Mamicile care ma citesc sunt mamici cu copii mai mici decat ai mei(cel putin asa imi amintesc in acest moment :)). Unele cu copii mai mari decat Silvia. Poate ati trecut si voi prin etapa de care voi vorbi mai jos, poate ca nu…stiu ca ccc copiii sunt diferiti, chiar frati fiind. Insa poate cineva se va regasi in randurile mele…
Silvia a dormit pana acum doi ani in camera cu Diana, de la un an. Pana atunci dormise cu noi in camera. Insa nu a adormit niciodata singura. Eu trebuia sa stau langa ea pana adormea. Sigur ca citeam povesti seara, apoi adormeam. De muuuuulte ori adormeam eu inaintea ei, dormeam jumate de noapte langa ea si ma trezeam la un moment dat sa imi continui somnul in patul meu…deloc placuta situatia. Singurele momente cand puteam sa adorm la mine in pat erau atunci cand prelua Ovi datoria. Sau cand mama era la noi, atunci era ea suficienta, nu ma mai dorea si pe mine.
Acum doi ani am mutat fetele in camere separate, Diana crescuse si isi dorea camera de adolescenta. Silvia a suportat greu despartirea, compensata in continuare de mine care de atunci aveam un loc special in camera ei. Patul ales de Silvia acesta iar locul meu era jos, pe o slatea asezata acolo in scopul creerii unui loc intim de citit, de joaca, de ce o fi el…dar niciodata utilizat in scopul lui initial. Poate foarte rar, cand Silvia avea companie, caci altfel nu se joaca singura in camera ei.
Motivul pentru care nu adoarme singura, nu ramane in camera ei daca se trezeste peste noapte si inca la aproape 8 ani se cuibareste in miez de noapte in patul conjugal si nu se joaca la ea in camera, este frica. Frica de intuneric, de monstri, de hoti, de…orice se poate intampla atunci cand e singura. Explicatii, teorii, intelegeri si pacturi au fost multe…ne-a asigurat ca intelege ca nu exista monstri, ca hotii nu intra in case ca sa fure copii si ca hotii nu intra in casa noastra defel, ca avem avertizoare sonore de incendii, ca paianjenii sunt fiinte mici si nevinovate, ca serpi veninosi nu exista in Suedia si cate si mai cate…dar ca ii e frica!
In Scotia am locuit doua nopti in munti la o casa, un bad&breakfast unde am avut doua camere. Se intra in cea mare, matrimoniala, apoi se trecea prin cea mica, unde exista un pat suprapus si se intra in baie. Primul impuls a fost ca ea nu doarme singura, ca doarme cu noi in pat, etc. Am reusit sa o convingem ca e patul ei acolo in camera cea mica, am lasat lumini aprinse, usi deschise si a adormit cele doua nopti asa, cocotata in patul de sus, ca acasa. Mandra apoi de ea, a declarat ca vom incerca asta si acasa…
Ajunsi acasa a apucat-o din nou frica. Iar pe noi disperarea ca iar trebuie sa impartim cumva noptile pe saltelutza de sub patul ei, sa ne trezim in miez de noapte si sa ne transferam la noi. Uneori se intampla sa se trezeasca Silvia si trebuia sa ma reintorc pe saltelutza si adormeam din nou acolo…
Am reusit sa ajungem insa la un consens, nu fara lacrimi si rugaminti, apoi discutii menite sa o faca sa inteleaga, are totusi 8 ani si intelege multe, ca e ceva ce nu ne place, ca i-am facut pe plac pana acum si ca trebuie sa facem un compromis sa ne fie bine la toti. Asadar noua faza e: usi deschise(dormitorul ei e vis-a-vis de al nostru), lumina la ea si pe hol aprinse, veioza la noi in camera aprinsa. Stam si citim amandoua putin inainte de culcare, fiecare in patul ei. Ovi ramane jos la tv, cand vine sus dormim amandoua duse. Inchide luminile(Silviei ii ramane o veioza de perete aprinsa) si usile. Uneori ne mai trezim in miez de noapte ca Silvia se cuibareste intre noi. 🙂
Cumva povestea se repeta…Diana avea aceeasi fobie de intuneric. In plus, ea controla inainte de culcare usa sa fie inchisa si blocata(aceeasi teama de hoti) si gazul sa fie stins :)(aici nu avem gaz, ca norocul :)). Pana s-a nascut Silvia si anul pana s-a mutat cu ea(Diana avea varsta Silviei de acum cand cea mica si-a facut loc in camera ei), Diana dormea la fel: lumini aprinse pe hol si in camera ei, usi deschise, cuibarit in miez de noapte daca se trezea, la noi in pat…Apoi de la varsta Silviei de acum, am aparut si eu ca supliment de adormit pentru Silvia, Diana nu a mai simtit frica si la 12 ani deja cerea imperios teritoriul ei, camera ei…
Postul se vrea (si) o incurajare(sper ca e asa si nu o descurajare :)) pentru parintii cu pui mici si care sunt la fel de dependenti de dormitul cu ei. Stiu ca vi se pare enorm 8 ani, 12 ani…dar timpul trece atat de repede…ca va treziti brusc parinti de copii mari fara sa stiti cand si cum…
Iar eu stiu ca imi va lipsi acea noapte in care nu se va mai cuibari nimeni intre noi…semn ca avem copii mari…o alta etapa…
salmi 
Va fi notabila noaptea in care gaza va dormi singur la el in camera, de seara pana dimineata…….Noi speram ca asta sa se intample cel mai tarziu cand incepe scoala deci suntem la jumatate de drum. Sa fim noi sanatosi sa apucam sa raportam……. Si mersi de post, de consoleaza. 😉
Asa e Ceska, sanatosi sa fim…ei oricum cresc si la un moment dat devin independenti…Numai bine. 🙂
Majoritatea parintilor patesc asa. Al meu si aseara ma intreba daca nu il las sa doarma cu mine. I-am spus hotarit Nu si el cica esti sigura ? 100% sigura?
I-am zis clar Da si a inteles.
🙂 Mi-a placut cum negociaza el cu tine…Aseara a fost o faza dragutza si la noi…ca nu aveam curent si Silvia ne-a intrebat daca in aceste conditii ea poate dormi la noi. A primit aprobarea si oana ne-am spalat a venit curentul :)). Desigur ca s-a culcat la ea…dar ii parea rau :).
Ai scris asta pentru mine? 🙂 Sigur, e o etapa. Mai dar cam dureaza, fir-ar … :)). La noi e greu ca sunt toate trei mici si fac prin rotatie cumva, sa aiba nevoie de noi peste noapte. Oricum, e mult mai bine, de luni de zile deja Catrina doarme macar trei sferturi de noapte, de obicei, cu fetele mai mari in camera (impartind patul fie numai cu Anna, fie cu amandoua). Deci, da, e din ce in ce mai bine. 🙂
SI pentru tine :). Spuneam ca aveam de gand oricum sa o fac, independent de postul tau. La voi poate va fi mai usor mai incolo, fiind apropiate de varsta vor avea nevoie una de cealalta si cand vor fi mai mari vor fi cam deodata „mature” din punctul asta de vedere…zic si eu, sa te incurajez :).
E o problemuta care se va rezolva cu tact si rabdare. Bafta!
Da, sunt convinsa, avand experienta cu Diana…
Ia uite, parca l-ai descris pe Albert in postul asta… Si el tot asa doarme, cu mine sau cu toate luminile aprinse. O exista oare si o varsta a fricii de intuneric? Curios e ca a inceput sa se manifeste asa de vreo 6 luni (deci dupa ce a implinit 7 ani), pana acum n-avea nici o treaba. Si nu ca am locui in vreo casoaie mare, ca sa aiba motive 😀 Sper sa treaca cat de curand, ca ma incurca la culme „prizonieratul” la ceas de seara…
Mihaela, la noi varsta asta a fricii de intuneric s-a produs incepand cu 5 ani, la ambele fete…Silvia inca o are…Diana nu, de pe la 12 ani…Nici noi nu am locuit in case mari :). Nu cred ca are vreo legatura…Va pup!
Of Doamne, parca ar fi Luca al nostru! La fel, de cand era mic, a vrut cu noi. Pana la 1anjumat a fost ok, a dormit la el mai mult, apoi a aparut Maria, si ne-am impartit, sotul cu Luca eu cu Maria. Si am reusit la 2 luni sa o mut pe maria la el in camera si pana la 2 ani si ceva, a dormit singurica, pana dimineata, nu mai zic ca adormea singura. Luca in schimb usor-usor s-a mutat la noi. Daca il intrebai care e camera lui zicea: aici ma joc (camera lui) si aici dorm (camera noastra)! Acum aman2 dorm la noi, ca normal, Maria a zis eu sunt mai fraiera…ii mai culcam la ei dar fff greu, cu mii de negocieri, cu compromisuri, si oricum nLuca nu doarme toata noaptea la el, max 2 ore Solutii? Eu n-am gasit…poate stiti voi, cred ca varsta si nevoia de intimitate!
Imi imaginam ca nu sunt singura mama care trece prin asta :). Solutia este cea pe care am scris-o dar noptile in care Slvia vine la noi in pat sunt mai multe decat cele in care doarme o noapte intreaga la ea in pat…Da, cred ca varsta isi va spune cuvantul, adolescenta adica. Pana atunci, copiii sunt tot…copii. 🙂
Salmi, mie mi-este urat si acum cand raman singura cu fetele, mai aprind cate o veioza.:P
:)) te cred…am avut si eu momente din astea, acum mi-au trecut. Imi era pur si simplu urat…