12 comentarii

despre o prezentare


The only place success comes before work is in the dictionary. May Smith

Imi amintesc cum scoala romaneasca nu m-a pregatit pentru a face fata unei prezentari orale. Nu ca spectator, ci ca prezentator. In liceu nici macar nu s-a amintit asa ceva…tot ce era „oral” era sa stai in picioare langa banca ta si sa turui cateva minute, asta daca ti-ai invatat lectia si ai avut „noroc” sa te strige pe tine din catalog. Se mai intampla la materiile exacte sa trebuiasca sa iesi la tabla, sa rezolvi o problema…dar o explicai profesorului si atat. Comunicarea cu colegii din clasa era zero, feedback-ul de la sala era zero, nici nu ne interesa asa ceva, iar tot ce auzeai de la profesor era daca e bine, primeai nota si erai trimis la loc. Nimic despre explicatii, cum ai gandit, cum ai lucrat…cel putin la noi nu era asa ceva.

Eu sunt emotiva, foarte emotiva din fire. In facultate (romaneasca) am das nas in nas cu primele examene orale, care erau cumva ca si ascultarile orale din scoala, doar ca stateai la tabla si explicai mai mult. DAR era tot in fata profesorului, nu era o prezentare…iar eu eram mereu rosie din cap pana in picioare, cu emotii cat China si cu stomacul strans.

Ei si am ajuns aici, unde prezentarile in fata clasei, a colegilor, se invata din frageda pruncie. Iar eu am picat exact ca musca, rusinata pe deasupra de limba pe care nu o vorbesc ca un nativ, o vorbesc cu accent si mai fac greseli. Cand a trebuit sa prezint prima data, eram la Komvux, invatam suedeza. A trebuit sa prezentam fiecare o reteta a unei mancaruri specifice tarii noastre. Am murit de emotii si rusine. De atunci am mai evoluat. Desi rusinea, emotiile inca sunt acolo, prea stridente.

La facultate se pune mare accent pe aceste prezentari. Pentru ca se formeaza viitorii profesori, cercetatori, sau pur si simplu sefi de sectii sau laboratoare. Unde exista intalniri, sedinte, cu prezentari diverse. Desi majoritatea se simte jenata sa vorbeasca in fata altora, toti o fac mai devreme sau mai tarziu. Si obisnuinta isi spune cuvantul.

Dar cand aterizezi ca mine, intre ei, care sunt obisnuiti cu asta de copii, iar tu ai aproape varsta parintilor lor, te gandesti ca e si mai ridicol. Ridicol ca tu nu ai experienta in asta, ca nu stii sa vorbesti, sa prezinti, te balbai si spui tot la al doilea cuvant „aaaa”, te inrosesti si te fastacesti, te pierzi si noroc ca ai scris tot textul pe prezentarea in PowerPoint si ai de unde citi.

Da, a fost cumplit in mai cand am avut de prezentat doua lucrari, cele de dupa practica in microbiologie si patologie. Nici nu stiam cum se face o prezentare in PP, am facut-o cum am simtit eu sa fie ca sa ma simt sigura pe mine, am ridicat ochii doar de vreo 2-3 ori si am avut o fata lunga, mi-am turuit textul citindu-l de pe ecran si am suflat usurata cand am spus ultimul cuvant. Au urmat aplauzele pe care le-am considerat aiureli, ceva pentru ca asa trebuie. Sunt sigura ca a fost una din cele mai nasoale prezentari, dar m-am bucurat ca am scapat.

Ei bine, stiam ca nu am scapat, ca e abia inceputul. Nu stiam insa ca presiunea devine din ce in ce mai mare, cerintele la fel si ca trebuie sa crestem. Ca nu e de ajuns sa turui, sa citesti si cu asta basta. Am avut acum doua saptamani un curs in care am invatat cum sa facem o prezentare, la ce sa ne gandim, cum sa tinem feed-back cu publicul, sa ii tinem atenti, interesati…cum sa devenim prezentatori de succes. Teoretic. E minunat. Dar urmeaza practic.

Am de facut acum o prezentare scurta. De max 7 minute. O parte dintr-un articol stiintific. Lucrez la ea de o saptamana, am facut si refacut de vreo 6 ori deja. Sper ca am ajuns la forma finala. Sper. Am exersat in oglinda, uitandu-ma la public🙂. Mi-am facut prezentarea cu slide-uri cu fotografii sugestive, cu text putin. Mi-am facut cartonase cu ce sa vorbesc la fiecare slide, ca ajutor. Am sa ma uit in jos in loc sa ma uit la ecran.🙂 Luni e ziua cea mare. Vom primi feedback de la colegi, de la profesoara, vom fi filmati si apoi ne vom studia sa stim ce sa imbunatatim. E exercitiu. Exersam pentru ultima zi din viata noastra de student. Examenul de diploma.

Pana atunci insa vom mai invata…sa facem prezentarea cea mai buna, sa fim oponenti si sa reusim in toate. Asa sa fie!

12 comments on “despre o prezentare

  1. Am fost acum o luna, doua la o lectie despre prezentari, dar mi s-a parut ca erau doar baliverne, spuse de un om care se balbaia mai rau decat un elev de gimnaziu. Nu m-au atras prin nimic, am plecat dezamagita de acolo.
    Iti doresc din tot sufletul sa treci cu bine de aceasta incercare! Iti tin pumnii stransi.

    • Cursul nostru a fost super! Am stat cu sufletul la gura cele trei ore cat a durat, profa a fost extraordinara. M-am mai uitat si pe net, pe youtube la sugestia cuiva si am gasit doua filme tare folositoare.

      Multumesc, eu am sa dau tot ce pot, cat pot de bine. Sper sa fie perceput ca atare🙂. La curs am aflat ca tu crezi ca ai transmis ce ai vrut sa transmiti, dar ceilalti au perceput altfel.😉

  2. Yeah, nu mai stiu cum e acum dar pe vremea scolii comuniste n-am invatat chestii d-astea practice gen prezentari sau scris eseuri si acum se vede.

    Eu nu pot sa vorbesc tare, americanii vorbesc tare domle si la mine la prima prezentare proful a notat ca nu prea s-a auzit. Nu m-a depunctat ca nu facea parte din cerinte dar mie de la tabla mi s-a parut ca vorbeam tare chiar m-am fortat un pic si mi se parea ca zbier:)))
    Acu in clasa de mate, in banca din spate, am una care e in armata americana. Vorbeste foarte tare si cu tonul ala cum il vedem prin filme:)))

    O sa faci foarte bine, asa cum ei au capatat experienta de mici, tu o capeti acum. Ai deja ceva experienta la prezentari, poate acum o sa constati ca nu mai rosesti asa mult [sau poate nu mai bagi in seama roseata lol:))] sau n-o sa uiti nici un cuvant sau o sa fii mult mai relaxata. Experienta isi va spune cuvantul:))) Iti tin pumnii!

  3. Bafta la prezentare!Precis va fi totul bine!

  4. O sa fie bine!
    Ai trecut tu prin chestii si mai dificile, asta o sa fie floare la ureche🙂

  5. Ah, prezentarile! Uite ca eu m-am lovit de asa ceva in facultate, in Romania. La cursul de Marketing. Norocul meu e ca eu nu-s chiar asa emotiva cand trebuie sa vorbesc in fata publicului, dar asta in limba mea. Nu stiu cum m-as simti sa trebuiasca sa ma exprim in alta limba – probabil m-as face si eu de toate culorile🙂 … Anyway, sper ca a fost bine astazi si sunt convinsa ca ti-a mai crescut increderea in tine. La cate lucruri dificile ai intampinat si rezolvat pana acum, asta e floare la ureche!

    • Da, a fost bine pana la urma, desi eram atat de bolnava ca abia stateam pe picioare si a doua zi am plecat la drum, spre Ro.

      Conteaza insa mult ca a fost OK, data viitoare sigur va fi si mai usor…

  6. Imi pare rau ca la noi nu se practica prezentarile. Eu abia in facultate am facut asa ceva la modul serios si asta doar pentru ca am facut o facultate de comunicare. In orice caz, mi se pare mult mai ok asa sa retii un subiect si sa arati ca-l stii decat prin metoda clasica de turuit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: