12 comentarii

intamplari cu o profa

Cum voturile au fost aruncate mai mult inspre intamplarea (de fapt intamplarile) cu profa, am sa le scriu. Sper sa aveti rabdare sa le cititi, povestea e mai lunga desi se repeta (culmea!).

Mai intai sa v-o prezint. E un monunment in facultate, dar nu numai. E doctor in stiinte medicale, pe hematologie, a lucrat ani de zile in spital, in laborator la Karolinska, apoi (sau in paralel) in cercetare. Are descoperiri stiintifice, articole publicate, carti la fel. Daca v-as da numele ei, ati gasi-o. Asta e portofoliul ei, scris la facultate pe site: Leg. Biomedical (Laboratory) Scientist/ DrMed Science 1994 at the Dept of Medicine (Hematology), Karolinska and Danderyd hopitals, Karolinska institute, Solna. Post-doc 1994-2000 at Dept of Oncology/Pathology, Cancer center, Karolinska hospital and institute.

Nu stiu de cati ani e profesoara. Dar stiu ca trebuia sa iasa la pensie de 2 ani si nu a facut-o, ca acum sa o „dea” astia pur si simplu in pensie. Cel putin asa spune ea, ca din ianuarie nu va mai fi…gurile rele spun ca spune asta de ani de zile. Are jumate din anul doi si jumate din anul trei in maini…adica partea a doua a anului doi si prima parte a anului trei sunt aproape numai cu ea: teorie, laboratoare, e examinatorul la ambele practici pe care le-am avut/avem.

Prima problema a fost in primavara. Pana atunci nu am bagat in seama…primeam rapoarte de laborator inapoi, era inceputul cu ea. Apoi incercam sa le scriu dupa cerinetele ei, le primeam inapoi corectate fraze intregi, topicul frazei, cuvinte care ei i se pareau nepotrivite. Am inghitit si am corectat…am primit numai G-uri pentru ca niciun raport de laborator nu trecea din prima. Apoi am vorbit cu colege de ale mele, care nu primeau rapoarte de laborator inapoi. Eu insa le primeam constant, desi inainte (la alti profesori) era amestecat…adica mai primeam la corectat, la altii treceam din prima…Am ajuns sa cred ca sunt cam „proasta”, ca in loc sa merg inainte cu suedeza (desi in rest nu pot sa va spun cate laude primesc, de sunt satula deja :)) stau pe loc sau chiar dau inapoi. Ok, nu eram singura care primeam rapoarte inapoi, erau si alte colege. Dar erau colege pe care a inceput sa le „admire” la laborator, care nu primeau niciodata rapoartele inapoi. Am zis ca nah, asta e…fiecare prof are preferintele lui, o patisem si in Ro, nicio surpriza…Si nu, nu e indreptata impotriva emigrantilor, daca ar fi sa ma iau dupa asta, ar trebui sa ma iubesca. 😉 Caci am doua colege-cea poloneza care e prietena mea si alta din Eritrea care trec mereu din prima si mereu le lauda.

Asadar in primavara, dupa prima practica. Ea era examinatoarea. Asta insemnand ca ne corecta rapoartele de laborator dupa proba practica (impreuna cu un oponent extern, o profesoara de la alta facultate), ne asculta prezentarile orale (impreuna cu aceeasi profesoara) si ne punea notele finale. Stiam ca de la conducatorii de practica din ambele laboratoare primisem numai note maxime. La rapoarte insa, a avut multe de comentat. Mi-a aratat in paralel si ce a corectat cealalta profesoara (foarte putin, in schimb rapoartele corectate de ea erau pline de taieturi si corecturi), dar a tinut bineinteles cont de ce a corectat ea. Am discutat impreuna ce am gresit, la sfarsit spunandu-mi ca nu e nevoie sa refac nimic, ca greselile nu sunt multe si sunt marunte, dar sa tin cont ca data viitoare sa nu le mai fac. Tin minte si ca si-a notat asta pe foile ei. Am avut apoi o alta materie tot cu ea, scurta de trei saptamani. Intre timp primsem nota la una din practici (la patologie-desigur ca doar G, pentru ca ea punea nota finala) dar la cealalta nu…stiu ca uneori dureaza pana ajunge secretara sa afiseze nota pe site. Asa ca a venit vacanta, eu am tot asteptat…pana dupa vreo doua saptamani cand deja trecuse prea mult si eu tot nu aveam nota. I-am scris intreband-o daca stie cauza, mi-a raspuns ca nu i-am trimis raportul la microbiologie corectat…am ramas afis, nu stiam ce sa ii raspund. I-am scris inapoi ce v-am scris si voua aici. Mi-a raspuns ca pe foile ei nu e notat nimic din ce spun eu, dar ca bine, fie, imi pune nota si la microbiologie daca eu asa spun. Hmmmm, putin mi se parea aiurea sa cedeze asa, am zis ca nah, e vara si nu mai are nici ea chef sa corecteze.

Am reinceput in august cu ea, laboratoare, cursuri…rapoarte inapoi. Indoiala asupra faptului ca de fapt ea are ceva cu mine si nu ca eu as fi „defecta” mi-a incoltit in momentul cand am avut doua laboratoare cu alti doi profi. Una din profe mi-a trimis raportul la corectat. Dar sa fac o mica ccc completare si sa modific ceva. Foarte OK, am inteles si am corectat. Iar celalat raport a fost OK din prima, cu laude. Nicio fraza corectata, cateva cuvinte ici si colo, dar fara motive de intors inapoi. Zau ca nu am scris altfel decat scriu rapoartele catre profa mea „favorita”.

Si acum ajung la povestea actuala, legata tot de un raport de laborator. La materia cu care am inceput anul trei, de care va spuneam mai sus, am avut un al treilea laborator cu maria-sa. Materia ce a urmat, tot cu ea. Dupa un laborator imi spune ca putem discuta de raportul cu pricina, plin de corecturi de fraze, ca am scris lucruri cu care nu prea e de acord (pe bune ca erau scrise din carti, chestiile de introducere se scriu din carti, nu din burta, ea acolo ma tot corectase…). La sfarsit insa, aceeasi concluzie: nu trebuie corectat, a si sters UG (un fel de insuficent) din coltul din dreapta sus unde era scris UG/G si a lasat G-ul si ca imi pune nota pe partea de laborator. Rau imi pare ca nu am pus-o sa scrie pe ceva si sa semneze…
Si iar astept nota…o intreb pe colega mea care are mereu VG de la ea, imi spune ca are nota demult pusa. Asa ca scriu profei, sa o intreb daca stie. Da, imi spune ca desi sunt OK cu rapoartele de la ceilalti doi profi, al ei trebuie sa il refac…hmmmm, ii raspund inapoi ca deja am discutat cu ea raportul si concluzia a fost ca nu trebuie corectat. Imi raspunde ca nu a discutat cu nimeni inca rapoartele de la materia respectiva. Eu eram in Västervik, era luni…nu aveam cum sa caut raportul. I-am raspuns ca imi cer scuze, asa o fi daca ea zice, ca oi fi confundat cu alte rapoarte pe care le-am discutat…In weekend ma duc acasa, caut raportul, nu e nicaieri. Dar supriza abia acum incepe…lunea asta ma apuc de invatat. Aveam caietul de la curs cu mine, il deschid sa scriu in el (eu invat scriind) si stupoare! Exact ce credeti, raportul de laborator despre care eu ziceam ca e corectat si e la mine, iar ea sustinea ca nu l-a discutat cu mine, trona frumos in caiet. Ganduri peste ganduri…daca sa ma iau cu ea in gura sau nu. Gandurile ma duc ca am restanta cu ea (examenul la care eu am dansat in Ro la nunta) apoi e examinatoare la practica, din nou. Si daca nu trec de unul din astea doua chestii, nu pot trece in semestrul urmator, ultimul adica si implicit nu pot termina anul asta facultatea. Asta implica sa aman cu exact un an si sa reiau in primavara semestrul. Dar dreptatea e la mine in caiet, la mine in mana. Imi asum riscul, ii scriu. Apoi vorbesc cu sotul. Si cu colega mea poloneza. Imi spune ca sa fi fost in locul meu isi fotografia raportul si i-l trimitea ca dovada. O idee ce mi-a suras. Am fotografiat raportul, l-am trimis profei spunandu-i ca am gasit raportul si ca l-am discutat impreuna, am repetat ca eu stiu ca nu trebuie sa il refac. ca i-l trimit se uite peste el, sa imi spuna daca trebuie sa il refac, ca ma conformez. Nu vreau sa imi puna nota daca asa crede. Doar sa stiu ce am de facut.

O zi intreaga nu mi-a raspuns, abia in urmatoarea. In prima faza am vazut numai primul raspuns (e o casuta speciala de email, de la scoala…raspunsurile vin unul dupa altul nu separat, iar tu il vezi initial numai pe primul, daca nu esti atent) in care imi spunea ca degeaba i-am trimis raportul, ca ea nu il corecteaza pe calculator, ca nu are timp. Ii raspund spunandu-i ca in fotografii e raportul corectat de ea, nu are de facut decat sa se uita la fotografii si sa vada ce a cerut sa corectez si sa imi spuna daca eu trebuie sa il refac sau nu. Abia apoi am vazut urmatoarele ei raspunsuri. Al doilea cum ca a vazut mai tarziu ce fotografii i-am trimis si ca hotararea ei e ca trebuie sa il refac si al treilea cum ca gata s-a lamurit, nu mai trebuie sa corectez nimic, acelasi raport il are si ea de credea ca nu l-a discutat cu mine, era o copie xerox si ea nu observase si ca mi-a pus nota.

Ok acum o sa ziceti care e problema? Pai cea care am scris-o mai sus. Ca se va razbuna cumva pe mine, desi eu nu i-am cerut nimic. Decat sa ii arat ca nu stie de capul ei :).

Nah ca am desartat sacii, poveste lunga si plictisitoare, nu prea ma tragea ata sa o scriu…sunt cam suparata, cred pe undeva ca trebuia sa tac si sa las lucrurile dupa ea. Apoi ma razgandesc si imi spun ca aveam dreptate si de ce sa las dupa ea. Ca nu e ea stapanul nimanui, ca aici totusi discutiile se discuta si razbunari nu exista. Daca ma insel, o voi afla pe pielea mea. Va tin la curent!

Vine si postul cu fotografii si povesti de saptamana frumoasa cu mama si Silvia. Special pentru Gabriela ;).

Anunțuri

12 comments on “intamplari cu o profa

  1. miha, poate e momentul sa se pensioneze…

    • Cris, numai ea nu isi da seama…problema e ca ea zice ca se pensioneaza…dar de la 1 ianuarie. Pana atunci am tot ce am scris in post…si examen si examinarile de dupa practica cu ea. Sunt pana la 1 decembrie, toate. Adica examenul in 1, restul in 29 nov.

  2. Ugh, ce nu-mi place genul asta de „dinozauri” cu hachite in cap. Bat in lemn, pana acum n-am avut parte de asemenea specimen si sper sa nici nu am. Am mai auzit de profi dezorganizati dar nu asa nedrepti ca profa asta. 😦
    Taci, taci da’ cum oare sa faci dupa ea ca vad ca tot o da la intors de nici nu mai stii cum sa faci, nu e consistenta in cerinte.
    Daca betzele in roate pe care ti le pune incep sa aiba efect ai posibilitatea sa reclami undeva mai sus?
    Sper din suflet sa fie doar niste toane si sa nu aiba efect asupra continuarii programului.

    • Da pot s-o reclam, puteam si acum…dar am zis ca vb cu ea intai, sa vad ce se intampla. Probabil ca de asta mi-a si pus nota, de frica reclamatiei? Cine stie…

  3. Ai facut foarte bine cum ai procedat! In momentul in care stii ca dreptatea e de partea ta si ai dovezi concludente, nu trebuie sa eziti sa le folosesti. In mod normal, cum bine ai concluzionat, aici se poarta discutiile, iar razbunarile nu-si au locul. Acum ca or fi si exceptii care confirma regula, nah… padure fara uscaturi nu exista.

    Nu trebuie sa fii timorata si nici sa-ti fie frica de ea. Cand esti constienta de valoarea ta, de munca pe care o depui, de constiinciozitatea cu care studiezi, in relatia cu ea trebuie sa imbini precautia cu asa zisa „obraznicie” (nu am gasit alt cuvant, adica s-o pui sa semneze pentru ce zice).

    In momentul in care te arati retinuta in relatia cu ea si ii pui oarecum sub semnul intrebarii actiunile (si te bazezi pe antecedentele avute), va da inapoi. Nu trebuie s-o lasi sa te „incalece” in halul asta, mai ales in conditiile date.

    Relatia cursant-profesor nu e una de subordonare din partea cursantului. Nu numai cursantul are de invatat de la profesor, ci si invers, mai ales la nivel de facultate. Iar profesorul nu e Dumnezeu. E doar o persoana cu experienta in domeniu, pe care o imparte cu generatiile de studenti.

    Stiu ca teoria mea suna bine, iar in practica situatia e mult mai delicata. Dar ai procedat foarte bine si pe viitor trebuie sa iei pozitie, fara teama, atata timp cat ai dovezi concludente de partea ta. Bafta multa si pupici! Si multu’ mult pentru postul relaxant! Uite, cum esti egoist, cum obtii ce trebuie 🙂 🙂 🙂

    • Asa e Gabi, nu mi-e frica de ea, dar nu se stie niciodata. Acum la inceputul anului trei s-a certat la laborator cu o colega, care a inceput discutia ca de ce ne cheama pe noi cu doua saptamani inainte de inceperea scolii, ca n-a avut vacanta pentru ca a lucrat, etc…profa a repezit-o ca studentii din ziua de azi sunt rasfatati, ca habar n-are cum a facut ea scoala cu trei copii, muncind si invatand…ma rog, a iesit cearta, profa s-a enervat, iar in final i-a zis colegei mele ca „slut, nu lägger vi ner allt” si au tacut amandoua. A fost penibil, eu chiar ma gandeam ca saraca colega ce si-a facut cu mana ei…dar sa stii ca n-a avut colega probleme, a trecut examenele amandoua ce le-am avut cu ea, din prima, am auzit-o ca ii vorbeste cu calm si fara nici o ciuda. Asa ca sper :).

  4. In primul rand vreau sa-ti spun ca pozele sunt super, iar Silvia a devenit domnisoara d-adevaratelea! Este foarte frumoasa si ii sta tare bine cum e tunsa. Anul asta este o toamna foarte frumoasa… sau le-am uitat pe celelalte. Imbatranesc. Cu profa ciudata cred ca ai procedat foarte bine. Si eu am avut parte de un ciudat cam la fel, la Bucuresti- il chema chiar Gainar si pica la greu fara menajamente. Tot din cauza unei absente si-a ascutit ghearele pe mine un semestru intreg.Spre surprinderea mea, la examen a fost de treaba, cert e ca un asemenea personaj iti cam toceste nervii. Sa inteleg ca astea vor fi cele mai grele examene? Tinem pumnii stransi, o sa treci tu de muratura asta!
    Pup cu mare drag!

    • Da Irina, cresc fetele noastre…parca prea repede :). Si noi imbatranim.

      Nu sunt cele mai grele examene, sunt prezentari orale de dupa practica si eu urasc asta…am avut si in primavara si a fost bine pana la urma, desi am facut un fel de terapie 🙂 pe net, un grup de suport.

      Pup si eu, un weekend placut mai departe!

  5. Buna. E ciudat cu astfel de profesori. Experienta m-a invatat ca sint si ei ca toti ceilalti oameni. Adica nu neapatat vor sa te pice/umileasca/exploateze pentru ca „ei au puterea”. Uneori se intimpla asa, alteori au un stil ciudat de a te aprecia si te siciie pentru ca au vazut ei ca tu esti mai buna si mai interesata si ca vrei cu adevarat sa inveti… Mi s-a parut intotdeauna absurda chestia asta, mai ales cind constatam ca alora de nu erau interesati le dadeau cu usurinta 10 , iar pe mine ma frecau pentur un 8 sau 9 , dar imi spuneau ca al meu e „pe bune” o_O ! Si tot uneori intilnesti profesori super corecti care iau fiecare examen de la zero, fara idei preconcepute despre tine (nici bune nici rele).
    Deci mult curaj pentru ca „mult a fost, putin mai este” si peste un an o sa fii in cimpul muncii, nu studenta, si nu o sa mai conteze ca acum tu te-ai consumat atita :).

    • Asa e, ai perfecta dreptate. Dar simt pe undeva, din mai multe intamplari ce se leaga, ca profa asta nu ma place deloc…nu stiu de ce, mi se intampla rar chestia asta. Poate de asta ma afecteaza cand se intampla :).

      Pe de alta parte ma gandesc ca daca invat, imi vad de treaba, nu are cum sa imi faca rau…

      Asa e, mult a fost…ce a ramas pare putin, mie mi se pare o vesnicie :)). Dar timpul trece repede, de asta m-am convins. 🙂

      O seara frumoasa.

  6. Noi am avut probleme cu diriginta din gimnaziu a baiatului, tot buna de scos la pensie. Am ezitat mult timp daca sa ii fac reclamatie mai departe, am discutat de multe ori cu ea, am ajuns si la director si mi-am facut cruci largi cand am scapat, cand a intrat copilul la liceu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: