9 comentarii

o poloneza si o suedeza, poate doua :)

Postul asta e dedicat celor trei colege ale mele cu care am reusit in astia doi ani de facultate (bine sunt trei ei in total, dar primul semestru eu nu l-am facut si asta ultimul imediat plec acasa…apropo AMR 4!!!!) sa leg prietenii. Asa mai incet ca eu sunt de felul meu mai distanta si mai degraba astept sa traga altii de mine decat eu de altii (aviz amatoarelor :)).

Karolina a fost prima colega pe care am cunoscut-o, in prima zi de scoala. In sala in care urma sa ne intalnim si sa avem primul curs, era numai ea venita. Ne-am prezentat si m-a intrebat direct de unde vin🙂. Si eu pe ea. Accentele ne tradau🙂. Ea e ploneza. Ne-am imprietenit atunci si prima materie pe care am facut-o am fost impreuna pe la scoala. Apoi eu am disparut, desi ii spusesem ca vin inapoi dupa ce ei invata trei materii, semestrul ce urmeaza adica…dar am pierdut legatura si cand am revenit ea era „cuplata” cu o suedeza. Cuplarile astea erau necesare pentru laboratoare, la majoritatea se lucreaza doi cate doi. Cand am revenit eram o straina pentru toti. Ei erau deja un grup format, eu eram prin pauze mai mult singura, mai in varsta decat majoritatea nu ma regaseam in discutiile lor. La prima materie dupa ce m-am reintors, nu am nimerit in acelasi grup cu Karolina (eram impartiti in doua grupe mari, dar se lucra doi cate doi). Fiindca eram in plus, adica eu eram in plus caci eram numar impar, m-am lipit de doua fete care erau tare hlizite (asa au ramas pana acum) si cum eu eram stinghera si ne de-a casei, m-am simtit aiurea materia aia la laboratoare…dar incet am incercat sa ma reapropiu de Karolina si de suedeza cu care lucra ea impreuna la laboratoare, incepusem sa lucram noi trei cand se putea.

Suedeza, Eva, e o tipa foarte timida. Vorbeste incet si niciodata cand suntem in grup mare, dar e o tipa isteata si foarte de treaba. Stiam oricum ca trebuie sa fie genul meu si al Karolinei🙂. Uneori insa, de la o materie la alta veneau si plecau colegi (unii renuntau, altii erau nevoiti sa repete, veneau altii care se transferau sau repetau) si daca eram in numar par, eu trebuia sa fac pereche cu persoana noua, aproape mereu eram cu cineva pe care nu cunosteam. Dar era OK, pentru ca prietenia cu Karolina a evoluat, am inceput sa descoperim ca putem sta pe chat pe Facebook cand eu sunt acasa si avem de dezbatut cate un raport de laborator sau cate un examen. Stateam zile intregi si invatam „impreuna” prin intermediul FB si trebuie sa spun ca mi-a prins extrem de bine. Sunt sigura ca reciproca e valabila, altfel nu am fi tinut-o asa de atata vreme. Ieri radeam ca ajungem imediat la 3000 de mesaje si trebuie sa sarbatorim.

Anul trecut am descoperit ca avem o colega, Anette, care e mai singuratica si ea, desi e foarte sociabila, dar nu s-a lipit de nimeni in mod special. E exact cu 13 luni mai mica decat mine, suntem cele mai batrane din an. Restul fetelor au ori in jur de 20 ori intre 25 si 30. Karolina are 28 acum, Eva 30. Am inceput sa lucrez impreuna cu Anette la laboratoare cand se potrivea si ne-am imprietenit incet-incet. A fost singura dintre colegele suedeze care m-a chemat cu ea la un pranz, spontan asa…ne intalnisem in oras si ea era singura. E o tipa foarte activa, are doi cai si doua pisici, locuieste singura.

Semestrul asta Karolina a ramas singura. Eva a intrerupt scoala asta si s-a mutat la Karlskrona unde a inceput de saptamana trecuta un curs de un an de construit barci. E un vis al ei din tinerete si nu a rezistat sa isi termine scoala desi Karolina a incercat sa o determine sa faca asta. Eva spune ca va reveni anul viitor si va termina. Acum e fericita, primim vesti de la Karolina care tine legatura cu ea, pentru ca isi indeplineste visul.

Acum voi lucra la materia asta ultima, cu Karolina. Ne-am apropiat si mai mult zilele astea, luni am avut zi libera si pentru ca se plictisea m-a intrebat daca nu vrem sa iesim in oras…am fost si am luat pranzul impreuna, am stat si am povestit vreo trei ore, nu ne vazusem de o luna.🙂 Am inceput sa lucram impreuna la seminariile ce le avem de pus la punct la materia de acum, e tare bine sa ai cu cine discuta. Cumva saptamana asta a trecut mai repede…am si avut scoala dar in timpul liber am avut ocupatie.

Atmosfera la scoala e mult mai relaxata, desi avem multe, foarte multe de facut intr-un timp scurt. Ne plangem una alteia cat de greu e🙂 dar in acelasi timp ne incurajam ca e ultima data cand facem asta, cand scriem pentru un seminar, cand mai avem de facut laboratoare impreuna, cand…

Da, ma apuca nostalgia desi imi doresc din tot sufletul sa fiu acasa. Pluteste asa in aer despartirea dar in acelasi timp eliberarea. Insa sper din suflet sa tin legatura cu fetele astea doua, Karolina si Anette si sa ne revedem cu diferite ocazii. Mi-s dragi. Si cred ca si eu lor.🙂

De la stanga la dreapta: Anette sta pe scaun si Karolina in dreapta, eu sunt in mijloc. Sunt sigura ca vom face fotografii la final, asta e una de gluma, ne distram de echipamentul de laborator.🙂

282853_10151245048989209_2996758_n

9 comments on “o poloneza si o suedeza, poate doua :)

  1. Chiar daca ti se pare greu acuma cateodata, o sa iti fie dor de scoala si de prieteniile care le faci aici. Vorbesc din proprie expierenta.
    Cand am facut eu scoala aici, dupa fiecare examen facusem un obicei si mergeam la bufetul chinezesc sa sarbatorim cu doua colege.
    Bafta si sa vezi ca o sa treaca repede si cele 4 semestre care le mai ai.

    • Aici fac colegele cate un chef pe undeva dupa examene, dar eu nu am participat…e ori vineri ori sambata si eu sunt acasa…

      Da, acum o sa treaca mai repede ca niciodata cele 4 saptamani…deja fac bagaje si duc lucruri acasa, o sa plutesc prin scoala astea 4 saptamani…

  2. Ce a fost mai greu a trecut, nu, Salmi?🙂

    • Pentru ca nu stiu ce ma asteapta, pot raspunde ca da :))).

      Glumesc, da…partea cea mai grea, care nu a fost scoala ci naveta si singuratatea vor trece…mai am 4 saptamani. Scoala mai am, examenul de diploma, care nu stiu cum va fi…dar voi fi acasa.😉

  3. Haha, ai mai pus poza asta cu ceva timp in urma asa-i? Mi-a luat ceva timp pana mi-am dat seama care esti tu😀, bine ca acum ai specificat😀

    Ce fain ca ati legat prietenii. Si eu am o colega mai apropriata, e indianca si chiar locuim aproape una de alta dar nu ne-am intalnit niciodata in afara scolii. A mai zis ea sa iesim dar n-am apucat sa punem de un „date”😀

  4. Salut!
    Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
    Un an nou fericit iti doresc!

  5. eu rămân la părerea mea… nu trebuie să grăbești timpul – el oricum trece. trebuie doar să observi cât de binecuvântată ești. de câte ori mă gândesc la singurătatea Suediei (cei mai mulți locuiesc singuri, nu?), îmi dau seama că cei singuri mai bine ar rămâne în România, între prieteni, decât să meargă după alte lucruri pe acolo… cel mai bine e să pleci cu prieten sau soț de aici, pentru că acolo…
    iar faptul că te-ai apropiat de persoanele acestea este încă un semn că, pe lângă familie, tu primești și bonus relații frumoase cu prietene…
    e chiar prea evident semnul🙂

    • Nu stiu daca cei mai multi locuiesc singuri…

      eu leg greu prietenii dar o data ce le-am legat imi place sa le pastrez, daca sentimentul e reciproc desigur. Am avut prietene care s-au distantat de mine dupa ce am plecat, nu stiu motivul, nu mi s-a spus niciodata. Dar am si prietene cu care am ramas la fel de legata, chiar daca ne vedem o data pe an. Ne scriem regulat si e suficient ca prietenia sa dureze. Sper sa fie la fel si cu fetele astea din facultate, cel putin cu poloneza cu care sunt mai apropiata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: