3 comentarii

stau pe terasa…

…cu o cafea in mana…

…si imi picur gandurile ca boabele de roua din varful firelor de iarba. Imi spal ochii cu verdele ce ma inconjoara. In curand se va transforma in galben si treptat in alb, stiu ca imi va fi dor de el. De verdele de acum.

Las soarele sa ma scalde in lumina lui deja oblica si caldura lui in sfarsit suportabila. Inegalabila vreme de vara tomnatica.

Ascult pasarile care isi canta ultimele triluri inainte sa plece spre locuri verzi sau sa ramana aici, cu mine, sa asteptam galbenul si eternul alb.

Ma uit la florile care inca sunt in culori, la merele care devin mature si care isi vor gasi sfarsitul in iarba inrourata. Sunt mere padurete, imi fac gura punga daca musc din ele. Mi-as dori sa musc cu sarg dintr-un mar copt in curtea mea. E un proiect in asteptare. Caci nu-i asa, viata e plina de proiecte, planuri, vise…

Stau pe terasa…

…cu o cafea in mana…

…si visez…

Anunțuri

3 comments on “stau pe terasa…

  1. Superb ai scris! Exact gandurile astea le-am avut si eu azi, stand pe o patura la mare, urmarindu-l pe Vali bucurandu-se de apa si valurile agitate. Eu nu am indraznit, poate si unde nu ma simteam bine si am fost fara chef. Dar a insistat atat de mult sa mergem in natura sa ne bucuram de soare si de vantul caldut de toamna incat stiind ce ne asteapta, uitadu-ma pe prognoza, am reusit sa fiu mai puternica decat indispozitia mea. Pupici

    • Noi am iesit mai tarziu azi, Ovi a fost de garda azi noapte si a dormit pana la pranz. Daca mergeam mai repede, poate indrazneam si eu sa ma imbaiez, asa m-am multumit sa imi ud picioarele. Dar relaxarea de azi mi-a facut mult bine si mie. Inca nu mia. revenit din stresul acela ca „duminica dupamasa plec”…si nu m-am obisnuit ca duminica e a noastra acum…

      Ma bucur ca ati iesit. Sper ca ti-a mai trecut indispozitia. Pup tare tare!

  2. Imi imaginez ca a fost cumplit de greu, dar ai trecut cu bine peste si asta conteaza cel mai mult. Esti de partea invingatorilor si asta spune multe.

    Da, mi-a facut mult bine, ca orice iesire in natura. Desi drumul cu autobuzul pana acolo este foarte serpuit si eu am rau de autobuz, in general. Iar gandul ca trebuie sa merg in partea aia nu ma entuziasmeaza decat daca ma gandesc la recompensa naturii 🙂 Pupici multi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: