12 comentarii

experienta Stockholm

Da, a fost o experienta. Pe care mi-o doream de mult. Din tinerete mi-am dorit sa experimentez cum e sa traiesti zilnic intr-un oras mare. Vreme de 5 ani, in prima studentie, a fost Cluj. Maricel pentru Romania, urias pentru Suedia. Mi-a placut, desi nu cunosteam tumutlul acela de oras mare, locuiam aproape de facultate, mergeam pe jos. Apoi m-am mutat o vreme putin mai departe si mergeam cu autobuzul…atunci parca era altfel. Dar aniii aceia au trecut, m-am reintors in orasul mic din care proveneam si mi-am continuat viata.

Cand ne pregateam sa venim in Suedia, ma gandeam ca cine stie, poate voi avea norocul sa ajungem intr-un oras mare, poate chiar Stockholm. Cine nu ar visa sa locuiasca acolo? Cum nu a fost sa fie, am renuntat la gandul de a ajunge vreodata altfel decat turist in orasul nordului. Ganduri de mutat nu aveam, insula e dragostea noastra la prima vedere si nu vrem sa plecam de aici.

Asadar, experienta a fost benefica. Pentru mine, o timida, sa ies din cercul meu bine inchegat si sa ma arunc in „lumea larga” a necunoscutului, a fost o experienta unica. In prima zi nu stiam decat teoretic cum sa ajung de acasa pana la spital. Traseul pe care mi-l daduse netul. Fusesem cu o seara inainte, cu masina, sa vad unde e spitalul, unde e statia de metrou de unde trebuie sa ajung…era OK. Insa in practica…statia de metrou avea 4 iesiri, e intr-o intersectie. Am iesit eu pe unde banuiam ca trebuie, dar nu recunosteam nimic, era alta strada…am luat coltul si am ajuns pe strada pe care trebuia…dar acum incotro? Eram in mijlocul unui bulevard mare, nu recunosteam nimic… Am luat-o la dreapta pentru ca parca asa imi spunea logica, combinand ce vazusem seara trecuta…mergeam cam disperata ca nu stiu incotro merg. Probabil ca mi se citea foarte bine pe fata disperarea, caci un barbat cu un rucsac in spate s-a indreptat catre mine si in momentul in care ma pregateam sa ii spun „nu stiu, imi pare rau”, gandindu-ma ca ma va intreba ceva, el imi spune intr-o engleza curata: ” You look wonderful!” Am ramas masca dar recunosc ca mi-a inseninat ziua. Automat m-am intrebat „chiar arat?” I-am multumit omului-inger, am mai facut doi pasi si spitalul era acolo. Cateodata viata e frumoasa🙂.

La spital stiam ca voi ajunge intr-un laborator mic, unde lucreaza doar doua persoane, dar ca laboratorul e singurul din Suedia specializat pe tumori de ochi. Spitalul in sine e singurul din tara specializat pe ochi si in special pe cancere. Pentru ca da, am aflat si eu, exista in jur de 50-60 de cazuri de melanom malign la ochi. O treime din cazuri sunt grave, tumora mare si atunci ochiul se enucleaza, adica se scoate de tot. Am avut „norocul” sa asist la venirea a catorva ochi in laborator, la prepararea lor pana au ajuns pe lame de sticla si predate patologului. Patologul in sine e o somitate, are dubla specializare chirurg oftalmolog si patolog in oftalmologie (din nou unicat in Suedia). Poate cineva a auzit de el. Insa pe cat de somitate e, pe atat de simplu si modest l-am cunoscut eu.

Fetele din laborator, amandoua tinere, mai tinere decat mine cu vreo 10 respectiv 7 ani, au fost foarte de treaba. Am colaborat minunat, m-au surprins placut si sper ca si eu pe ele🙂. Am invatat foarte multe lucruri noi, sunt fete pricepute in meseria lor si am mai spus inca o data ca tare mi-ar fi placut sa urmez calea laboratorului de patologie clinica.

Dupamesele erau speciale. Faptul ca am fost cu Ovi a fost ceva deosebit. Am colindat de cateva ori magazinele de pe Drottninggatan, mi-am cumparat lucruri, am admirat lucruri pe care nu le vad oriunde, am avut ocazia sa ajung la NK si la Ålens City, doua magazine „grele” ca sa le spun asa. Am colindat apoi cateva mall-uri in cautare de haine de nunta, dar si ca sa vedem ce inseamna magazinele stockholmeze pe care in situatie normala de turisti nu le-am fi vazut. Voiam si acum sa ne culturalizam, sa vedem muzee…dar din pacate nu erau deschise la ora la care ieseam noi de la munca. Imi pare rau ca nu am reusit sa strecuram o seara de opera, nu s-au potrivit deloc zilele de spectacol. Ne-am incalcit in cateva zile in rush-hour-ul orasului, atunci recunosc ca imi doream sa ma teleportez acasa🙂.

Am reusit insa sa ajungem o dupamasa in Uppsala, alta in Parcul Haga si sa vedem de la departare casa unde locuiesc mostenitoarele tronului suedez: printesa Victoria si printesa Estelle si in alta pe vestitul Kungsträdgården unde sunt ciresii japonezi in floare. Cred ca inca mai sunt, desi erau infloriti la maxim joia trecuta.

Una peste alta, a fost o experienta care mi-a placut. Aveam nevoie de ea ca sa ma conving ca Gotland e casa mea. Dar nu as refuza daca as mai avea sansa sa ajung temporar in Stockholm. In toamna avem practica din nou, iar pe laboratorul de biochimie nu ma lasa aici, acasa, pentru ca am lucrat. Voi cere Stockholm, Ovi va fi in perioada aceea iar in Stockholm. Cine stie, poate norocul imi va mai surade o data.🙂

Acum ma reintorc in Kalmar, pentru 4 saptamani. Doua zile saptamana asta, cand am doua prezentari orale, in fata colegilor si a doi oponenti (o profa si o tipa de la un laborator, care vor pune intrebari). Mi-e foarte frica, mi-e frica pentru ca trebuie sa vorbesc in fata unui public, intr-o limba care nu mi-e deloc comod sa vorbesc liber. Am emotii mari, dar stiu ca nu sunt singura care are. Sa va ganditi la mine, marti si miercuri. Am nevoie de ganduri pozitive.

Mai jos fotografii nespecializate, facute cu mobilul in Uppsala, Hagaparken si Kungsträdgården plus cateva de ici si colo prin oras.

O saptamana frumoasa!

Această prezentare necesită JavaScript.

12 comments on “experienta Stockholm

  1. Trebuie sa recunosc caci de indata ce am inceput sa citesc am realizat cit de dor mi-a fost sa te citesc❤ Sper si eu sa ajung la Stockholm anul viitor🙂
    Hugs
    Vio

    • Multumesc Vio! Mai am inca trei saptamani pline la scoala in afara de asta si apoi inru in vacanta. Sper sa am mai mult timp atunci (voi si lucra).😉

      Da, Stockholmul e special, iti doresc sa ajungi sa il vezi. Rezerva cateva zile bune, merita din plin.

      Te pup!

  2. New Yorkul nu se pune? lol Ca ati fost de capul vostru cateva zile nu? :))

    • Ah, pai tot turisiti am fost si in NY.🙂
      Acum a fost cu totul altceva, aveam numai dupamesele si in rest…trai de om de rand, la munca🙂.

  3. Sunt sigura ca o sa fie bine!
    Din ce povestesti de la locul de munca, suna minunat🙂.

    • Mersi Oana! Azi a fost OK, mai e maine…

      Locul de care am povestit a fost locul de practica. Nu voi lucra acolo. Dar da, a fost foarte OK.

  4. Mie îmi plac oraşele mari de luni pana vineri (poti petrece după amiezele fix cum ai chef şi unde ai chef, la film, teatru, expozitii, librării, mall-uri, parcuri, localuri diverse), sambata si duminica prefer însă un oras micut si cochet sau chiar un sat minunat. Oricum eu cred ca un oras mare te caleste cumva în viaţă, îti dă tot ce ai nevoie (mult daca vrei mult, putin daca vrei putin, expunere totală sau simplu anonimat) şi mai cred ca un oras mare te modeleaza perfect pentru a putea aprecia la adevarata valoare un oras mai mititel.
    Si pentru mine Clujul e cel mai mare oras in care am locuit (e mare, mare), însă uneori mă gândesc dacă o să pot sta toată viaţa aici, cred că un oraş italian micuţ şi cu centru medieval mi s-ar potrivi mai bine :))

    • Bia, nu e chiar asa…de exemplu degeaba am vrut un muzeu, ca toate inchid la 16-17, ori noi munceam pana la acele ore. Unde mai pui timpul sa ajungi la ele, minum 30-40 minute. Da, la un film am fi putut, la teatru si opera am fi vrut, insa nu am mai apucat. Dar va veni si ziua aceea🙂. Insa agitatia, furnicarul, aglomeratia cu care iti incepi fiecare dimineata, pentru mine nu e ceva ce sa imi doresc zi de zi.

      Sigur ca gusturile nu se discuta, dar pentru mine linistea si calmul de acasa, e ceva la care nu pot sa renunt pentru ca nu primesc nimic la schimb🙂. Dar sa stii ca nu gandeam asa la 25 de ani🙂. Nici la 35🙂. Te pup, sa ti se implineasca visul!

  5. Frumoase fotografii , am tinut pumnii , spune-ne ca te-ai descurcat bine la pezentari ,asta asteptam !
    mult noroc ! Victor

    • Multumesc Victor! Da, a fost bine, am sa scriu un post separat doar sa imi trag sufletul🙂. Am ajuns acasa azi noapte, dupa un drum de 8 ore si o zi de prezentari.

      Numai bine!

  6. Dar e o experienta frumoasa sau….nu stiu eu sa citesc in spatele cuvintelor ?🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: