61 comentarii

aventura thailandeza

Sigur ca atunci cand mergi in concediu te gandesti numai la lucruri pozitive, la relaxare, fara griji, la ceea ce urmeaza sa vizitezi…asa am facut si noi. Nu suntem calatori din aceia care ne propunem punctual ce sa facem, structuram in linii mari si vedem in fiecare zi in functie de cheful fiecaru(e)ia ce programam. Dar cand evenimente neplacute te iau prin surprindere, trebuie sa adaptezi. Lasi la o parte programul si tot, iei ce e bun si incerci sa treci peste griji atat cat poti. Dar sa nu mai lungesc teoria, redau mai jos ce patanie am avut noi, nu stiu daca e de luat aminte, acum ma gandesc numai ca totul s-a terminat cu bine, desi putea sa se intample in atatea feluri si mai rau…dar la astea nu ma mai gandesc acum. La iau cum au fost, asa vi le redau si voua.

Povestea pe larg a calatoriei o voi scrie pe blogul de calatorii. Aici am sa scriu doar pe scurt, ca sa intrati pe firul povestii. Dupa un zbor lung de 11 ore am ajuns in Bangkok, am vizitat orasul in 3 zile, practic doua caci prima a fost de acomodare cu noul fus orar, iar in a 4-a zi am plecat spre urmatoarele 10 zile de vacanta, la malul marii in Golful Thailandei. Am ajuns cu bine la resortul Pinery beach, langa satul pescaresc Ban Phe, la 20 km de Rayong, orasul cel mai aproape. Ca sa te poti deplasa in voie, desi exista un fel de busuri care transporta pasageri, poti lua lejer un taxi sau chiar merge pe jos, multi prefera mopede sau sareng pentru asta. Cum pe noi mopedul nu ne „aranja” am hotarat sa inchiriem un sareng. Acesta a venit, Ovi s-a dus sa il plateasca si preia. Eu am ramas pe malul marii cu fetele dar urmarind din umbra evenimentul. L-am vazut platind, povestind cu tipa care i l-a inchiriat, el s-a urcat pe moped(caci moped e si la acestea), l-am vazut accelerand cu pletele in vant si apoi a iesit din raza mea vizuala. Femeia a inceput sa tipe si sa alerge dupa el, eu am auzit o bufnitura si tipete…apoi liniste. Ma gandeam ca nu poate fi adevarat, Ovi trebuie sa fie mai departe pe moped, ca a reusit sa opreasca si ca femeia se agitase degeaba…Am lasat fetele pe malul marii si fara sa spun nimic am trecut strada…Ovi nu era pe moped, lumea era buluc jos in sant, am alergat cat de repede am putut. El statea in fund in sant, cu lume in jur, agitata. M-am asezat langa el, era constient dar parca groggy, vorbea cu greutate. Din cap ii curgea sange, dar puteam comunica. Isi verificase mainile si picioarele, nu erau rupte. Capul insa era nasol, cateva taieturi care sangerau, il durea tare. Eu incepusem disperata sa strig la femeia cu mopedul daca a chemat un medic, Ovi radea sarcastic „exista medici aici?”…aceasta nu intelegea ce o intreb. Ca prin minune a aparut langa noi o tailandeza care vorbea si suedeza, m-a linistit ca o salvare e pe drum si ca ea se va intelege cu ei in tailandeza sa ne duca la spitalul mare din Rayong. Intre timp lumea se adunase ca la circ, am vazut persoane care faceau si poze…Mopedul se oprise intr-un podetz pietonal care traversa santul de pe marginea drumului, un sant adanc ccc cam de un metru, betonat. Ovi fusese proiectat cu capul in sant, in partea betonata. El nu-si mai amintea cum se lovise, stia de zborul de pe moped si se trezise pe spate in sant. Ochelarii nu mai erau pe nas, ma intreba de ei, ii cautasem dar nu i-am gasit. Dar un barbat tailandez a aparut la un moment dat cu ei. Erau intregi si nevatamati, noroc ca zburasera de pe nas.
Fac o paranteza inainte sa continui, caci probabil intrebarile care vin acum fiecaruia in minte sunt-unu: avea carnet de moped? Nu, nu avea…in Thailanda nu e necesar si ei invata sa conduca de mici copii. Mopedele si sarengurile sunt mijloacele de transport majoritare in localitatile mici. Si doi: avea casca? Nu, nu avea…nu sunt obligatorii si sarengul avea atasat doua casti pentru copii. Intrebarea care a venit mai apoi pentru noi este daca nu ar fi fost mai rau cu casca, peste ochelari…care nu ar mai fi zburat de pe ochi si se puteau sparge, poate ar fi fost mai rau…dar cine mai stie?
Salvarea a venit in cateva minute, cea mai inedita salvare pe care am vazut-o. Era o camioneta. Doi oameni au coborat, i-au acordat primul ajutor, i-au imobilizat gatul si intins pe spate pe o targa, l-au pansat sa nu mai sangereze si am urcat in „salvare”. Tot ce imi amintesc din cele aprox. 30 de minute infernale, in care ii tineam mana lui Ovi ca sa ii simt pulsul, ii tineam un picior ca sa nu ii cada peste celalalt, ma uitam din cand in cand la el sa vad daca e constient(il atingeam pe fata ca sa isi deschida ochii) si mai dadeam la o parte mustele care se asezau pe fata lui plina de sange, e vantul care imi batea parul din spate si nu vedeam nimic, sirena care suna necontenit si unul din asistenti care se urcase in spate cu noi, statea pe marginea camionetei(imi spuneam ca daca pune o frana zboara si el in cap) si fluiera cu un fluier la fiecare semafor pe care trebuia sa il trecem pe rosu. Ovi ma tot intreba ce e cu ochiul lui drept, dar eu nu vedeam nimic anormal…
La spital-Bangkok Hospital Rayong(aveam sa aflam mai tarziu ca e un lant de spitale private, foarte moderne iar serviciile medicale ireprosabile) l-au dus la urgente si au inceput sa il consulte. Pe mine m-a luat o tipa sa completez formularul de intrare, date personale, m-au intrebat de asigurare(care s-a dovedit ca nu acoperea accidentele, desi noi asa stiam si stateam linistiti) si apoi mi-au spus ca e nevoie de radiografii la maini si picioare, de tomografie computerizata la cap, abia apoi putandu-se pronunta asupra starii lui. Ceea ce stiam ca e un lucru bun, a fost ca Ovi a fost constient secunda de secunda, a stiut tot ce s-a intamplat. La final, l-au cusut si m-au anuntat ca are un hematom epidural(adica nu direct pe creier, ci pe craniu, inca un noroc ca sa ii spun asa) de dimensiuni nu foarte mari dar suficient ca sa ingrijoreze, caci daca se mareste si apar simptome(ameteli, greturi, pierderea cunostintei, dureri mari de cap) va trebui operat. Ca trebuie sa ramana in spital sub supraveghere, nu se stie cat…la terapie intensiva. Ochiul de care ma intreba, se umflase si invinetise intre timp. Pe langa hematom avea fractura de craniu, de sus de la rani si pana jos sub ochi, pe obraz, fractura care se pare ca afectase ochiul si de acolo umflatura. In plus, am aflat mai apoi ca avea hematoame si in sinusuri. Am stat cu el minut de minut, pana l-au dus sus la terapie intensiva si cand mi-am dat seama ca e pe maini bune, am lasat numarul de telefon unde sa ma sune daca intervine ceva si am plecat. Nu mai aveam cu ce sa il ajut, timpul avea sa isi spuna cuvantul. In plus, fetele ramasesera singure pe plaja, tot ce stiam era ca au ajuns acasa, comunicasem cu Diana prin SMS. Am cerut un taxi si intr-o jumate de ora eram cu ele, cu sufletul vraiste de ceea ce traisem in ultimele ore. Nu mai trebuie sa va descriu starea mea din acea seara, noapte si a doua zi pana la ora 10 dimineata(cate scenarii si grozavii mi se derulasera prin fata ochilor) cand imi comandasem un taxi sa merg la spital. Am luat si fetele de data asta, speram sa il luam acasa pe Ovi. Ele nu au dorit sa intre in salon, au stat in sala de asteptare.
Cand am ajuns la spital Ovi era OK, tot cu dureri de cap dar situatia nu se complicase si asta conta enorm. I se facuse si controlul la ochi, era in regula, ochiul nu era afectat, era doar traumatizat. Am stat cu el vreo doua ore, m-am mai linistit(dar nu de tot) si pentru ca ii dusesem telefonul, am stat mai linistita peste zi si a doua noapte, comunicarea a insemnat enorm. A treia zi am plecat mai devreme, in speranta din nou ca il iau acasa. Fetele au dorit sa ramana acasa, sa mearga la plaja. Am plecat putin cu sufletul indoit, daca e bine sa le las…dar s-au descurcat minunat, au fost la plaja(le-am repetat de nu stiu cate ori sa aiba grija la trecerea strazii, in special pentru ca circulatia in Thailanda e pe stanga) si apoi acasa si iar la plaja. Ovi isi mai revenise, se daduse deja jos din pat si putea umbla dar era foarte obosit, nu putuse dormi de galagia si agitatia din spital. Medicul recomandase sa ramana in spital pana duminica sau luni, acum era joi…Se lovise si la picioare, avea rani, o mana entorsata…dar era incomparabil mai bine decat marti, cand se accidentase. A semnat iesirea pe proprie raspundere, am primit toate indicatiile necesare sa il urmaresc in caz de simptome si sa mergem de urgenta la spital. Am ajuns cu bine acasa, dar sincer in prima noapte(fara sa stim, abia apoi ne-am marturisit reciproc) ne indoiam amandoi daca am facut bine si ca poate inca o noapte la spital nu strica. Dar pe masura ce timpul trecea, Ovi se simtea tot mai bine, sambata facea deja prima plimbare seara(nu avea voie la caldura si soare, acasa aveam aer conditionat, in spital fusese la fel) am stat mult afara impreuna, am fost pe malul marii…duminica la fel. Luni am fost programati la Pattaya, la spitalul Bangkok Hospital Pattaya din lantul pomenit mai sus, la o noua tomografie si la control, pentru a vedea daca e apt de zbor. Am mers cu totii de data asta, cu fetele. Medicul a fost rezervat spunand ca desi evolutia lui Ovi e foarte buna(sinusurile se desfundasera, ochiul se dezumflase simtitor, vederea era buna, tomografia arata ca hematomul se micsorase, nu mult dar se micsorase) el nu recomanda zborul cu avionul inainte de 14 zile de la accident(noi urma sa zburam dupa 8 zile jumate) dar ca oricum nimeni nu poate garanta nici dupa 14 zile ca nu se intampla nimic. Riscurile la care se expunea erau ca eventualele vibratii din timpul zborului sa produca ccc cresterea hematomului. Ovi se simtea insa bine, si-a asumat din nou riscul si cu toate ca stomacul meu era mic de tot, a fost OK tot drumul. Nesperat de bine. Nu e inca recuperat complet, dar e bine.

Nu stiu daca regret ca am pierdut zile de vacanta, ca in afara de plaja de langa noi, baie in mare si piscina, nu am mai putut face altceva. Voiam sa vizitam insulele din zona, satele care se intindeau de-a lungul plajei, sa mergem la cumparaturi in Rayong sau Pattaya(am ajuns numai la spitale acolo). Stiu ca ma bucur ca totul s-a terminat cu bine, ca suntem acasa cu totii, ca nu a fost nimic mai grav, ca zilele acelea cumplite au ramas acolo departe. Cu toate astea vacanta noastra a fost frumoasa, am avut zile pline, zile in care am inteles ce insemnam unii pentru ceilalti, zile pretioase. Si in plus, am aflat ca oamenii tailandezi sunt extraordinari, suedezii la fel…cateva zile am fost vedetele locului, toti stiau de accident. O parte au venit la usa la noi sa ne intrebe cum ne pot ajuta, altii ma intrebau pe drum cum se simte Ovi, altii la masa(erau femeile care aveau restaurant exact vis-a-vis). O femeie chiar a avenit la mine(stateam si asteptam masina care facea pe busul, mergeam la cumparaturi) si m-a intrebat daca merg la spital(zicea ca stie ca sotul meu a avut accident dar eu nu o vazusem in viata mea :)) caci sotul ei ma poate duce, are drum incolo…
Sarengul a fost si el accidentat, Ovi platise deja suma de chirie pentru o saptamana. Dupa ce a fost reparat am primit inapoi cativa banuti…am primit si chitanta cu ce s-a reparat.

Acum Ovi e hotarat sa isi ia carnet de moped. Caci in Thailanda mai mergem, asta e clar.😉

Mai jos sunt poze cu locul accidentului, facute in alta zi.

61 comments on “aventura thailandeza

  1. Imi pare tare rau ca a trebuit sa treceti prin aceasta experienta deloc placuta:(, cred ca a fost cumplit…
    Important este ca acum sunteti cu totii acasa, va doresc sanatate multa si ca de- acum incolo sa nu mai aveti concedii din astea cu peripetii!

  2. Imi pare rau Mihaela.
    Sunt convinsa ca nu v-a fost usor dar ma bucur ca v-ati intors cu bine acasa.
    Multa sanatate sotului si concedii fara astfel de evenimente de acum incolo.

  3. Doamne, imi pare rau prin ce-ati trecut! bine ca v-a ajutat D-zeu si sunteti bine! Multa sanatate si refacere rapida asa cum trebuie!

  4. uf… si eu care speram ca e o poveste cu turbulente pe avion, ceva goluri de aer si adrenalina pana la aterizare…
    la accidente nu m-am gandit😦
    refacere rapida, si un pup special pentru diana. imi dau seama ca ti-a fost de mare ajutor ea acolo.

    • Of da, cine se gandeste la accidente si spitale in concedii…
      Multumim. Chiar ca fara Diana era mai complicat, au fost multe chestii norocoase pe acolo…;).

  5. Vai Mihaela, am asteptat cu sufletul la gura sa va citesc povestea, mai ales ca spusesei ca avurati aventuri. Numai ca eu ma asteptam la alt gen de aventuri. Iar pe masura ce am citit, am simtit cum imi bate inima din ce in ce mai tare de ce emotii am avut pentru voi. Bine ca s-a terminat cu bine totul. Va imbratisez si va doresc sanatate multa, multa !!! Hugs.

    • Vio multumesc…cine se asteapta la asa ceva in concediu? Da, s-a terminat cu bine, asta conteaza…si de asta am si avut putere sa scriu. Multumim mult! Hugs back.

  6. Vai de mineeee…mai dar nu pot decat sa te felicit, ce singe rece ai putut sa ai !
    Imi pare rau ca asa s-au dus cateva zile de vacanta voastra thailandeza, dar sper ca sotul tau sa se refaca bine complet si sa uitati ca si cum nu ar fi fost acest incident😦
    Te imbratisez de la distanta si va urez tuturor un an bun, si sa se fi dus tot ghinionul pe 2011 prin intamplarea asta.

    • In momentele acelea nu ai incotro, nu stii de unde vine puterea. Am simtit ca eu trebuie sa fiu tare, il rugam pe Ovi in gand sa nu ma lase acolo, sa nu pateasca nimic mai rau, sa nu isi piarda cunostinta…ooof, la ce nu m-am gandit! Am plans noaptea cand fetele nu m-au vazut si am zambit in fata lor dandu-le curaj. Silvia ma intreba mereu daca se poate intampla ceva cu tati…ininte de concediu adormea serile plangand ca ea nu vrea ca cineva din familie sa moara…coincidente sau nu, cine stie?
      Da, duca-se ghinionul cu totul! Multumesc de incurajari.

  7. Ma crezi ca am lacrimi in ochi? Nu ma asteptam la accident! De fapt nu stiu la ce ma asteptam! Dar in niciun caz la asa ceva! Am ramas muta! Ce ghinion! Dar ai sintetizat bine! Desi nu ati avut parte de o vacanta de vis, ati realizat cat sunteti de uniti si ca o tragedie te poate mobiliza si face sa te gandesti la lucrurile care merita cu adevarat in viata! Imi pare rau de tot pentru aventura de nedorit prin care ati trecut! S-a terminat cu bine si asta e mare lucru! Insanatosire grabnica pentru Ovi si pupici multi incurajatori pentru tine!

    • Da, stiu svea, astea nu sunt de domeniul concediilor…
      Asa e, asta am simtit in acele zile, ca nimic nu conteaza mai mult decat ca nu a fost mai rau si ca suntem impreuna, chiar si asa impartiti…noi pe plaja si el la spital sau in camera, dar in viata. Multumesc mult. Pupici si tie.

  8. Of, aventuros concediu ati avut. Bine ca e Ovi bine si nu a fost mai rau. Thailanda nu pleaca de la locul ei de harta asa ca…. multa sanatate!

  9. Vai de mine…
    Am ramas fara cuvinte!

    Bine ca v-a ajutat Doamne Doamne si sunteti acum acasa, cu toti!

    Multa sanatate pentru Ovi !

    O imbratisare!

    • Ioana, ma crezi sau nu, dar in acele clipe, ma gandeam la tine…sa nu ma certi! Cumva stiu prin ce ai trecut, chiar daca numai spaima aceea…ooof! Te imbratisez si eu, multumim de urari.

      • Daa…
        Imi imaginam adineaori cu groaza momentul in care l-ai lasat pe Ovi in terapie intensiva singur, si ai mers la fete…
        Cat de greu a trebuit sa-ti fie sa te imparti😦

        • Da Ioana, a fost cea mai grea zi si cea mai grea noapte…dar fetele aveau in acele momente mai mare nevoie de mine…in plus la spital nu puteam ramane peste noapte…cumplit!

  10. Hmmmm, ce intamplare…bine ca ati fost puternici si totul s-a terminat cu bine. Sanatate!

  11. Doamne, Salmi!
    Sunt înmărmurită!!
    În același timp, mă gândesc că ați avut o mare încercare- Dumnezeu v-a ajutat să treceți peste rău!
    Din tot sufletul vă doresc toate cele bune!
    Mult succes la școală!!!

  12. Offf, ce patanii ati avut😦.
    Bine ca totul e ok acum, multa sanatate lui Ovi.
    Partea buna e ca Tailanda nu pleaca niciunde.

  13. Wauuu,Miha,prin ce ati trecut…brrr…Doamne bine ca totul s-a terminat cu bine…dar ce intamplare…ufff…si acum Ovi e ok,sunteti siguri ca hematomul nu s-a miscat si ca se retrage?…va pup pe toti si sanatate multa sotului!!!

    Mirela

    • Mirela, multumim mult. Da, e sigur ca hematomul a scazut, asa a aratat a doua tomografie, la 6 zile dupa accident. Peste doua saptamani mai urmeaza o tomografie sa vedem in ce stadiu e hematomul. Semn clar ca nu a crescut este faptul ca nu au aparut simptome: dureri de cap, ameteli, pierderea cunstintei, etc.

  14. Slava cerului ca ati ajuns acasa fara complicatii si mai mari. E adevarat ca nimeni nu-si doreste asa ceva, cu atat mai mult in vacanta, dar se vede ca sunteti o familie puternica. sanatate multa la toti va dorim!

  15. Trista intamplarea, imi pare rau… Ma bucur insa ca s-a terminat cu bine. Refacere completa si rapida ii doresc lui Ovi!

  16. Off ce rau imi pare dar ma bucur ca s-a terminat cu bine si nu a fost mai grav vorba ta…Si apropo bun venit acasa

  17. Waaa, am citit cu sufletul la gura postarea asta….Doamne, prin ce ati trecut! Sper ca sotul tau e bine acum! Am vazut pozele pe facebook si tin cu tot dinadinsul sa-ti spun ca sunteti o familie foarte frumoasa. Se vede ca va iubiti mult si ca sunteti uniti. Asa familie imi doresc si eu.

  18. Am citit postarea ca pe ceva roman de aventuri… eu zic așa, desigur nu a fost plăcut incidentul, dar cine va râde de toate acestea peste ani? Și încă cum…

    Mă bucur că sunteți bine, a fost a trip to remember :*

  19. Uff, ce mai aventura! Bine ca s-a incheiat si sunteti sanatosi! Sanatate multa sotului!

  20. Vai de mine, ce soc! Bine ca s-a terminat cu bine si ca intamplarea a fost urmata de norocul de a-si reveni repede fara alte complicatii! Dupa pozele vazute, totul a fost minunat apoi, chiar nu ma gandeam ca asta ai sa ne povestesti de inceput, vreau episoadele frumoase cu alt gen de povestiri. (brrr..!Eu acu sunt in sesiune, oricum sunt socata!) Multa, multa sanatate sotului si pup fetitele cuminti!

    • Da Irina, e bine cand se termina cu bine, nu mai prea raman cuvinte…multumim.
      Am inceput cu asta pentru ca nu am deocamdata timp de detailat, plec si eu la scoala azi. Iar din fotografii prea parea totul perfect🙂. Si nu puteam sa tac cand toata lumea lauda ce vacanta de vis am avut :)). Bafta multa in sesiune!
      Pup si eu fete frumoase.😉

  21. Multa, multa sanatate!
    Ma gandeam, in timp ce citeam, ca nu veti mai vrea sa calcati prin Thailanda si am fost foarte placut surprinsa de finalul postarii!

    • tetris multumim!
      In prima faza imediat dupa accident, stand pe coridoarele spitalului si lasandu-mi gandurile la vale, ma gandeam ce ciudat este ca nu simt ciuda si ura fata de tara, de oameni, de concediu…cand Ovi a fost mai OK l-am intrebat si pe el daca mai vrea sa venim in Thailanda, ca el era la urma urmelor cel care a suferit fizic…iar cand l-am auzit ca tara e minunata si nu are nici o vina pentru prostia lui, mi-a venit sa il pup tare tare si am inteles ca asa e. Iar gandurile au ramas asa, mai departe, ne vom intoarce in Thailanda pentru ca e prea frumoasa sa pierdem mai mult decat am pierdut in acest concediu…Stiu ca poate suna ciudat, dar asa simtim.🙂

  22. OMG!!!
    Bine ca nu e mai grav, recuperare rapida si completa.
    Eu venisem sa ma minunez de destinatia exotica si sa savurez poze (btw, tare frumusele fetele, au crescut).

    • Multumim Cristina!
      Da, stiu ca asta voia toata lumea, imi pare rau ca am dezamagit :)). Multumesc, trece timpul…la fel ma minunez si eu de copiii tai cand ii vad in poze.😉

  23. Doamne, fată dragă! Sunt șocată! Și eu mă așteptam să spui de ceva turbulențe pe zbor, în cel mai rău caz de o toxi infecție alimentară, dar nu așa ceva! Îmi pare tare rău și sper din tot sufletul să se refacă complet cât mai curând și să uite repede de accident. Bine că aveți și amintiri superbe, vă doresc să le împrospătați cât mai repede🙂 Vă pupez tare tare pe toți! Multă sănătate!

  24. Of, doamne, chiar ca aventura, in toata regula! Totul e bine cand se termina cu bine, slava Domnului ca a fost numai atat, chit ca imi imaginez cum ati fost de stresati si cu emotii garla! Poftim, ca vorbeai la mine de plictiseala …🙂
    Pupacim, aveti grija de voi si speram ca Ovi e recuperat 100% de-acuma!

  25. Traiesc o senzatie ciudata : nu va cunosc si v-am scsris prima data abia acum … doua zile? Cu toate acestea, citindu-va „aventura suedeza” ma simt atasat de voi si, cu speranta ca nu va simtiti invadati in viata privata, nu pot sa nu va transmit si eu ginduri bune si recuperare grabnica si temeinica.

  26. Nu mi-o lua in nume de rau (ne „cunoastem” virtual de ceva vreme si urmaresc din cand in cand aventura suedeza) dar ideea ca „nu avea carnet dar nici nu trebuie ca nu cere legea” e copilareasca. La fel si aia cu casca. Chestiile alea nu sunt degeaba. Ce e mai bine, ochelari sparti sau craniu spart? Eu inteleg ca incercati sa gasiti motive pentru care a fost mai bine fara casca ca sa nu va simtiti vinovati dar a fost o imprudenta si atat – imprudenta pe care ar fi bine sa vi-o asumati si sa invatati ceva din ea. Nu vreau sa fiu lupu’ moralist ca eu fac destule imprudente dar voi sunteti parinti, you should know better. Presupun ca pe copii nu i-ati lasa fara casca. Acum e bine ca s-a terminat totul bine.

    • Oh Andrei, chiar deloc nu o iau in nume de rau, pentru ca ai dreptate. Numai ca tu ai inteles putin pe dos daca imi permiti sa spun asa🙂. Adica daca voiam sa ascund ceva, apoi nu pomeneam veci ca sotul meu a fost fara casca sau ca nu are carnet de motoreta…nu e chestie ca ne ascundem in spatele acestor scuze care numai scuze nu sunt. Eu am prezentat faptele exact cum au fost, nu am tras concluziile pentru ca le-am lasat pentru fiecare. Dar ceea ce spui tu ca a fost o imprudenta prosteasca si ca trebuie sa invatam din ea, aici ai perfecta dreptate. Asta am si vrut eu sa subliniez si ma bucur ca uite ai scris tu concluziile pe care voiam de fapt sa le traga toata lumea(probabil a si facut-o dar nimeni nu a scris asta). Copiii nostri nu umbla fara casca nici macar cu bicicletele, in Suedia e obligatoriu pana la 16 ani asta…
      In alta ordine de idei nu era vorba de ochelarii sparti caci iti dai seama ca nimeni nu ar fi plans dupa ei la o adica, noi ne gandeam ca acestia nu ar fi zburat de pe ochi in cazul in care sotul meu avea casca si daca se spargeau asa, poate cioburile ar fi facut mult rau la ochi, fata, etc. Dar asta e doar o presupunere, nicaieri nu scrie ca cei care poarta ochelari sunt in pericol daca isi pun casca pe cap🙂. Era doar o presupunere de-a noastra caci stii cum e omul, incearca sa se gandeasca si sa intoarca mereu pe toate partile un lucru.
      Multumesc de interventie, oricand esti binevenit. Si da, cel mai bine e ca s-a terminat cu bine, sa stii ca acum viata are pentru noi o alta valoare.

      • Da, n-am vrut sa par insensibil pentru ca imi imaginez ca a fost un cosmar toata treaba.

        Eu am o retinere cand vine vorba despre vehicule pe doua roti motorizate si mi se pare ca scuterele sunt prea „la liber” – sa circuli cu ceva sub 50 de cm cubi pe acelasi drum cu masinile fara ca cineva sa certifice ca tu cunosti macar (MACAR) regulile de circulatie mi se pare o nebunie.

        • Ah nu, nu am inteles ca ai fi insensibil, doar ca ai vazut lucrurile pragmatic, pe langa cosmarul care a fost.
          Dar daca ai sa mergi in Thailanda vreodata, ai sa ramai uimit cum circula lumea cu scutere si motorete acolo…atat in capitala cat si in orasele si sate…noi am concluzionat ca ei cresc pe roti. Si am vazut cu bebelusi pe mopede, tinuti cu o mana, fara casti mai toti, uneori parintii aveau casti dar copiii NU! E o lume aparte, nu cred ca ii putem intelege noi, cei crescuti aici, doar sa ne minunam si sa acceptam daca nu vrem sa revolutionam. Dar ce e mai trist e ca am vazut majoritatea europenilor(iar unde am fost noi erau majoritari suedezi) care a facut ca si noi: fara casti, uneori chiar si copiii, dar adultii majoritatea…probabil ca ei aveau carnete de motorete, nu stim asta🙂. Dar suedezii cam au mopede de la 16 ani si aici sunt obligatorii carnete pentru asta, deci majoritatea stie conduce.🙂

      • mama, pana la 15 ani fara casca…!
        hehe😀

  27. Mihaela, am citit azi ce-ati patit. Aflasem ca ati avut o problema, insa nu ma asteptam la un accident in excursie. Sincer, nici nu m-am gandit ce-ati fi putut pati. Am dedus ca daca sunteti bn, inseamna ca e totul in regula pe moment. Nici pozele n-am putut sa le mai vad de la cealalta postare, pt ca se pare ca a expirat perioada.
    Va doresc multa sanatate, sotul tau sa fie bn mereu!
    Eu am o perioada ff incarcata, asadar voi reveni in masura timpului disponibil. Uneori, n-as zice ca n-am timp, insa mi se intampla si sa uit ce as vrea sa mai fac!!!
    Toate cele bune!

    • Ani, da…multumim suntem bine acum. Dar tu trebuie sa poti vedea fotografiile, ai cont pe FB…doar sa te loghezi si ai acces la ele de pe profilul meu. Spor la invatat, stiu cum e…sunt si eu la scoala iar, in plus departe de ai mei…Succes si tie! Multumesc.

  28. Ce fete cuminti si mature ai de ai avut curaj sa le lasi singure.
    Si oamenii ce draguti ca au venit sa intrebe cum se simte sotul tau. M-a impresionat.
    Sotul tau foarte comic:)), ii mai ardea de glume daca sunt sau nu medici acolo lol.

    Sanatate multa si refacere rapida!

    Ce perioada nefasta a fost sfarsitul lui 2010 si inceputul lui 2011, accidentul sotului tau, accidentul lui Huidu, am o verisoara care tot pe partie a dat unul peste ea si a ajuns la spital tot cu concussion ca si sotul tau, sotul lui Sanzi cu piciorul rupt, io am tras un sut la usa la baie si mi-am rupt un deget [minor dar doare al naibii:))]

    Te pup xo

    • Oana, stiam doar de Huidu evident, dar uite ca au fost mai multe accidente cam pe aceeasi linie din pacate…Sa speram ca tot ghinionul a trecut la inceput de an…
      Da, am avut mare noroc ca a fost Diana cu noi, altfel Silvia ar fi trebuit sa fie cu noi…ea e sensibila si stiu ca s-ar fi speriat vazandu-l pe Ovi plin de sange…una peste alta am avut si noroc…
      Pup si eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: