6 comentarii

planeringsdag

Nu stiu cum sa traduc acest lucru in romana. Dag inseamna zi si planering inseamna planificare, dar traducerea cuvintelor nu are de-a face cu ceea ce e de fapt aceasta zi.

Pentru mine e prima data cand particip la asa ceva. Colegii povestesc ca pe vremuri🙂 era la restaurant, primeau mancare si era o sala de conferinte unde discutau tot felul de lucruri in grupuri mici.

Sefa imparte personalul laboratorului in doua si la interval de o saptamana, in ziua de vineri, jumate de laborator e la planeringsdag si cealalta lucreaza, apoi se inverseaza grupurile. De cativa ani incoace planeringsdag se tine la o sala de conferinte a kommunei. Am primit din partea lor un sandwich si cafea dimineata si o prajitura si cafea dupamasa la pauzele de fika. Pranzul l-am platit noi si am avut de ales din mai multe locuri unde se serveste pranz in apropiere.

Planeringsdag de acum a fost cu tema comunicare. O tipa care se ocupa sa tina conferinte despre comunicare, a fost cea care a condus ziua. Ne-a povestit despre cum ascultam sau nu pe cei din jur, ce inseamna sa nu iti pese sau sa iti pese de cei cu care lucrezi, care sunt regulile scrise si nescrise in comportamentul cu cei cu care muncim, am fost impartiti in grupe de cate 5 si periodic aveam cate o chestie de discutat intre noi, apoi din fiecare grup cineva spunea ideile si concluziile principale ale grupului mic catre cel mare.

Ceea ce a fost cel mai interesant dupa mine, a fost ideea ca fiecare persoana matura e formata din trei parti: copilul, adultul si parintele. Parintele sta deasupra si apare uneori, atunci cand cineva spune „n-ai facut bine”, „nu asa trebuia sa faci”, „hai sa iti arat eu”, etc. Copilul apare si el uneori la suprafata cand persoana respectiva aduce scuze de genul „eu n-am stiut”, „mie nu mi-a zis nimeni”, „pe mine nu ma baga nimeni in seama”, etc. Adultul e cel mai frecvent prezent si e cel mai bine sa-l mentinem cat mai mult in relatiile noastre cu cei din jur, colegi de munca sau prieteni.

Apoi am mai aflat ca fiecare dintre noi suntem construiti (acoperiti daca vreti) din mai multe straturi de protectie, ca o ceapa🙂. Cand suntem noi intr-un grup avem toate straturile astea pe noi, ca pe masura ce ne adaptam si incepem sa comunicam, straturile dispar, dar nu chiar de tot. Pentru ca nu vom fi niciodata la munca asa cum suntem acasa.

Inca o chestie care iar mi s-a parut interesanta, sunt semnalele de autoaparare pe care le emitem si cat sunt ele de diferite. Unii isi pierd simtul umorului, altii se blocheaza instantaneu si nu mai pot face/gandi nimic, unii ataca vehement, altii devin cinici sau unii joaca rolul de „saracul de mine”. Am avut o lista lunga cu semnale de autoaparare si a trebuit sa alegem fiecare dintre noi cate trei care ne reprezinta. Nu stiu ce au ales cei din alte grupuri, dar remarcabil a fost ca toti cei 5 din grupul meu am ales un semnal de autoaparare comun: ma retrag si tac. Acum ca ii cunosc pe suedezi imi dau seama ca e asa. La ei conflictele sunt putine si am asistat la foarte putine conflicte pe fata de cand sunt aici. Si atunci am observat ca unul dintre cei doi aflati in conflict a incheiat repede: eu atat am avut de zis, ma retrag.

Ce credeti? Care sunt semnalele voastre de aparare in societate?

PS. De cand cu aceasta discutie deschisa despre comunicare, radem si glumim pe seama semnalelor si a copilului care apare uneori la suprafata. :)))) Suedezii au mult umor, sa stiti!

6 comments on “planeringsdag

  1. Ce-i lipseste romanului?Comunicarea !Ar fi benefic asa o zi si aici!

    • si pentru suedezi a fost ceva nou, desi in mare lucrurile se fac ca in cursul tinut…comunicarea aici exista, eu am invatat din mers cum stau lucrurile. A fost putin altfel insa sa ti le spuna un specialist.🙂

  2. Copilul, adultul si parintele vin din analiza tranzactionala. Semnalele sunt mai degraba mecanisme de aparare, defence mechanisms. Astfel de zile se tin in multe organizatii. In UK se numesc ‘day away’.

    • Multumesc, eu sunt zero la psihologie. Noua ni le-a prezentat ca semnale de aparare försvarssignaler🙂. Dar e posibil sa fie unul si acelasi lucru.🙂

  3. Foarte foarte frumos.
    Pana acum n-am avut conflicte aici cu americani nici la scoala nici la spital unde voluntariez. In general sunt nice si politicosi si au o chestie pe care as vrea sa o fac natural cum o fac ei: cand isi expun punctul de vedere o fac cu diplomatie dar cu asertivitate fara sa jigneasca. Asta din ce-am observat eu, sunt convinsa ca nu toti sunt asa.
    In Romania imi amintesc ca daca eram noua intr-un colectiv nu ziceam prea multe, pana prindeam vechime si observam dinamica grupului. Dupa o perioada, cand a fost nevoie, mi-am spus punctul de vedere sus si tare sa compensez ca oricum eram cea mai tanara si de obicei nu ma luau in serios:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: