31 comentarii

cand voi fi mare

Tetris mi-a facut cadou o leapsa frumoasa, o preiau cu drag!

Cand eram mica doream sa ma fac…doctorita! Nimic surprinzator, nu-i asa? Doar ca eu eram fascinata de povestea bunicii mele din partea tatalui. Pe vremea copilariei mele pensionara, dar muncise ca medic de tara si apoi medic pediatru la Spitalul din Turda. A fost prima generatie de medici femei din Cluj Napoca, undeva in anii ’20. Muncise in vremea razboiului, apoi dupa, ma fascinau povestile tatalui meu despre mama lui care era mult plecata la pacienti, inainte de a munci in spital, mergand cu sareta de tara, manand ea haturile cailor, ca sa ajunga la kilometri distanta la cate un bolnav… Cand mergeam la bunici in vizita, ma fascinau mereu instrumentele pe care le vedeam acasa la ei, erau parca ccc coborate din filme, seringi din sticla si metal, pense metalice, casolete in care steriliza totul, pentru ca isi facea injectii singura sau bunicul meu invatase sa faca si el…Am prins drag de meseria asta fara sa stiu cum, am avut truse medicale de jucarie acasa, multe…ma jucam mereu de-a doctoritza. Cand am ajuns sa studiez insa anatomia omului si am descoperit cat e de multa si complicata, am spus ca eu nu voi putea face asta. Plus mi se facea rau la vederea sangelui, incercam mereu sa ma obisnuiesc dar era greu. In clasa a 11-a am spus NU medicinei(se si intra greu si nu aveam chef sa stau 3-4 ani acasa, trebuiau meditatii din greu si nu ma simteam in stare sa ma inham la asa ceva) si am vrut sa merg pe partea putin mai usoara a studiilor despre corpul uman, combinat cu chimia care devenise materia mea preferata in liceu. Ei bine, problema s-a complicat cand singura facultate de biochimie era la Bucuresti, cu locuri foarte putine, daca nu ma insel 20 sau 25, cu concurenta mai mare decat la medicina…apoi ma gandeam la industria alimentara, dar singura facultate era la Galati. Nu, nu eram dispusa sa fac aceste sacrificii atunci, doream Clujul ca oras universitar, era pe vremea lui Ceausescu si conditiile de calatorie erau groaznice. Facultatea de Chimie din Cluj avea atunci trei sectii: doua de inginerie: organica si anorganica si una de profesori. Am intrat intre primii 25 asta insemnand ca am intrat la sectia inginerie chimie organica, un viitor destul de sumbru in Romania comunista, mereu ma vedeam muncind in cizme de cauciuc in ceva fabrica mizera ca sa ridicam productia de produse chimice a tarii. Ei bine, daca ccc cosmarul era o fabrica din aceasta, atunci visul era un laborator. Si pentru ca laboratoarele de spital ma atrageau mai departe, atunci cand cursul de biochimie facultativ din timpul facultatii ne deschidea perspective catre aceasta ramura, nu am ezitat. Din pacate insa, salariile in spitale erau mici, nu am incercat niciodata in Ro sa lucrez in domeniu. Nici in fabrica chimica nu am ajuns e drept. Am muncit primii ani in protectia mediului, m-a fascinat domeniul si mi-a deschis multi ochi 🙂 in acest domeniu care era la noi in fase pe atunci. Apoi am schimbat directia total…am intrat in industria textila, fara nici un curs in domeniu unde am stat suficient de mult ca sa realizez ca nu e visul meu, ca trebuie sa ies pana mai pot. Iesirea a fost plecarea din tara si acum stiti cu totii ca visul meu devine realitate. Chiar daca nu voi fi medic, desi as fi putut sa fac asta aici dar am renuntat demult sa imi mai doresc asa ceva, in schimb laboratorul si sanatatea a ramas acolo in sufletul meu. Iar la facultate invat acum nu numai analize de probe ci si lucruri care tin de medicina: luat tensiune, EKG(manevre si citit EKG), prelevat sange si alte probe, spirometrie, resuscitare si cine stie ce ne mai asteapta :). In plus vom studia corpul uman destul de in amanunt, boli si manifestari clinice, etc. Visul e pe cale de a deveni realitate. 🙂 Cand voi fi mare, voi fi analist in biomedicina analitica. Am zis!

31 comments on “cand voi fi mare

  1. Frumos! Foarte frumos! Visele devin realitate intotdeauna! Sunt convinsa pe deplin de lucrul asta! Si, uite, ca tu esti un bun exemplu! Pupici!

    • Da, chiar e adevarat ca visele devin realitate. In cazul meu e clar, nu e singurul vis, am avut multe, o parte sunt deja realitate…dar asta e o alta poveste. 🙂
      Pupici multi. O duminica frumoasa.

  2. multumesc mult pentru gandul tau bun. esti o dulce.
    sa dea Domnul sa ti se implineasca visul! eu cred ca niciodata nu e prea tarziu pentru a visa.

  3. superb! Si cand vei ajunge mare si visul se va contura clar sa ne spui cum te simti in pielea celui care a transformat oniricul in realitate.Pana atunci…copilareala placuta! 😀

  4. Ce fancy si ce bine suna analist in biomedicina analitica. Astept momentul in care te felicitam pentru absolvire :).

  5. Mult succes la implinirea visului!

  6. Cat de frumos ! Visele devin realitate…
    Si eu stiu ca mai e o speranta si pentru mine.:)

  7. Si eu am vrut sa ma fac medic, imi placea sa fac injectii la pisica vecinilor cand o prindeam.. dar dupa aia am auzit ca daca esti medic trebuie sa consulti femei goale…
    Si eu aflasem de la o vecina la care incercasem sa ma uit sub fusta cind se urca pe scara in pod ca daca vezi femei goale poti orbi 😦 asa ca am renuntat la medicina… si am renuntat si la altele ca nu stiam la alealalte profesii care sant efectele secundare 😦
    Mai bine bou..decat orb 😦

  8. Multumesc de preluare! Imi inchipui o copilita de 5-6 ani spunand: eu cand voi fi mare vreau sa ma fac „analist in biomedicina analitica” 🙂
    Imi place ca ai stiut sa-ti gasesti drumul, ai renuntat cand ceva nu ti se potrivea. Cred ca de aceea esti rasplatita acum cu implinirea visului

  9. salmi, ne incurajezi sa nu renuntam, dovedindu-ne ca visurile noastre pot deveni realitate, chiar daca uneori cu un efort mai mare. Mult succes in continuare iti doresc!

  10. OMG, bunica ta a fost un fel de Dr. Quinn, tot respectul si admiratia pentru dansa, sa reusesti intr-o lume a barbatilor pe vremea ei era ceva SF.

    Tie multa bafta si felicitari pentru curaj, ai mostenit ceva, se vede 😉 Eu mai zic ca, de cele mai multe ori visele ni se implinesc, poate nu chiar in momentul in care dorim de nu mai putem ci mai tarziu, însa atunci mereu visul vine si cu ceva in plus (un bonus) :*

    • Da da Bianca, uitasem de Dr. Quinn. Ma pregatesc sa scriu despre bunicii mei, au fost speciali ca toti bunicii de altfel :). Cred ca ambitia de la ea am mostenit-o, era si ea berbec ca zodie, ca mine :). Dar nici mama nu e mai prejos, care nu e fata ei, asa ca am luat din doua parti :). Ai perfecta dreptate, cand visele se implinesc mai taziu vin la pachet cu putina intelepciune 🙂 de a le face bine. Sa fie!

  11. Te imbratisez de la Brasov om frumos ca un curcubeu.

  12. Buna ziua!

    Reprezint site-ul sustin.ro, un site non-profit, preponderent de campanii umanitare (dar nu numai!).

    Fiecare campanie de pe acest site are disponibile diferite bannere de sustinere.
    Ceea ce este unic fata de alte site-uri este ca puteti sa adaugati pe site-ul dvs. un banner rotativ cu diverse campanii umanitare – sau eventual, un banner single prin care sa sprijiniti alta campanie – de ex. interzicerea etnobotanicelor etc.

    Va invit sa accesati site-ul, care va ofera posibilitatea de a opta pentru un banner de urmatoarele marimi: 125×125, 150×150 sau 200×200.

    Daca alegeti sa sprijiniti cu banner o campanie sustin, site-ul dvs. va fi listat automat pe site-ul nostru, in footer (vizibil pe toate paginile).

    Pentru mai multe informatii va stau la dispozitie.

    Va cer sincere scuze daca mesajul meu v-a deranjat, nu aceasta a fost intentia. Intentia este aceea de a face un bine si ajuta anumite persoane care au nevoie de sprijinul nostru.

    PS: V-am scris fiindca am vazut ca suportati pe site-ul dvs. diferite campanii sociale cu banner.

    Toate cele bune!
    Vlad, sustin.ro

  13. Felicitari sincere ca ai transformat acest vis in realitate pentru ca stim toti ca nimic nu este usor:), si in final puterea noastra interioara este cea care transforma.

  14. Tu ești un copil mare, mama un or copii mai mici.
    Cred că ceea ce faci este extraordinar! Te admir sincer, de când am descoperit cum îți construiești viața!

    Îți doresc să-ți realizezi cel mai frumos vis!
    Mărțișoare de suflet ție și fetelor tale!

  15. Admirabil parcurs, frumos povestit. Am regasit fragmente din cele traite de noi sau de elevii nostri din Romania. Iti tinem pumnii pt mai departe!
    Doi chimisti care nu au vrut niciodata sa faca medicina 😉

    • Multumesc! Pai da, in vremea aceea cam asta era parcursul. Visai la medicina si deveneai inginer :). Sigur, cu doua exceptii :). Glumesc, multumesc mult inca o data. O zi frumoasa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: