8 comentarii

lucruri marunte

Mai degraba mari lucruri marunte. Luate separat inseamna putin poate, dar cand ele vin asa, cumva la gramada constati ca viata e frumoasa. Dar sa o luam cu inceputul.

De mai multa vreme stau si ma gandesc ca oamenii pe care i-am intalnit aici in Suedia, majoritatea dintre ei, sunt niste oameni minunati. La inceput au fost cei de la Komvux, care m-au ajutat tare mult. Apoi cei de la spital, care mi-au acordat incredere asa, pe nimic. Adica pe vorbele mele, cum ca am ceva pregatire in domeniu dar in fapt aveam doar foarte putina teorie si in rest nu vazusem nimic din ce am invatat acolo. Apoi a venit vremea sa plec de aici, credeam ca insula asta frumoasa are oameni speciali si ca in lumea(a se citi Suedia) larga oamenii sunt altfel decat intalnisem aici. Ei bine, de la inceput au avut intelegere fata de mine…cele 5 saptamani pe care le-am avut au trecut repede, apoi au venit vestile cum ca mi-au fost recunoscute materiile pe care le-am cerut si am luat pauza. Cand a venit vremea sa ma intorc la scoala, primele doua saptamani se suprapuneau cu vacanta noastra in Thailanda. Asa ca am trimis un email la profesorul cu care urma sa avem cursul, care mi-a raspuns sec inapoi ca va fi greu sa termin cursul in conditiile in care lipsesc doua saptamani din cinci, caci nu exista posibilitatea sa recuperez laboratoarele pierdute(doua din sase). Dezamagita la culme, deja ma vedeam pierzand anul, pentru ca ultima materie de semestru(care tine 10 saptamani) are ca cerinta acest curs terminat. Norocul a fost de data asta ca materia aceasta ultima e a profesoarei care ne e indrumatoarea de an(si cu care am avut prima materie) si care stia situatia mea. Asa ca am abordat-o pe ea explicandu-i despre concediu si ea mi-a promis ca vorbeste cu profesorul neintelegator. Am primit imediat raspuns ca e OK, daca merg cele trei saptamani va fi bine, in sensul ca voi primi o dispensa ca sa pot continua, urmand sa fac laboratoarele anul viitor, eventual sa dau si examenul atunci…A fost OK pentru moment, obtinusem ceva di speram sa rezolv mai multe la fata locului. Zis si facut! In prima zi cand m-am intors la scoala, am fost sa il cunosc pe proful indaratnic, un tip mai in varsta, simpatic totusi. In zilele urmatoare studiind orarul, am descoperit ca in ultima saptamana era o zi dedicata recuperarii laboratoarelor pierdute. Ma rog, 6 ore(atat dura cate un laborator)…dar era o sansa. Asa ca m-am dus iar la proful si i-am cerut parerea. Prima reactie a fost ca nu pot recupera ambele…dar apoi eu am insistat…ca sunt obisnuita cu laboratorul, ca am exeperienta in asta si surpriza: indaratnicul a mai lasat garda jos spunand ca se gandeste. Si da, pana la urma am recuperat ambele laboratoare! A fost daca vreti cea mai faina victorie de aici, obtinuta pe cont propriu, in fata unor oameni total necunoscuti, care insa au incredere in oameni si care nu au primit nimic in afara de vorbele mele. Si pana la urma m-au incurajat, m-au inteles. Mai am acum numai examenul si materia e gata. Lectia invatata? Ca in Suedia trebuie sa mergi cu incredere in fortele proprii, oamenii sunt de treaba si au incredere. Doar ca trebuie sa demonstrezi. Ca ceea ce spui e adevarat, adica eu chiar stiam sa lucrez in laborator, am aratat asta la fata locului, cand am recuperat laboratoarele…

Dar asta nu e singurul din lucrurile practic mari din cele marunte…un altul e ca atunci cand sunt plecata, Silvia si cu mine „vorbim” pe skype, adica ne scriem. Cum? In romana, evident. Si sunt mandra ca in afara de faptul ca nu stie sa puna cratime, Silvia scrie aproape corect in limba romana. Toate astea sunt meritul ei personal si al profesoarei de romana.

Apoi mai e ceva, marunt dar in acelasi timp mare. Materiile astea scolare universitare suedeze se pare ca nu sunt chiar atat de aglomerate, adica vor fi si trei saptamani in care vom avea de munca numai la computer, asa ca voi fi acasa. Si saptamanile pana la finalul acestui an se pare ca nu vor fi de luni pana vineri, ci unele mai lungi, altele mai scurte. Asa ca si saptamana asta si cea trecuta cand am venit miercuri acasa…am intrat intr-un ritm acum, m-am obisnuit cu drumurile si cele 6 ore care pareau groaznic de lungi la inceput acum par mult mai scurte, pentru ca am mereu de muncit la cate ceva, mai ma uit la cate un film, computerul a devenit prietenul meu de drum.🙂

Si pentru ca e sambata imediat, o melodie frumoasa:

8 comments on “lucruri marunte

  1. Da, vezi ca nu mai pare chiar atat de greu si imposibil? Daca esti in sistem, chiar nu e! Vorba aia, si cand nu esti si parca tot vezi o luminita, ceva! Si mie mi se pare ca oamenii sunt intelegatori si merg pe incredere si demonstratie a fortelor proprii. Desi, ca strain, sunt tentati sa te incadreze in anumite sabloane, dictate de marea masa de invandrare. La urma urmei, e normala reactia lor de protejare. Ma bucur mult ca ti-ai gasit un ritm. Tehnica moderna ajuta enorm si scurteaza fenomenal distantele spatiale si temporale. Pupici multi! Ma bucur mult pentru tine!

    • Da, uneori am si eu impresia ca tind sa aiba prejudecati, dar daca vad ca esti de incredere, se schimba lucrurile…
      Multumesc! Te pup si eu, un we frumos.

  2. reconfortant ceea ce ai scris aici:) felicitari!

  3. uite asa mai pui o pietricica la temelia unui vis pe care-l construiesc zilnic pas cu pas.😀 multumim pentru postare si w/e fain!

  4. Ma bucur mult ca lucrurile merg bine:), la fel iti urez pe viitor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: