12 comentarii

cand oamenii te inteleg

Ziua a inceput cu o schimbare. De la ora 9 trebuia sa avem vreo 7 persoane din an, restanta la testul practic la hematologie. Privit lame la microscop, recunoscut ce celulele sunt acolo, raspuns la intrebari, de genul „ce boala crezi tu ca are pacientul de la lama cu nr.x”. Noroc ca dimineata dau tura pe toate site-urile importante, am verificat in ideea asta si mailul de la scoala (e altul decat cel uzual) si profa ne anunta ca incepem la 10 ca ea nu poate fi gata la 9 ca a fost plecata in weekend si nu a aranjat nimic pentru testul nostru. OK, am mai zacut o ora in pat cu dopurile de burete in urechi si cu ochii inchisi. Daca stau bine sa ma gandesc, am si atipit.

La 10 am fost prezenta, am raspuns la intrebari, am luat testul. Cu gandul sa mai impusc un iepure (lunea viitoare avem in orar doar discutii cu profa pe baza rapoartelor de laborator din iunie, inca necorectate) o intreb daca nu are putin timp sa stea cu mine la discutii azi, ca sa nu vin luni doar pentru asta. Sigur, ea e amabila cand e amabila🙂 si dupa pranz stabilim sa merg la ea in birou.

la 13 sunt la ea, imi spune sa astept putin sa isi termine ce face in momentul acela. Astept, ma cheama, discutam pret de mai bine de o ora! (ma intreb cum va fi luni, cand sunt vreo 14 persoane ce trebuie sa discute cu ea, fiecare in particular), ne punem de acord cu toate amanuntele ce mi-au scapat, ce mai trebuie sa completez.

Dau sa plec cand imi amintesc ca de o saptamana ma pregatesc sa vorbesc cu ea. Am tot amanat pe mai multe motive: saptamana trecuta o colega s-a certat cu ea, exact in ziua cand voiam ca la sfarsitul laboratorului sa o abordez. Am renuntat, era nervoasa si problema mea delicata…credeam eu.
Doua zile mai tarziu am aflat ca cererea mea (la al carui raspuns contribuise si ea) de a nu face practica pe biochimie clinica, din moment ce am lucrat 4 veri si luni bune in plus pe acest domeniu, a fost respinsa. M-am gandit sa mai treaca cateva zile, sa uite de mine, cu atatea pretentii🙂.

Si azi i-am spus. I-am spus ca nu voi putea da examenul la materia de acum, e materia ei. Pentru ca exact in sambata in care colegii mei vor scrie pe rupte, eu ma voi distra. (asta nu i-am spus ei, va spun voua :)). Exact in sambata in care ar trebui sa scriu examenul, eu voi fi la nunta, in Ro.

Am stat cu inima cat un purice, i-am spus doar ca nu voi fi aici, nu i-am spus unde, nu i-am spus de ce, nu a intrebat. Dar mi-a crescut inima la loc cand mi-a zis: „dar nu-i nicio problema! vei da examenul mai tarziu!” Stiam ca nu asta era problema, ci ca nu m-ar lasa sa merg in practica…Insa m-a linistit. Nu examenul e totul, conteaza mai mult laboratoarele, sa fie in rest totul OK…examenul e bine si pe urma. Azi mi-a placut de ea, desi nu e profesoara mea preferata.🙂

Am iesit cu pasi usori din facultate. Daca aveam 9 ani, saream intr-un picior de bucurie.🙂

12 comments on “cand oamenii te inteleg

  1. Sper sa nu se razgandeasca:)))
    ps. De ce s-a certat colega cu profa?:))

    • Oana si eu sper.🙂 Dar stiu ca anul trecut au intrat in practica ccc colegi care au picat unul din examene…eu nu ma prezint, ca nu pot, ea stie…sper sa fie asa cum am discutat azi.

      E o poveste putin mai lunga cu cearta…noi anul asta am inceput scoala cu doua saptamani mai repede (asa e de mai multa vreme la anul terminal). Stiam asta de la inceputul verii, ne-au anuntat. Colega mea era suparata ca profesorii au hotarat asta, cu inceputul mai devreme…ca ea a lucrat din prima zi de vacanta pana in ultima, ca i-ar fi placut sa aiba doua saptamani libere inainte de inceperea scolii. Profa i-a explicat ca nu se poate altfel (ea e implicata in schmbarea de program) pentru ca daca incepem cum e normal, in 3 septembrie, practica se intinde pana inainte de Craciun, in saptamana aceea dinainte adica, cand lumea vrea liber, letc. Colega i-a reprosat ca ei vor liber, profesorii, ca nu se gandesc la noi (noi incepem atunci o alta materie si nu suntem liberi ca si profa) studentii, ca ei au un program lejer ca profesori. Profa s-a enervat atunci si i-a spus colegei ca ei tinerii sunt niste rasfatati (profa are 67 de ani, colega vreo 26) si ca nu e problema ei ca ccc colega nu a avut liber, ca trebuia sa-si organizeze munca peste vara asa incat sa aiba liber, ca nu stie ce vorbeste cand spune ca profesorii nu au mai nimic de facut, ca habar nu are cate are ea de facut in afara orelor de pe orar, care alte clase mai are, alte atributii…etc. Ca ea a fost studenta in timp ce lucra, avea copii si sot, etc. ca i-a fost infinit mai greu si nu s-a plans ca ea, colega, rasfatata🙂. Pana la urma au incheiat fara nicio concluzie, doar au incetat discutia de comun acord. Si am continuat laboratorul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
      Colega mea a picat azi testul, dar am fost de fata cand i-a corectat profa, chiar a gresit. I-a lipsit 0,5 puncte sa ia…stiu ca e suparata, dar a povestit calm cu profa, fara sa o acuze de ceva…cred ca si-a dat seama ca nu are rost, eu o admir ca s-a abtinut sa reproseze, ca de gandit sunt sigura ca a gandit…desi nu e singura care a picat, mai e o colega care a stat cu profa la tigara inainte de test…deci…:).

  2. Yeah, cam aiurea:))) chiar ca rasfatata.

  3. Ma bucur c-ai parte de un feed back pozitiv.
    Am o lista luuuunga de analize de facut pana marti🙂
    Ce-as mai veni eu la tine sa faci practica🙂🙂

    • Oh, te-as primi cu drag! Tin pumnii sa fie bine. Hugs.

      • A fost….dar sunt absolut convinsa ca la voi e mult mai elegant, mai uman, mai curat, mai …..nu stiu daca e si personalizat tratamentul in clinica
        Chiar ne-.ai face un serviciu daca ai scrie despre serviciile medicale de acolo

        • Eu nu prea am experienta cu sistemul suedez, ca pacient. Adica am ceva, poate am sa povestesc la un moment dat. Mai multe stiu din partea astalalta a baricadei.🙂

          Dar uman este, curat este, desi lumea se plange si aici, in special pentru timpii mari de asteptat la specialisti. Cum nu exista privati decat putini, care oricum nu te iau fara trimitere de la medicul de familie, ca tot statul plateste consultatia, nu ai alternativa. Dar in general e OK, daca ai probleme, te baga in seama. Cu exceptiile de rigoare, de care mai citesc prin ziare…

          Ma bucur ca a fost bine, ca ai ajuns acasa.

  4. Ai prins-o in toane bune, probabil. Cel putin asa ar spune barbatii, auzind povestea. :))

  5. Sa ai un an mai usor si mai putin stresant, cu examene mai usoare si sa rasufli si tu dupa atata munca.
    De cate ori intru aici la tine simt miros de civilizatie, de ordine, de orizonturi largi si de mare. am asa un dor de evadare dintre blocurile astea romanesti, mi e dor de case, de spatii largi, aici la tine parca sunt in vacanta, parca ma simt turist pe meleaguri ce ma cheama. Chiar daca stiu ca e greu, ca nu iti da nimeni nimic, asa imi vine sa iau doua valize si una bucata sot plus una bucata copil si sa ma duc si sa ma tot duc… cine stie, poate intr o zi.

    • Vavaly multumesc mult de urari, asa sa fie!

      Ma bucur ca iti aduc bucurie macar vizuala cu blogul meu. Eu ma simt ca intr-o cusca numai cand ma duc in Kalmar, care chiar e oras aerisit, placut…in Stockholm m-am sufocat de-a dreptul! Numai faptul ca vin la linstea si pacea de acasa, ma remonteaza. Inteleg perfect senzatia pe care o ai.

      Te imbratisez, sa stii ca nimic nu e imposibil. Cu drag.

  6. […] ce părere aveţi? Oamenii mai cumpără cărţi? Din ce motive credeţi că le […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: