au avut tetris, Anda, Sanzi si papadie. Desigur daca doresc si ele sa ne dezvaluie asta.

18 comments on “un CV neobisnuit

  1. O sa doresc, nu pot sa te refuz🙂. Saptamana viitoare o fac, multumesc

    Imi place ca ai fost hotarata in viata!

    Week-end frumos!

  2. Asta mi se pare cea mai frumoasa leapsa pe care am intalnit-o pana acum. Pur si simplu afli o multime de lucruri interesante din viata unui om. Am citit-o pe multe bloguri cu mare placere!

  3. Super fain sa citesc, desi stiam cam totul ;)…da stai un pic ca ai zis de pana atunci…si de dupa nu?????? Nu am ramas dragalasa????? Asa un pic?????????
    Sanatate lui Morgan, saracu, o fi mieunat prea mult dupa alte pisici lol
    Pupici si la sarbatoritul de maine, ca la voi e imediat azi🙂

    • Haha, pai dupa tine, au fost Diana si Silvia…care au fost mai dragalase, chiar daca nu asa bucalate(la par ma refer)🙂. Dar dragalasa ai ramas, cum nu???? LOL
      Morgan si-a revenit, azi miauna normal. L-am mai tinut in casa si vad ca i-a prins bine🙂.
      Am pupat sarbatoritul, de mai multe ori🙂. Puss la tine.

  4. Ce muiere aprigă și faină ești! Îți mulțumesc că ai preluat leapșa, mă bucur că ți-a plăcut🙂 Pupez!

    • Haha Lio, nici nu tine nu mi-e rusine! :)) Chiar mi-a placut, mi-a prins bine o retrospectiva caci nu prea am timp sa ma gandesc la trecut🙂. Pupaturi!

  5. Oh si mi-am amintit zilele trecute ca ma puneai sa scriu topul de la europa libera, era ceva top care se difuza dimineata si eu mergeam la scoala de dupa-amiaza asa ca eram acasa…si a fost prima data cand am auzit de Jennifer Rush…si am scris pe hartia unde scriam topul (la cererea ta)…Jeni Faras (din ala de strans gunoiul cand maturi lol)…si ai ras de mine si io m-am suparat pe tine :))…nici nu mai stiu ce cantec era, poate The Power of love (probabil ca io am scris da pauer of love lol)…aveam probabil vreo 10 ani lol

    • Hahaha, chiar nu-mi amintesc! :)) Ar trebui sa iti faci si tu blog, iti pasam si tie leapsa! Mi-ar fi placut sa scrii cum umblai cu tricouri cu capete de morti si cu blugii rupti in genunchi :)))). Eu asta imi amintesc cand ma gandesc la tine tanara! :))

      • Da mai, si numa Metallica, Manowar, Bon Jovi si altele de genul asta ascultam…si profa de romana si-a facut cruce cand m-a vazut cu tricoul lui Metallica cu cimitirul (Master of Puppets lol)…haha ce vremuri faine😉
        Pup la voi again, de data asta pup cealalta sarbatorita a familiei😉

  6. Frumoasa leapsa si palpitant CV🙂 Pupici!

  7. Multumesc, preiau cat pot de repede🙂

  8. Ce frumos Miha, acum chiar pot sa spun ca te cunosc de-o viata🙂.
    Dar Sisteru’ nu-si face blog? ca tare-mi place cum va conversati voi doua.

    • Da, chiar asa!🙂
      Sa nu razi, dar si eu ma gandeam sa ii spun lui sister sa isi faca blog, ar avea ce scrie. Asa ca i-am si propus in comentariul la postul ei. Sa vad ce spune…:)).
      Oh, ne vedem atat de rar si in ultima vreme ne si scriem rar ca nu avem timp, incat blogul asta e locul nostru de intalnire. Mie mi-ar placea sa aiba blog ca sa mai stiu ce face, ca uneori trebuie sa o mai „trag de maneca” sa stiu ca e OK. Noroc cu mama sau cu lista pe care vad cine mi-a vizitat blogul :)).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: