2 comentarii

n-am timp!

Am atatea sa va povestesc dar nu am timp…fug zilele si orele ca nebunele si eu cu ele. La scoala aveam infinit mai mult timp de pierdut…acum in laborator stau si scriu, mai analizez cateva probe pe care le primesc cu taraita de la prelevare de sange, am reusit sa iau sange de la o colega numai, desi s-au anuntat mai multi ca vor, sefa cea mare s-a anuntat si ea, zilele astea o vampiresc si pe ea, o sa il iau si pe Ovi la o mica vampireala, eu am fost vineri si m-am asezat in scaun la prelevare si i-am zis colegei mele ca vreau sa imi ia sange…eh sper ca ati inteles ceva, oricum o sa revin, vreau sa scriu mai pe larg ce presupune un examen de diploma. Nu spun ca intr-o zi cu soare, e soare de mai bine de o saptamana non-stop, asa ca o sa zic intr-o zi mai calda, acum avem 2-3 grade inca in miezul zilei, desi la soare sunt 12 grade, duminica am stat la soare pe terasa, sambata am biciclit…Gata, trebuie sa merg la culcare, maine la 8 sunt la laborator din nou…si uite ca m-a apucat limbaritza!🙂

2 comments on “n-am timp!

  1. Ti-ma descoperit blogul si am citit din el. Mi s-a facut dor de chimie, de laborator. Am terminat chimia acum multi, multi ani dar nu am profesat niciodata. Viata m-a dus catre alte profesii. Ciudat, de ceva timp imi lipseste laboratorul si cred ca daca as fi facilitatile didactice de afara (am facut chimie in perioada comunista), as fi ramas fidela chimiei. Mi s-a reaprind gustul cand am lucrat intr-o farmacie homeopata si le vdeam pe colegele mele preparand remedii, tincturi, creme de baza. Frumos, fascinand. Citeam despre parerile tale despre educatie. Eu lucrez in educatie (UK) si asa am fost si eu la inceput. Cu timpul mi-am dat seama ca ei invata in alt fel. Sunt stimulati sa gandeasca, sa aiba pareri, nu sa invete mecanic. Mi-a fost greu sa ma adaptez felului lor de a-i invata pe copii matematica. Am o prietena care e profesoara de fizica in Olanda, la liceu. Imi povestea ca si acolo e la fel, in scoala asa zisa primara totul e usor. Dupa care incepe greul. Ori inveti ori nu. Si tu esti responsabil pt asta. Nu te impinge nimeni de la spate, dar ti se dezvolta o anumita responsabilitate interioara. Nu toti vor sa faca facultate, plus ca sunt f scumpe studiile aici. Au ajuns 9000 lire/an pentru un undergraduate. Imi place ca mai intalnec persoane care i-au educatia de la asa zis 'zero' in strainatate. Eu m-am reprofilat, am reusit sa imbin pasiunea pentru dans si psihologie si termin anul acesta formarea in Psihoterapie prin Dans si Miscare. Plus proiect de cercetare ca dizertatie. In rest bafta la examenul de diploma. Astept mai multe povesti.
    Mihaela

  2. Bine ai venit Mihaela! Si eu am terminat chimie in Ro. Am început in '89 si am terminat 5 ani mai târziu. Din păcate n-am profesat deloc in laborator si am avut contact cu chimia aproape deloc dupa ce am terminat.

    Laboratorul de spital aduce prea puțin cu laboratoarele de chimie, e foarte mult automatizat, microscopie, banca de sânge. Urme alege si mocrobiologie si patologie, genetica, virologie…dar am rămas pe ceea ce seamănă mai mult cu chimia totuși.

    Si eu mă bucur cand întâlnesc oameni care o iau de la început in profesie la o vârsta de mijloc, simt ca nu sunt singura.🙂

    Te mai astept, cu drag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: