8 comentarii

chiar asa?

Am citit acest articol cu durere, cu lacrimi in ochi. Chiar asa sa fie Romania mea? Vi-l redau mai jos, cititi-l si spuneti-va parerea. Exagereaza? E doar durerea care razbate din stiloul acestui poet? E realitatea putin exagerata? E realitatea pura? Eu abia astept sa merg in Ro, peste trei saptamani plecam si chiar vreau sa gasesc o Romanie plina de viata…nu va fi asa?

Sunt cetăţean al unei foste ţări
Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil.
Autor: LUCIAN AVRAMESCU 31 mai 2011

Trăiesc, din ce în ce mai apăsător, gândul că buletinul naşterii mele este fals. M-am născut într-o ţară care nu mai e. România am zis? Care România? La 21 de ani de la fătarea, prin sângeroasă cezariană, a democraţiei, ţara mea a reuşit, economic şi moral, performanţa de a muri. Satul meu, Sângeru, nu mai e, nu mai figurează în nimic, judeţul meu, Prahova, desenat într-o hartă care mi se părea eternă şi osoasă ca un schelet de dinozaur, nu mai joacă în şotronul planetar. România a murit grafic din toate desenele şi geografic de tot. Doar câte o crimă scârboasă sau câte un viol, petrecut prin nu ştiu ce italii sau americi, mai aşază în supratitluri porecla odioasă de român în gazetele universului. M-a sunat un prieten, cu disperare, să mă uit la un interviu televizat, pe nu ştiu ce program, cu istoricul Giurescu. N-am fost pe fază. Dinu C. Giurescu, des­cendent al unei familii cu trei ge­neraţii de academici ai istoriei naţionale, cu originea în Chiojdul Prahovei, vorbea – am înţeles mai încolo – despre falsa împărţire a ţării în ţinuturi secuieşti şi tătăreşti şi vietnameze şi intergalactice. Despre porcăria pe care o cloceşte regimul mafiot Băsescu de a repomăda dicta­tul hitlerist de la Viena, preţ plătit pentru a-şi menţine curvele în capul mesei cu bunătăţi. Giurescu vorbeşte, din păcate, unui popor surd. Chiar surdomut. Unui popor care deja nu mai e. Cui te adresezi, domnule savant al istoriei naţionale? Nu vezi că suntem morţi? Câteva milioane de oameni, zice-se vii, singurii bănuiţi de a fi vii, au plecat unde-au văzut cu ochii. Şi-au uitat aici casele, mormintele, amintirile. Unii şi-au uitat chiar şi copiii minori. Mamele şi-au uitat copiii în leagăne, leagăne mişcate de scheletice mâini de bu­nici, morţi şi ei de nu se ştie când, rămaşi într-o inerţie a datoriei. E cea mai amplă şi înspăimântătoare părăsire de ţară care s-a petrecut vreodată.

Mă uit la dealul şi văioagele şi cărpiniştile oable care continuă poza ferestrei mele şi realizez că locuiesc o iluzie. Cât costă întreţinerea în odaia unei iluzii? La cât a ajuns gigacaloria într-o iluzie? Dealul pare acelaşi din strofa de poem rustic a copilăriei mele. Numai că dealul nu mai e al meu. Iarba a fost înstrăinată. Roua nu-mi mai aparţine. Vă contrazic, domnule academician Giurescu. Mafia de azi nu reface, unicame­ral, doar hotărârea lui Stalin din 1946, aşa cum aţi scris într-o revistă, insultând partidele istorice şi rega­litatea, pentru omorârea parlamentului. Mafia de azi, cea mai parşivă probabil din univers, nu dă doar Ardealul. Mafia de azi, prin capul ei diabolic şi chel, nu dă doar câteva judeţe ardeleneşti, aceleaşi în­tâmplător luate de Hitler, ci dă Ro­mânia. Nu observaţi că România nu mai e? Trimisul special al preşedintelui ţării la Bruxelles, pe numele lui întreg Laszlo Tökes, a uitat cum se cheamă ţara pe care o reprezintă. Drept pentru care i-a zis Ţinutul Secuiesc. Întrucât cea mai mare aglomerare de maghiari e în Bu­cureşti, presupun că Ţinutul Secuiesc se întinde şi peste fosta capitală a fostei Românii, până la Dunăre şi la Mare. Observaţi vreo zvâcnire de orgoliu naţional? Să fim serioşi. Vreun patriot nimerit prin accident în vârfurile puterii? Aş!

Înţeleg că regimului Băsescu îi lipsesc iarăşi nişte miliarde de euro şi aleargă să-i împrumute. Vrea să câştige şi următoarele alegeri. Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil. Cineva mi-a reproşat ieri că nu-i recunosc lui Băsescu măcar meritul de a fi realizat reforma administrativă. Da, i-l recunosc. Chiar şi me­ri­tul de a fi reformat sănătatea. Am alergat, duminică, jumătate din ju­deţul Prahova să găsesc o singură farmacie deschisă. Spitalele zonale au dispărut şi ele împreună cu medicii de comună şi cu moaşele care ştiau să lege un buric de nou-născut. Cele 300 de spitale desfiinţate sunt doar partea cuantificabilă a reformei băsiste din sănătate. Îi recunosc şi meritul concentrării învăţământului la oraş. Să închizi 3.000 de şcoli pentru care au asudat înaintaşii, spre învăţarea alfabetului în îndepărtate cătune, e într-adevăr o reformă istorică. Prin reforma Băsescu, n-ar mai fi fost şcoală în Ipoteştii lui Eminescu, în Humuleştii lui Creangă, în Hobiţa lui Brâncuşi. Da, îi recunosc re­alesului toate meritele reformiste. Poate că România merita omorâtă şi nimeni până la Băsescu n-a observat această trebuinţă istorică. Ei bine, el a reuşit. Iar dacă muribunda mai mişcă un pic, în curând îi va face de petrecanie. Contaţi pe el!

Sursa: http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/sunt-cetatean-al-unei-foste-tari-579767.html

8 comments on “chiar asa?

  1. Din nefericire, asa pare sa fie!😦 Cel putin, nu difera cu nimic de ceea ce-mi povestesc ai mei!😦😦😦😦😦😦

    • oooof, uite mie nimeni nu imi povesteste asta, sa fie in Ardeal altfel? Mama nu prea are contact cu viata si greutatile zilnice. Epensionara, traieste impreuna cu sora ei si ea pensionara, au pensii bunicele, se descurca. Bine mama sta la noi si la sora mea cam o treime, poate mai mult dintr-un an, apoi nu are nepoti acolo, copii, familie care sa i se planga de traiul zilnic…Prietenele ei tot pensionare, putine de altfel, au acelasi stil de viata ca mama…

      Prietenele care imi scriu(nu multe), nu se plang. Adica nu i stilul in care am citit in articol…ca e mai greu da, dar toti spera inca intr-o revenire.

      Rudele sotului, la fel…nu spun mai nimic decat ca e greu, dar ca inainte, cu aceleasi probleme, nu ca s-ar fi adancit si nu de genul celor citite in articol.

      Oricum, eu abia astept sa merg in Ro(cred ca e primul an in care astept cu adevarat, nu stiu de ce…) si sa vad cu ochii mei.

  2. Nu stiu cat a murit, insa lucrurile merg greu si incet, nu se schimba in bine nimic, modificarile care se fac ori sunt genul ..sa schimbam tot dar sa ramana la fel, asta doar pentru a spori confuzia, ori sunt inspre rau. Oamenii sunt corupti la toate nivelurile si asa pe larg ca trai sunt multe neajunsuri enervante. Daca ar fi sa stai sa urmaresti stiri, sa te implici foarte tare ai innebuni de nervi, eu prefer sa ma uit cat mai putin la stiri politice si sa imi vad de treburile mele asa cum pot.
    Cu spitalele am fost si eu necajita, civilizat este sa avem cat mai multe, acces cat mai usor la ele, mi se pare o aberatie sa inchizi spitale care s-au construit cu greu si care reprezentau un ajutor pentru oameni, in special la tara, ori ca sa vii din nu stiu ce sat catre cel mai apropiat oras pentru ca nu exista spital mi se pare crima.

  3. Din punctul meu de vedere, al unui tanar ce si-a parasit tara si nu vrea sub nici o forma sa se mai intoarca nici macar in vizita este adevarat. Este dureros sa citesti aceste randuri dar pana acum nu s-a descoperit nimeni ca sa se sacrifice pentru o schimbare in mai bine. Pentru ca, daca vrei sa faci ceva in tara noastra vei fi judecat, nu vei fi ajutat cu nimic, trebuie sa te descurci singur, suntem poate abandonati si de catre cel de sus. Mai intai trebuie schimbata mentalitatea, gandirea, sa dam la schimb rautatea si prostia, sa fim toleranti si sa ajutam nu sa aratam cu degetul. Totul este mafiot la noi pana si programele tv la care te uiti, stirile..toate sunt gandite. In tara noastra suntem rasisti cu noi, cu ardelenii, moldovenii, banatenii, muntenii si asa mai departe iar strainii sunt rasistii cu romanii. Nici in afara nu mai suntem acceptati asa cum un om trebuie sa fie acceptat in aceasta lume pentru ca suntem toti egali. 20(1) de ani care au trecut de la revolutie sunt putini. Noi toti de aici vom muri iar schimbarea nu o vom vedea curand. Poate si 200 de ani sunt putini, imi pare rau ca nu voi trai sa vad o Romanie mandra si bogata din toate punctele de vedere. Dar din pacate asa este! E plina Italia de romani, e plina Spania de romani, e plina Belgia de romani si tot asa. Cu totii vrem o viata mai buna, vrem respect, vrem educatie si civilizatie pentru copiii nostri iar in tara noastra nu se poate. Suntem de parere ca oriunde e mai bine decat in Romania. Au ramas doar batranii, tineri fara studii sau care au studii si inca mai spera la o schimbare macar pe plan financiar sau pur si simplu nu au unde sa se duca, au ramas medicii fara pregatire prea multa, profesorii de 5 care si aia sunt umiliti de catre progeniturile prost crescute si rebele…libertatea, unde e libertatea pentru care au murit atatea tineri? Ce a insemnat pentru noi libertatea? Nu am stiut dupa un sistem comunism ce sa facem cu libertatea, fiind invatati sa ni se dicteze si sa ni se spuna ce sa facem, am ramas exact in mijlocul drumului cu toate armele dar fara nici o pregatire, fara o practica, mi-e mila, ma doare dar suntem precum animalele domesticite, care au avut strictul necesar lasate in salbaticie sa se descurce. Oamenii cu priviri ingrijorate, umbrite de griji, capul plecat fara nici o privire si nici o speranta in viitor, nu li se intrevede nimic la orizont, pasi grabiti fara sa priveasca o floare, un cer senin, un bebelus care se bucura de nisip sau de o petala, nimic nu ne mai face fericiti, nimic nu ne mai face sa zambim. Romanii in momentul de fata se gandesc doar la supravietuire, la ce o sa mai puna maine pe masa. cu ce va plati intretinerea, curentul, daca la servici lucrurile nu vor mai merge, daca va fi dat afara. Romanii nu mai gandesc pozitiv, totul este gri si rece. Asta e imaginea pe care mi-o aduc aminte. Cu aceasta imagine trista am plecat de acasa, o Romanie trista, mancata de cancer.

  4. Multumesc mult pentru raspunsuri, foarte interesante. Desi foarte triste…

    Oarecum senzatia cu care am plecat si eu din Ro e aceeasi…scarba, gri si rece, satuli de tot. Dar amintirile astea s-au estompat si au ramas cele placute…de asta mi-e greu cand citesc asa ceva, toate amintirile negative revin cu parca si mai mare intenstitate…

  5. Depinde cat de nesimtit esti, cat de abrutizat, de cat de mult te-ai prabusit in primitivism. Daca esti un asemenea exemplar, totul e ok. Ti-ai tras masina de fitze, tzoale asemeni, scuipi, injuri copios cu sau fara vreun motiv, ragai plin de bere si seminte in fatza televizorului, citesti Cancan-uri in metrou si irti ajunge. Romanica-i paradisul tau. Daca nu te incadrezi in aceasta categorie, care apropae s-a metamorfozat in portretul-robot al cetateanului traitor aici, atunci realitatea o simti ca o flegma pe obraz.
    In ce ma priveste, ma simt straina in propria mea tara. Uneori urasc. Trist.
    Cand vei veni aici nu vei avea timp sa realizezi. si nici n-ai cum. Esti suficient de detasata de lumea asta grobiana.
    Vorbim peste vreo treizeci, patruzeci, cincizeci de ani si poate vom avea ceva mai bland de comentat.
    Pana la urma, ne vom urni. Chestie de timp. cam juma’ de secol, pe-acolo…..

  6. Da, chiar asa este. Asa cum spune autorul articolului, asa cum spune Vio, asa cum spune „un tinar care a parasit tara”. Ba, de fapt este chiar mai rau, dar nu sint in dispozitia de a scrie prea mult… in fine, nu inteleg de ce „abia astepti sa mergi in Romania” – adica inteleg chestiie de tipul „abia astept sa-mi revad casa parinteasca, sa-mi revad prietenii, sa revad muntii X care m-au incintat intotdeauna”, dar „sa revad Romania” nu inteleg.

  7. Din pacate, toate cuvintele scrise aici sunt adevarate. E DUREROS SI MULT PREA TRIST, dar adevarul de cele mai multe ori doare! Cand stai mult timp plecat in afara, griul Romaniei ni se estompeaza in amintiri, pastram doar ce e frumos si ni se face dor de tara, idealizand-o cumva. Numai cand te intorci, chiar daca doar in vacanta, iti dai seama in ce hal a ajuns tara asta.Si nu cred ca vom iesi prea curand din situatia asta, nu pentru ca nu se poate, ci pentru ca nu se vrea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: