4 comentarii

Alegerile copiilor

Ei nu aleg sa se nasca, noi ii dorim. In primii ani alegem noi, parintii, pentru ei. Le decoram camera, le alegem hainele cu care sa se imbrace, ii invelim seara la culcare, ii/nu ii infofolim, algem gradinita, prima scoala…si lista e lunga. Incet, pe nevazute, copiii cresc si la fel de incet si pe nevazute preiau carma. Mai intai isi aleg culoarea peretilor in camera, mobila, hainele, prietenii, muzica, filmele, cartile…controlul parintilor se face mai departe de la distanta si in niciun caz impunand ci dirijand. Cu tact, cu maleabilitate, cu indulgenta uneori. Exact ca un dirijor in fata orchestrei. Noi parintii, dirijam viitori adulti pe linia vietii. Sa fie capabili mai incolo sa poata sa ia decizii, cantarind toate posibilitatile. Metodele sunt multe si fiecare parinte stie cum e mai bine pentru copilul sau. Mie imi place sa le arat mai multe cai, cu consecintele care pot rezulta din ele si sa las copilul sa aleaga. Sigur, de la o varsta anume.

Discutiile recente de vreo doi ani incoace, la noi in casa, sunt legate de alegerea scolii. Intrebarea mea e cat de mult impinge parintele un copil in directia in care o doreste el? Si cat de mult conteaza dorinta copilului? E vorba de viitorul copilului pe care parintele il vede intr-un fel, versus dorinta copilului si felul (diferit de al parintelui) in care isi vede el viitorul.

La Diana, ultima alegere a fost recent, in vara. A fost linia de liceu la care merge acum (sectia cum ar veni in Ro). Nu a fost prea pe placul meu si am incercat in mai multe randuri sa o determin sa faca alegerea pe care eu credeam ca i se potriveste. N-a fost usor sa isi aleaga mai intai liceul. Dupa ce s-a hotarat, a venit dilema liniei la care sa mearga. Aici se alege in primul an si apoi in al doilea an linia, se poate schimba de la un an la altul. Anul trecut alegerea a fost printre cele dorite de mine. Stiinte sociale cu specialitatea stiinte sociale. Ea voia specialitatea media dar a facut compromisul sa aleaga ce ii aratasem eu ca e mai bine, din punctul meu de vedere. Dupa primul an s-a lamurit ca istoria, psihologia si stiintele sociale nu ii plac atat de mult incat sa vrea sa isi aleaga o meserie bazata pe ele, desi eu chiar credeam ca sunt OK pentru ea. A ales in al doilea an, in vara adica, sa mearga la media. Eu sunt incantata de incantarea ei, chiar daca sunt inca sceptica ca a ales bine. Dar a ales in cunostinta de cauza si a inteles ca i se potriveste mai bine sa aiba materii la care e mult practic iar teoria inclusa in acestea e interesanta si o invata cu placere. Deocamdata au facut fotografie, au scris articole de ziar, vor trece la reclame si mai tarziu la clipuri si filme. Ea e multumita, mult mai multumita decat era anul trecut.

Acum e randul Silviei. Mai sunt doi ani jumate pana la decizia finala, dar avem din nou aceeasi contradictie. Ce vrem noi parintii, versus ce vrea copilul.

Am mai povestit in cateva postari, scoala in Suedia se imparte in trei etape: cl.1-3, 4-6 si 7-9. Clasele 1-6 se fac la scolile de cartier, cum e si cea la care merge Silvia. Iar din clasa a 7-a se aduna copiii in scoli mai mari, care sunt 2 sau 3 in oras. Una din ele e mai buna, noi incercam sa o convingem pe Silvia sa mearga acolo. Scoala asta e in partea de nord a orasului si in general se aduna copiii din scolile de acolo, copii pe care Silvia nu ii cunoaste. In partea de sud, unde locuim noi, e o alta scoala, unde se aduna copiii de la scolile de pe aici. Ea vrea desigur aici, unde vor merge colegii ei de clasa, prietenele ei. Silvia e mai patetica, ne-a scris o scrisoare de ziua ei, sa ii indeplinim dorinta si sa o lasam sa mearga la scoala ce o doreste ea. Scrisa asa cum numai Silvia o poate face: cu imaginatie dar care se poate transpune perfect in realitate. Pe mine m-a pus mult pe ganduri scrisoarea ei.

Dilema e mare. Scoala mai buna (cea din nord, caci asta e motivul nostru) versus scoala mai slaba dar cu prieteni. Nu e acum momentul sa hotaram, dar dupa cum o cunosc pe Silvia, nimic nu ii va schimba parerea. Poate doar faptul ca va creste? Vom vedea!

4 comments on “Alegerile copiilor

  1. I-mi place alegerea Dianei!Dragostea pentru fotofrafie cred ca e de la tine!Bafta Diana!

    • Da, uite ca n-a fost tocmai pe placul meu, dar ma bucur ca ii place. Chiar face lucruri interesante, daca ma gandesc bine mi-ar placea si mie sa invat ce invata ea🙂. Ea are talent (ca si Silvia de altfel, dupa cum stii) la arte, fotografia e printre ele. Poate chiar va putea sa isi faca un viitor in meseria de jurnalist/fotograf/reporter.

  2. Greu intr-adevar cu alegerile astea, eu inca nu sunt in postura asta dar nici nu mai am mult. Insa am simtit-o cand eram de cealalta parte a „baricadei”, cand au ales parintii mei pentru mine. Mai intai liceul – liceu teoretic (cel mai bun din oras) in loc de Pedagogic cum voiam eu – apoi facultatea (Drept, Stiinte Economice sau Medicina, doar astea erau optiunile agreate). Ce-i drept, nu m-au obligat, la facultate, dar simteam ca ar fi fost o mare dezamagire pentru ei sa aleg alta cale. Si, ca un copil cuminte ce eram, am ascultat. Dar dupa ce le-am facut pe primele doua (intr-o nefericita incercare de a le combina cu succes), am facut si Pedagogie (Stiintele Educatiei) si consider si acum ca asta este ceea ce mi se potriveste, chiar daca pana la urma lucrez doar part-time in preuniversitar si full-time intr-un domeniu care nu tine de nici una din facultatile absolvite. Asa ca da, din punctul meu de vedere trebuie lasat copilul sa mearga si in directia pe care el si-o doreste, pana la urma tot muncim toata viata, macar sa facem ceva ce ne place. Tin pumnii la amandoua fetele, sa iasa totul asa cum isi doresc iar voi sa va bucurati alaturi de ele!

    • Mihaela, asa am facut si eu facultatea acum, ca n-am facut-o in Ro cand am vrut. La mine n-au fost parintii, ei m-ar fi lasat unde voiam eu, mie mi-a fost frica sa dau la biochimie, era numai la Buc si erau 25 de locuri, cu concurenta de 8-10 pe un loc. Nu ma vedeam intrata acolo si ai mei nu au insistat, la fel as face si eu cu ale mele. Dar cand a venit oportunitatea, asa neasteptat, am facut ce visam de ani de zile.🙂

      Multumim, negocierea continua, o sa vedem pana la urma ce se va intampla.

      Va pup tare, tare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: