16 comentarii

Vom calatori!

N-am uitat de blog, dar e greu cu we scurte acasa, cu naveta si cu examenul care e pe vine. Timpul trece repede si chiar daca eu sunt deocamdata mai mult acasa, ma plimb mult intre Kalmar si casa. Cu perechea mea ma intalnesc numai in we-uri, o zi jumate care e ca vantul…in curand voi fi si eu plecata 7 saptamani in sir “zi lumina”, adica voi veni acasa asa, o zi jumate…Silvia e disperata duminica dupamasa: Iar plecati? Asa repede a trecut!😦 Mai e putin, cred ca asta e ceea ce imi da putere. Ceea ce ma face sa fiu in buna dispozitie e ceea ce am in fata si ce am in urma. Daca situatia ar sta invers, probabil ca nu as fi cu psihicul la fel. Mult a fost, putin a ramas…vorba e buna si o voi folosi cat mai des de azi inainte. Imi da putere.

Cateodata stau si ma gandesc cum era cand erau fetele mici, ma uit la fotografii de acum 6-8 ani si parca nu suntem noi…nu mai zic de fotografii de mult trecute de 10-15 ani…uneori imi amintesc de bunicii mei. Pe cei din partea tatei i-am cunoscut in copilaria mica, bunicul ma ducea in parc la leagane. Bunica ma indopa cu mancare, calculate in calorii. Era medic pediatru si normal ca nepotii ei trebuiau hraniti ca la carte. Dar de astea imi amintesc mai mult din povesti…au trait mult, dar departe de noi, ii vedeam o data la 1 an, doi. Si atunci cateva zile, in vacanta, nu stateam la ei, erau batrani. Ma uit la poze si o vad pe bunica mea in tinerete, era frumoasa si eleganta. Mi-am dorit in copilarie sa fiu ca ea, sa ajung medic. N-am facut-o, n-am avut taria sa stau sa invat anatomia asa cum se cerea atunci, sa dau examene de 3-4 ori la rand ca sa intru la medicina, sa merg la profesori la Cluj…dar am ajuns sa traiesc viata de medic din povesti.🙂 Candva am sa scriu despre bunicii mei, despre toti 4…

Cat de mult se schimba viata in cativa ani…cat de repede cresc copiii, imediat sunt mari si zboara din cuib. L-am intrebat pe al meu sot ce vom face dupa? Vom calatori! A spus el.🙂 Numai noi doi? L-am intrebat? Suntem asa obisnuiti sa avem cel putin un copil cu noi (sau mai mult un copil cu noi, caci Diana a fost in putine concedii) incat va fi straniu. Cui ii vom explica lucruri, ii vom arata locuri…eh dar mai e pana atunci! Cel putin 7-8 ani daca nu speram la mai multi.🙂

Pana atunci, calatorim local. Astept cu nerabdare sa descopar cele doua orase in care imi voi petrece un timp. Revin cu impresii din Karlskrona, saptamana viitoare. Pana atunci, sa fiti iubiti!

16 comments on “Vom calatori!

  1. Is curioasa cum va fi cand chiar nu vor mai fi fetele pe acasa. Maica-mea a facut o tragedie greaca cand a auzit ca ma mut, dar dupa fix o luna pusese stapanire pe camera mea si ma soma sa-mi iau catrafusele ca are de facut reamenajari :))).

    • Ah nu, eu am un model minunat in familie, am avut probleme mult dupa ce am plecat de acasa si ai mei m-au primit cu bratele deschise, nu a fost nicio tragedie cand am plecat (bine, eu plecam la facultate, in alt oras). Diana cocheteaza cu mutatul in chirie cu prietene dar nu are banii necesari inca.🙂

      Nu va fi tragedie, in niciun caz. Va fi doar nostalgie, mai multa nostalgie decat acum cand inca nu e realitate, dar se apropie…

  2. Mai ai foarte putin si va trece toata nebunia asta frumoasa, pana la urma. O experienta care ti-a furat un pic din linistea din sanul familiei dar care ti-a daruit mai mult decat iti poti imagina. O sa fie bine! Tin pumnii! Pupici!

    • Da, e adevarat ca e o experienta, frumoasa pe alocuri. Dar nu stiu cata nevoie aveam eu de ea🙂. Insa asta e, ma tot plang cand de fapt totul merge bine…nu stiu ce as vrea. Adica stiu, dar e imposibil, ar fi trebuit de atata vreme sa ma obisnuiesc…poate totusi la un moment dat am sa ajung sa spun ca a fost o experienta utila…

      Pupici multi si tie.

  3. Frumos remember… asa e, anii trec ca vantul, copiii cresc iar noi trebuie sa fim permanent pregatiti pentru tot ce va urma. Greu, dar fara asta ce ar mai insemna viata? Of, m-au apucat si pe mine nostalgiile🙂

  4. Fiecare etapa a vietii are farmecul ei probabil
    Si daca ati calatori voi doi nu ai fi incantata? Uite, eu nu-mi pot imagina ca as calatori cu copil🙂 Odata pe an mergem in vacanta cu mama , de obicei prin Egipt sau cu rude apropiate.
    Dar fiecare avem program liber….si iubesc aceasta libertate chiar daca unii presupun ca e izvorata din egoism🙂

    • Oh, cand ai copii si aicalatorit mereu cu ei, nu poti sa pleci singur si sa ii lasi acasa…ai mei ne luau mereu in concedii, nu au plecat niciodata fara noi…

      Vom avea timp cand fetele vor creste, sunt sigura, sa calatorim singuri. Nu stiu cum va fi, dar ne vom descurca🙂.

  5. Asta visez si eu, de cand am inceput sa ma intreb ce voi face dupa ce Ionut isi va lua zborul. Sper doar sa imi gasesc sponsorul pana atunci. :))

  6. Mihaela, acum ti-am descoperit blogul. Ce mari sunt felete!!! Si v-ati mutat din SM? Oau, ce a trecut timpul…. Ma pun sa rasfoiesc blogul, sa vad ce ati mai facut.
    PS. Sunt Adriana din SM – ne-am intalnit de cateva ori prin SM cu multi ani in urma.

  7. Ei, lasa, ca saptamana viitoare vei fi la Karlskrona si te invit la o portie de ‘cum e cu prunci mici si urlatori:)’. Eu visez la doua zile in doi…

    • Nicoleta, abia astept! Am o prietena aici in Kalmar care are o fetita de 5 luni…mi-e atat de drag sa o vad, sa ma plimb cu caruciorul, sa o tin in brate…sigur, aleg si eu momentele frumoase :)).

      dau un semn luni dupamasa, dupa ce m-am cazat, sa vedem cum ne vedem🙂.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: