10 comentarii

orase pe ape

Iubesc orasele pe ape! Ca si pe cele langa ape!

Ati simtit vreodata cum miros acestea? Cat de speciale sunt si cat de fermecati sunt ochii cand pe langa cladiri si asfalt dau de o oaza curgatoare sau statatoare care vrand-nevrand aduna petece verzi pe maluri? In plus rate si gaste, uneori lebede…

Am crescut intr-unul care nu avea decat o „vale” mica si puturoasa unde se deversau toate canalizarile lui. Valea nu se vedea decat in margine de oras(cu toate ca trecea prin mijlocul lui, dar era acoperita) si era o vale moarta. Abia dupa revolutie au incercat cat de cat(stiu asta pentru ca am lucrat la Protectia Mediului din oras) sa o „reinvie”. Nu mai stiu situatia actuala a vaii, sper ca totusi in atatia ani s-a rezolvat ceva…

Vacantele mi le petreceam uneori la Cluj(Cluj-Napoca dar noi ii spunem simplu, Cluj) si rudele mele de acolo, cei la care stateam mereu, stau pe malul Somesului Rece. Au priveliste directa catre rau si imi placea tare mult sa-l admir de pe geam cum curgea la vale. Noaptea auzeam zgomotul apei curgatoare si era tare placut…

Apoi mai mergeam vacantele in Felix, statiunea vestita de langa Oradea. Si iar descoperam un oras frumos, imi placea sa mergem sa vedem Crisul cum curge la vale…

Intr-un moment al vietii mele m-am mutat…intr-un oras in care Somesul curge unduitor prin mijlocul lui. Apartamentul in care stateam nu era departe de rau(nu il vedeam si nu il auzeam insa) si tin minte cum vara deschideam larg ferestrele si simteam mirosul acela de „oras pe apa”, un amestec de umezeala, de verdeata, de aer care te imbie la „scalda”. Zilnic treceam peste rau si mereu imi placea privelistea ce se arata de pe pod…mereu aceeasi si totusi alta.

Apoi am calatorit…si nu tin minte sa fi ajuns in vreun oras care sa nu fie pe apa. De parca un rau sau o mare langa e un „must” ca orasul sa fie complet.

Iar acum…mirosul acela de care va spuneam mai sus, mirosul acela ma insoteste mereu. In fiecare primavara reapare si dispare toamna tarziu cand se face frig. Mi-am amintit azi de toate astea, trecand pe langa mare si inspirand cu nesat aerul plin de mirosul binecunoscut. „Ce frumos miroase a mare…”

Anunțuri

10 comments on “orase pe ape

  1. Si Timisoara are Bega :). Si mie imi plac orasele de pe ape, numa’ sa nu trebuiasca sa dorm langa sunet de apa ca risc sa stau sa o pazesc sau sa numar oi…

    • Mie imi place sunetul apei, ma linisteste…nu stiu insa cum e cu valurile, cand e vant…cred ca atunci nu mi-ar placea sa stau la malul marii…noi stam la vreo 2 km de mare. dar privelistea vara, cand rasare si apune soarele nu as da-o pe nimic! 🙂 Si apusurile in rauri sunt speciale!

  2. Asa e! Ce frumos miroase a mare! Dar mai ales ce frumos ai scris! Superb! Multumesc ca mi-ai scris in privat! Sper ca cel tarziu maine sa reusesc sa-ti trimit mail. Sunt cam varza de oboseala si scriu cu intreruperi 😦 Multi pupici!

  3. Mi-ar place sa ma scol dimineata si sa miros aerul care il da apa, mai ales marea sau oceanul.
    Din pacate trebuie sa ma multumesc cu ce am. Un lac dar la mai multi km de casa, care nu miroase.
    O saptamina usoara!

    • Marea nu o simt nici eu decat daca ma duc pe mal, dar umezeala aceea din aer exista si imi place.
      Multumesc mult, la fel si tie.

      • Caldura umeda e si la noi aici, dar eu am inteles altceva. Am locuit un an in Lisabona, Portuglia unde nu era umed, caldura era caldura, dar aerul era mirosul de ocean, cu toate ca nu a fost un an usor pentru noi, imi lipseste clima si imi lipsesc amintirile si vremurile alea, nu stiu numai daca eram mai tineri, sau faptul ca nu aveam copil sau mortgage la banca, sau pur si simplu eram mai tineri si ne iubeam mai mult….bat si eu cimpii acum sau imi aduc aminte de mirosul de ocean care il simteam in fiecare zi….tinerete….

  4. Salmi,
    Ador curgerea apei, o știu de când mică fiind, bunicul, care era pădurar, mă lua cu el. Apoi, ori de câte ori, prindeam timp, fugeam la râu. Anii au fugit, eu am plecat , dar Argeșul ocupă în sufletul meu un locșor special. Îl păstrez în fotografii.
    Aici, în orașul în care trăiesc de mulți ani, același râu își duce cursul, nu-l văd, este la marginea lui.
    LA țară este un iaz, l-am pozat de multe ori, îmi place să-l privesc.
    Râul, lacul, fluviul , marea sunt semnele curgerii. Ca și clipele..

    O zi însorită îți doresc!

    http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/05/viata-la-tara.html

  5. eu m-am nascut si crescut pe mal de Dunare iar mirosul acela de apa si mal si plase de pescari l-am adorat intotdeauna. e un parfum pe care il prefer intotdeauna. poate ca tine si de zodia mea -taur- careia ii place mirosurile naturale, ne prefacute. cert e ca de multe ori oamenii stramba din nas trecand pe langa astfel de mirosuri iar eu imi deschid narile larg si adulmec aerul, imi incarc plamanii cu acea „mireasma”… chestie de gusturi si obisnuinta, nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: