4 comentarii

scoala suedeza vazuta de romani

Pentru ca am participat la discutiile pe un post de pe blogul Ginei despre sisteme de invatamant si pentru ca nu m-am mai gandit de trei ani la acest subiect, am dat azi un google si am gasit cateva articole interesante. Pun si link-uri dar am sa copiez si articolele, sa fie aici pe blog.

sursa 1
Elevii de la „Vlaicu Vodă”, parteneri cu colegii lor din Europa

Slătinenii le-au arătat nordicilor costumele populare olteneşti
Elevii şi profesorii de la şcoala din Slatina sunt implicaţi într-un parteneriat educaţional cu unităţi de învăţământ din patru ţări.

de Ionuţ Jifcu
ionut.jifcu@gazetanoua.ro
Şapte profesori şi 23 de elevi de la Şcoala „Vlaicu Vodă” din Slatina au fost pentru o săptămână la o şcoală din Suedia în cadrul Proiectului Multilateral Comenius. Sub numele „Doing the Overview of Europe” (DOVE), şcoala slătineană este parteneră cu unităţi de învăţământ din Franţa, Suedia, Lituania sau Slovenia.

„Şcoala «Vlaicu Vodă» beneficiază de un proiect multilateral Comenius. Se numeşte «Doing the Overview of Europe» şi este finanţat de Comisia Europeană. Are fonduri de 24.000 de euro, bani care se vor cheltui, în principal, pentru mobilităţi. Noi am prevăzut 30 de mobilităţi, asta însemnând deplasări în străinătate cu 23 de elevi şi şapte profesori. Suntem cinci parteneri, Franţa, Suedia, Lituania, România şi Slovenia, care e şi ţara coordonatoare. Mobilităţile nu sunt în toate ţările, ci vom merge doar în trei ţări”, a explicat Reli Dincă, coordonatorul proiectului.

Profesorii care fac parte din echipa proiectului DOVE sunt: Reli Dincă, Ioana Vlădescu, Sorina Marinescu, Alina Zamfir, Laurenţia Glonţ-Dinu, Cristian Iordache şi Graţian Safta.

Suedezi pentru o săptămână

Elevii şi profesorii de la Şcoala „Vlaicu Vodă” au petrecut şapte zile în Suedia, în perioada 11-18 februarie. Profesorii Reli Dincă, Graţian Safta şi Laurenţia Glonţ-Dinu au fost însoţiţi de şapte elevi de clasa a opta.

„Pentru că elevii implicaţi în proiect trebuie să aibă vârste de peste 12 ani, am implicat elevi de la clasele a VI-a, a VII-a şi a VIII-a. Anul acesta au mers cei de a VIII-a, anul viitor în Slovenia vor merge cei de clasa a VII-a, iar în mai 2012, în Franţa, merg cei de clasa a VI-a”, spune Reli Dincă.

Ea crede că pentru elevi a fost un bun prilej să comunice mai mult în limba engleză şi să-şi dezvolte abilităţile sociale. „Este foarte interesant pentru că tematica e pe probleme de mediu-protejarea mediului, a păsărilor şi a zonelor umede: „Acolo am format grupuri mixte cu elevii din celelalte ţări şi au lucrat împreună. Şi-au dezvoltat conceptul de cetăţean european”.

În timpul petrecut în Suedia, românii au participat şi la cursurile unei şcolii, elevii putând să facă şi comparaţii între sistemul de învăţământ românesc şi cel din ţara nordică.

„Sistemul de învăţământ suedez este mult mai relaxat şi foarte diferit. Au altă structură a ciclurilor de învăţare şi altă programă mult mai lejeră pentru elevi şi pentru profesori. Ei n-au catalog şi nici nu se acordă note până în clasa a IX-a. Copiii n-au niciun stres”, a explicat R. Dincă.

Ea şi-a amintit şi de reacţia elevilor suedezi atunci când au văzut ce manuale există în România.

„Li s-a părut prea stufos manualul de limba engleză, aşa că n-am îndrăznit să le arătăm un manual de matematică. Ei încă exersau tabla înmulţirii pe la clasa a VI-a”, spune profesoara.

sursa 2

O experienţă de neuitat
Job shadowing în Suedia

La sfârşitul lunii aprilie 2009, m-am întors din Suedia cu o dorinţă mai puternică decât oricând de a-mi face orele mai eficiente şi mai plăcute.

Predau limba engleză la Colegiul Tehnic „ Dimitrie Leonida” din Oradea. Sunt un profesor tânăr, aflat într-o continuă căutare de metode şi mijloace noi, atractive care să stimuleze activitatea elevilor. În fiecare zi încerc să mă perfecţionez, să mă informez pentru a deveni un profesor mai bun.
O mare oportunitate pe care o au profesorii în ziua de azi este aceea de a participa la diverse activităţi de formare în cadrul programelor de mobilităţi individuale Comenius, desfăşurate de A.N.P.C.D.E.F.P. Acestea pot fi stagii de formare internaţională, organizate de diferite instituţii academice din ţările europene sau activităţi de job shadowing în diverse şcoli din Europa. Eu am participat la doua astfel de activităţi şi anume la un stagiu de formare organizat de Mayflower College în Plymouth, Marea Britanie, în decembrie 2006, precum şi în aprilie 2009 la o activitate de job shadowing la Rekarnegymnasiet, Eskilstuna, Suedia. Ambele activităţi au fost finanţate prin programul de mobilităţi individuale Comenius.
Această ultimă experienţă a fost deosebit de interesantă şi de folositoare pentru că a fost oportunitatea mea de a intra în atmosfera şcolii suedeze, extrem de diferită de cea românească. Sistemul de învăţământ suedez este unul performant, iar faptul că orice persoană din Suedia, fie că este copil, tânăr sau bătrân, vorbeşte limba engleză cred că este relevant pentru modul în care este tratată această materie în şcoala suedeză. Am fost uimită de atmosfera plăcută, relaxantă, de relaţiile calde dintre profesori şi elevi, de libertatea de care se bucură elevii. Nimic nu le este impus şi totuşi au un grad ridicat de responsabilitate atunci când este vorba de performanţa lor şcolară. Copiii sunt educaţi în spiritul toleranţei, al păcii şi al respectului.
Pe parcursul şederii mele în şcoală, am asistat la ore de limba engleză predate de diferiţi profesori din şcoală, la ore de limba spaniolă, la o oră de limba suedeză, la o conferinţă a profesorilor şcolii, la o şedinţă de lucru a profesorilor de la profilul informatică, la o întrunire tipică a profesorilor care are loc invariabil în fiecare joi a săptămânii la ora zece, la activităţi extracurriculare, precum concursul de muzică care se desfăşoară în şcoală o dată pe semestru, la o întâlnire cu profesorii care lucrează în proiecte internaţionale etc. Am vizitat biblioteca, am avut discuţii cu profesori de diferite materii, cu directorul şcolii, cu elevii şi cu studenţii care erau repartizaţi în şcoală pentru a-şi realiza stagiul de practică.
Un lucru deosebit de interesant mi s-a părut sistemul de evaluare care este mult diferit faţă de al nostru. Elevii primesc note doar din clasa a opta. Până atunci există doar întâlnirile de evaluare dintre diriginte/ mentor, părinte şi elev, întâlniri în care se discută despre performanţa şcolară a elevului. În liceu, elevii sunt evaluaţi la sfârşitul anului prin testare naţională. Cred că aceste întâlniri de evaluare ar fi binevenite şi în învăţământul românesc pentru că am observat că relaţia dintre şcoală şi părinţi este mult mai strânsă acolo decât la noi.
Posibilitatea de a asista profesori de engleză din Suedia a fost o şansa enormă pentru mine, a reprezentat posibilitatea de a-mi deschide orizonturile, de a mă dezvolta ca şi profesor la nivel european, de a-mi însuşi ce este bun într-un sistem educaţional performant, precum cel suedez.
Nu pot decât să recomand tuturor colegilor profesori să îşi întocmească un dosar de bursă şi să participe la o astfel de activitate. Toate informaţiile necesare se găsesc pe site-ul Agenţiei Naţionale http://www.anpcdefp.ro . O perioadă petrecută într-o ţară europeană, alta decât ţara natală, te face să fii mai deschis, mai dornic de noutate, mai însetat de cunoaştere, îţi deschide apetitul pentru o cultură nouă şi te face în acelaşi timp să-ţi apreciezi propria cultura şi propriile tradiţii. (Gabriela Maria Cadar)

sursa 3

Învăţarea individuală în Suedia, Dir. adj. Dicu Sevastia Lizuca, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Băbeni
Învăţarea individuală în grupuri cu abilităţi mixte din Suedia

Capacitatea de învăţare individualizată se referă la faptul că educaţia este adaptată elevilor în funcţie de situaţiile lor diferite. Dintr-o perspectivă istorică acesta este un nou mod de educaţie – înţelegere. În cele mai multe şcoli suedeze, majoritatea profesorilor nu consideră clasa ca un grup omogen. Elevii care nu beneficiau de predare puteau să ia un alt an sau chiar au fost obligaţi să părăsească şcoala.

Curriculumul suedez descrie cum educaţia trebuie să fie adaptată la fiecare nevoie specifică a copilului, pregătirii şi modului său de gândire. Profesorul trebuie să organizeze munca la clasă în aşa fel încât fiecare elev să aibă posibilitatea să se dezvolte în funcţie de aptitudinile proprii.

Munca elevilor la clasă include de altfel şi întrebarea: Cum să se lucreze? – modalităţi de lucru la clasă. Punctul de plecare este acel copil cu experienţe diferite şi care preferă să înveţe lucruri diferite şi să facă lucruri diferite. Unora le place să audă poveşti, în timp ce unora le place să vorbească, să discute, să privească, să simtă, să miroasă şi să guste. Elevii preferă câteodată să lucreze singuri şi câteodată împreună cu alţii.

Învăţarea individuală înseamnă că: “copilul reflectă la anumite lucruri şi poate avea un dialog cu el însuşi”.

În viitor elevii trebuie să fie pregătiţi de a prelua responsabilităţi pentru dezvoltarea societăţii. Este important ca ei să crească lângă persoane cu diferite rădăcini şi cu alte idei, să fie flexibili. În şcoală va fi mai puţin important să fii doar un elev pasiv, cuminte şi ascultător.

Baza pe care o pun profesorii în şcoală este marele respect pentru fiecare copil. Respectul înseamnă ca fiecare profesor să avizeze căi individuale ale învăţării şi să ia în serios interesul fiecărui copil. Care este concluzia? Câţiva cercetători suedezi gândesc că educaţia trebuie să fie individualizată. Un exemplu al acestui lucru este faptul că timpul petrecut de elevi pentru rezolvarea de sarcini şi probleme trebuie să fie flexibil. Trebuie să permitem fiecărui copil să aleagă diferite căi de a rezolva sarcini şi să aleagă conţinutul individual. Aceasta se aplică de altfel şi copiilor cu nevoi speciale.

Motivaţia din spatele ideii de a lăsa elevii să folosească timpul lor individual este aceea că fiecare elev are experienţe diferite şi durate de timp diferite pentru a crea idei, pentru a rezolva probleme şi pentru a îndeplini sarcinile. Acest lucru conduce la faptul că profesorul trebuie să organizeze munca la clasă într-un mod în care trebuie să dea fiecărui copil timp şi posibilităţi. Elevii trebuie să dezvolte îndemânări în planificarea, realizarea, evaluarea, formularea scopurilor alegând strategii şi cunoscând termenul de realizare. Profesorul şi elevul pot face înţelegeri pentru perioade scurte de timp, precum zile şi săptămâni, dar şi pentru perioade lungi.
Există de asemenea o discuţie concentrată asupra gradului de libertate oferit copiilor pentru a alege conţinutul. Elevii au nevoi şi interese diferite şi pot fi motivaţi să aleagă individual conţinutul sau li se permite să lucreze cu diferite aspecte ale conţinutului. Ştim că elevii au diferite experienţe în ceea ce priveşte conţinutul. De altfel profesorul trebuie să le permită să lucreze cu diferite grade de dificultate.

Unul dintre cei mai importanţi factori care influenţează învăţarea individuală din Suedia este regula 51, prin care toţi copiii din scoală trebuie să aibă un plan cu documentarea şi dezvoltarea individuală. Fondul problemei se găseşte în documentaţiile de la guvern axate pe aptitudinile curriculumului naţional care spune că educaţia trebuie adaptată la nevoile şi modul de gândire al fiecărui copil. De asemenea, înseamnă că profesorul trebuie să organizeze munca la clasă în aşa fel încât să dea posibilitatea fiecărui copil să se dezvolte în funcţie de propriile competenţe. Înseamnă că elevii şi părinţii lor au dreptul să influenţeze munca la clasă. În documentele de la departamentul educaţie, un grup de experţi spune că fiecare copil trebuie să aibă un plan individual de dezvoltare făcut în corespondenţă cu planurile echipei de profesori. Guvernul spune că autorităţile din şcolile locale au mult mai multe obligaţii de a informa părinţii şi copiii continuu despre rezultatele copiilor din şcoală. În acest plan individual de dezvoltare înţelegerile dintre profesori, elevi şi părinţi trebuie să fie evidente.

Cum văd profesorii problema documentării şi planificării individuale

Timpul este factorul important. Profesorii găsesc că este greu sa urmărească munca elevilor şi să-i supravegheze corespunzător. De altfel sunt obligaţi să folosească mult timp cu înregistrarea activităţilor, ceea ce îngreunează munca şi reduce timpul alocat pentru învăţare (predare). Mai mulţi profesori cer timp prelungit pentru pregătirea lecţiilor şi sporirea numărului de consultaţii cu colegii din echipă.

A doua problemă este în legătură cu documentarea şi planificarea individuală pentru copilul cu cu un simţ redus al responsabilităţii. Unii copii nu arată nicio iniţiativă, iar alţi copii au nevoie de mult sprijin în organizarea planului şi responsabilizarea pentru ceea ce fac.

Acest factor este inclus în cercetare în diferite forme ale predării. Pentru aceşti copii formele predării şi organizarea activităţii la clasă precum şi descrierea grupului de muncă sunt vitale pentru încrederea şi stima de sine. Prea multă responsabilitate şi planificare pare să fie un dezavantaj pentru aceşti copii. Anumiţi profesori subliniază ca accentul prea mare asupra eforturilor individuale poate fi problematic.

Şcolile trebuie să promoveze dezvoltarea îndemânărilor elevilor, cum ar fi abilitatea de a coopera chiar dacă sunt diferiţi. Elevul îşi va dezvolta cu siguranţă abilităţile prin muncă individuală, dar şi prin lucrul împreună cu prietenii.

Curriculumul conţine doua secţiuni

Prima este o formă scrisă reflectând rezultatele dialogului dintre elev, părinte şi profesor şi care trebuie sa fie activă. Formularul conţine titluri precum “visele şi dorinţele mele pentru viitor”, “scopuri sociale – provocările mele”, “stabilirea scopurilor – obiectivele mele şi rezultatele”.

În ceea ce priveşte scrierea curriculumului, între fiecare elev, părinte şi profesori există o înţelegere, evoluţia elevilor în timpul şcolarizării poate fi luat ca exemplu de evaluare.

A doua secţiune conţine manualul profesorului. Planificarea individuală a dezvoltării este folosită în concordanţă cu ordinea stabilită pe termen scurt. Sub titlul “visele şi dorinţele mele pentru viitor“, se notează rezultatul dialogului între elev, părinte şi profesor privind ambiţia vocaţională, interesele şi scopurile generale. Scopul social în planul educaţional se referă la munca în mediul înconjurător, atmosfera, interacţiunea cu ceilalţi, aptitudinile sociale, regulile respectate de ceilalţi, abilitatea de a însuşi responsabilităţi, de a-i asculta activ pe alţii şi a face confidenţe despre sine.

Efectul este acela că elevul trebuie să devină conştient de conţinutul planificat al studiului său.
Important de reţinut este Planificarea Dezvoltării Individuale, planificare care nu presupune întotdeauna ca predarea sa fie bazată pe sarcini şi metode individuale. Însă este axată întotdeauna pe evaluări individuale puse de acord împreună cu elevii şi părinţii.

Cei mai experimentaţi profesori ştiu că atunci când predarea se face în grup, rezultatele elevilor ies foarte diferit. Acest factor nu înseamnă că predarea trebuie planificată pe baze individuale, dar printr-un plan de acţiune individual, pe care elevul să-l înţeleagă şi să-l conştientizeze, i se acordă oportunitatea de a dezvolta acele abilităţi cu care a fost de acord în planificarea acţiunii.

În introducerea din planificarea dezvoltării individuale din Suedia următoarele oportunităţi au fost enumerate pentru elevi:

Sunt capabili să urmărească propria dezvoltare;
Sunt responsabili;
Sunt capabili să-şi influenţeze situaţia proprie.
Pentru profesori acest lucru înseamnă:

Crearea unei strategii pentru a da responsabilităţi elevilor;
Câştigul în îndrumarea raţională;
Dezvoltarea profesională;
Abilitatea de a dezvolta şi evalua munca elevilor;
Oportunitatea de a evalua realizările proprii.
Prin planificările de dezvoltare individuală părinţii câştigă cunoştinţe sporite şi multe posibilităţi de susţinere a elevului. De altfel conduce la sporirea responsabilităţilor asumate şi la cooperarea cu şcolile.

Pentru municipalitate cel mai mare avantaj cu planificarea de dezvoltare individuală este ca învăţarea poate fi asigurată calitativ. Profesorii devin mai puţin dependenţi de testele şi examenele naţionale de stat, ceea ce se numeşte descentralizarea educaţiei. În loc să te concentrezi pe documente scrise, accentul se pune pe asigurarea calităţii învăţării şi a rezultatelor ei.

Paradigma înlăturată din educaţia suedeză care poate fi previzionată prin introducerea planificărilor de dezvoltare individuală are următoarele consecinţe:

Creşterea profesionalismului din partea profesorului
Perspective lărgite pe scopuri sociale
Prioritate axată pe scopurile centrale faţă de conţinut
Identificarea zonelor centrale ale cunoaşterii
Identificarea ideilor principale prin educaţia oferită;
Dezvoltarea criteriilor calitative ale realizărilor;
Posibilitatea municipalităţii să evalueze în locul evaluării naţionale
Prin aceste măsuri Suedia pare să fie cu un pas înainte în educarea societăţii, prin care fiecare elev e responsabil pentru educaţia sa.

Dir. adj. DICU SEVASTIA LIZUCA
Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Băbeni

4 comments on “scoala suedeza vazuta de romani

  1. Salmi,
    Dacă aș fi față în fașă cu tine, aș putea detalia problemele în toată complexitatea lor.Așa mă mulțumesc să citesc , să spun cît pot într-un moment, apoi să aștept comentariul tău, și tot așa..
    Ce zic și simt eu?
    Suntem noi și suedezii, în care, categoric te sint de-a lor, total diferiți. Sau poate doar diferiți. Este vorba de tradiție serioasă în legătură cu atitudinea față de om.
    Școala noastră, cu toate rezultatele ei spectaculoase la concursuri și olimpiade internaționale, la care participă și se califică „spuma„ este tributară unui învățământ informațional.
    Copilul este un „sac„, în care fiecare toarnă, de la trei ani , până termină facultatea.
    În esență, eu , ca profesoară, n-am fost niciodată de acord cu treaba asta, dar AM FĂCUT_O.
    Cu copiii mei, cu elevii mei. Cu o diferență, am pus totdeauna accentul pe cunoaștere , pe dezvoltarea tuturor capacităților de autodezvoltare.
    Am reușit în privința copiilor mei.
    Am reușit în cea mai mare parte cu elevii mei.
    Pentru că am ”văzut ” lucrurile altfel, încercând mereu să ies din stereotipie, am devenit, de multe ori, o profesoară incomodă.
    Îmi pare rău că n-am luptat mai serios..și poate că n-am știut ce să fac să pot ajunge să cunosc „ la fața locului” alte sisteme de învățământ.
    Timpul este necruțător..
    Știi ceva? Nici cu nepoțelul meu nu pot „lucra”, așa cum îmi doresc- manualul lui de limba română, clasa a VI-a, este stufos, cuprinde , cu mici excepții, aproape tot ce ar trebui să știe un elev de clasa a VIII-a. Nepoțelul este mai mic cu un an dec=t colegii lui, pentru că a urmat clasa I într-o altă țară..
    La voi , accentul se pune, văd, categoric, pe dezvoltarea individuală, la noi, continuă să bâjbâie…hârtii, Doamne, atâtea hârtii, că s-ar umple dulapuri întregi cu ele( hârtiile profesorilor, vreau să zic).
    Revin!
    O zi bună!

    • Cand am inceput eu SFI(scoala unde am invatat suedeza) am avut o profesoara care se pensiona intr-un an, doi. Avea deci aproape 65 de ani(varsta de pensionare aici), era din generatia mamei mele asadar. Pentru ca am avut un subiect atunci despre copii si adaptarea lor in Suedia, despre diferentele fata de scoala suedeza si cea roamnaesca, am incercat sa le expun cat m-am priceput eu de bine. Nu am fost profesoara niciodata, asadar nu stiu ce inseamna asta, am vorbit din experienta mea de eleva si de mama de eleva. Ceea ce m-a frapat de la bun inceput a fost aceasta lejeritate a scolii suedeze, acest focus pe persoana, pe cresterea ta ca individ cu tot ce presupune asta(incurajarea spre domeniile de interes), am specificat in linii mari cum era in Ro pe vremea mea si am subliniat ca acum totusi lucrurile s-au mai schimbat…NU am spus insa nimic de stufozitatea materiei…

      Profesoara mea mi-a povestit cum era pe vremea cand a fost ea eleva si apoi a devenit profesoara: acelasi sistem cum era in Ro, cu profesori care aveau tot dreptul asupra elevilor, le dadeau cu liniarul peste degete, ii puneau in colt, etc…asta se intampla pana la inceputul anilor ’80 cand a aparut noua lege a invatamantului si s-a schimbat radical totul. Nu am intrebat-o amanunte, suedeza mea era la inceput atunci si desi mi-ar fi placut tare mult sa dezvolt subiectul cu ea, mai ales ca trecuse ea ca profesoara de la un regim autoritar la unul plat, nu aveam cunostinte de limba necesare sa port un dialog adevarat. Am ascultat-o cat mi-a povestit ea si am retinut ca acest mod de invatamant e implementat de vreo 30 de ani doar. Suedia moderna nu seamana cu suedia traditionala deloc, la ei revolutia moderna a inceput acum aprox.100 de ani, cand Suedia era o tara saraca. Au muncit mult cu totii sa ajunga unde sunt acum, am auzit povesti de la persoane care erau copii atunci cand inca nu aveau curent si apa potabila in case, aveau WC in curte…ca in cativa ani sa fie absolut toate casele modernizate cu apa, curent, bai moderne. In oras la noi, in zona centrala veche sunt case construite in sec.11, multe din piatra. Absolut toate sunt locuite acum. Pe din afara arata ca in sec.11. Pe dinauntru ca in sec.21. Sunt cele mai scumpe case din oras. Modernizarea lor s-a facut acum 50-60 de ani. Dar s-a facut in masa. Nu mai exista vreo casa fara curent si fara apa potabila, fara baie si bucatarie moderna. Nici una, nici macar la tara, nici macar la cucuietii de langa Polul Nord.

      M-am intins, dar pe mine m-au fascinat povestile despre ei din prima clipa.

      O zi buna Gina, cu drag.

  2. Mi-am adus aminte ca am citit o carte care descrie foarte bine societatea si mentalitatea suedeza din anii ’50 de mijloc. E vorba si de mentalitatea in familie, cat si de cea din scoli. E o poveste adevarata care a zguduit Suedia. Multi au trait asta dar nu au avut curaj sa spuna. Asta acum 60 de ani!

    Daca o gasesti sa o cumperi, daca esti interesata Gina, poti citi pe scurt: http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1227542-raul-jan-guillou.htm

  3. Ce inseamna sa contribuie toata lumea la evolutie.
    Aici mi se pare ca se pune prea mare accent pe competitia dintre elevi, competitie care poate uneori este constructiva, dar sunt personalitati si personalitati, elevi care din prea multa competitie devin complexati, sau devine acesta scopul lor principal..nu mi se pare un lucru bun.
    Pe urma informatia este foarte multa adevarat, chiar prea multa, fara nicio posibilitate de a alege, fara sa ne axam pe ceea ce ne poate ajuta in viitor, pana la urma rolul scolii este sa aduca in societate indivizi pregatiti pentru ea, nu se lucreaza absolut deloc la personalitatea elevilor, la ascultarea si indrumarea aceastora in a contribui, a avea o parere, o preferinta, de a se dezvolta mult mai mult decat prin insumarea unei informatii, si anume prin filtrarea ei.
    Si cel mai elocvent exemplu este literatura romana unde in loc sa ne axam pe ce intelege fiecare elev, care este viziunea lui, ce dezvolta si ce gaseste el in spatele unei carti noi invatam comentarii pe deasupra….pentru ca literatura e un fel de matematica plina de formule…….asta a vrut sa spuna autorul si punct……trist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: