18 comentarii

discutii -vorbe de copil

Acum vreo doua saptamani, mergeam cu masina spre Fårö. Drumul se intrerupe pentru a urca pe bac si a traversa marea intre insula si insula insulei. Discutam cu Silvia in masina despre ce i-ar placea sa se faca cand va fi mare (clasic, stiu).

Cu cateva zile inainte fusese la o colega de clasa la tatal acesteia, care locuieste la tara. Acesta are cai si Silvia a avut ocazia sa fie o seara si o jumatate de zi impreuna cu caii, sa calareasca la prima ora a diminetii, sa le dea de mancare, sa aiba grija de ei. Cand a venit acasa a zis ca asa o viata si-ar dori si ea, ca atunci cand va fi mare va sta si ea la tara, va avea cai si se va ocupa de ei, va avea o scoala de calarie, va fi profesor de calarie. Sigur ca e foarte ok daca ea, cand va fi mare, va dori sa fie asta. Dar pana atunci, noi ca parinti, vrem sa ii aratam ca ea poate mai mult, ca poate face o facultate si ca e pacat sa se gandeasca la mai putin. Ca poate fi si profesor de calarie, sa traiasca la tara si sa aiba cal, dar ca e important sa aiba o meserie, cu care poate oricand sa castige bani. Am trecut in vedere mai multe meserii, mai demult cocheta cu mediccina veterinara, cu biolog marin…am reinceput sa ii expun meseriile si am ajuns la concluzia (de comun acord) ca poate sa se faca medic veterinar cu specializare pe animale mari, in special pe cai. 🙂

Totul a durat…o saptamana. Pana m-a anuntat ca s-a hotarat cu o alta colega a ei, sa termine scoala obligatorie (9 clase, fara liceu) apoi sa se mute la Londra, sa isi cumpere/inchirieze o casa mai la marginea orasului. Sa isi ia cate doi caini si doua pisici fiecare (da, da, fara cai de data asta!) si sa devina…gamer! Gamer pe youtube! Nu stiam ce inseamna, a trebuit sa imi explice. Adica joci jocuri pe youtube si daca ai un grup mare de urmaritori, cu care joci, castigi bani. Cu cat ai mai multi, cu atat mai multi bani. Si e planificat totul in amanunte. Livingul il vor imparti in doua, cu un perete rabatabil. Peretele ei din stanga va fi vopsit in negru, cu alb va scrie numele celor mai buni gameri. Peretele din stanga va fi alb, iar cu negru vor fi tot felul de desene, cu cai, fluturi…Am intrebat-o ce vor face daca nu vor castiga destui bani? „Vom lucra la Starbucks!” Deci exista si un plan B! :))

Azi, azi a fost la o a treia prietena, la bunicii ei la tara. Acolo locuieste o sora mai mare a colegei Silviei, care creste iepuri. Dar e crescatoare de renume, le-a povestit cate in luna si in stele, vinde iepuri pe bani frumosi, sunt iepuri de rasa, are un tabel intocmit serios sa nu imperecheze iepurii din aceeasi familie, treaba serioasa. Iar fata are numai 16 ani. A povestit tare impresionata de asta.

Avem asadar probleme serioase. Voi cum stati cu viitoarele meserii ale copiilor?

18 comments on “discutii -vorbe de copil

  1. Eu i-am spus maica-mii ca vreau sa ma fac spion sau asasin platit. Imagineaza-ti ce soc si groaza pe ea, saraca! :)) Asa ca voi stati chiar bine la capitolul asta! :)))

  2. Lumea văzută prin ochi de copil este foarte luminoasă. Câte variante pentru o viață frumoasă avem. Am rămas pe gânduri …. 🙂

  3. Ha-ha, Mihaela am ras cu lacrimi citind postarea asta (sper sa nu te superi pe mine 😀 ), dar si Albert al meu tot asta vrea sa se faca, si ghici unde? in Suedia sau la Londra, ca de doi ani tanjeste sa se intoarca acolo. Vai de mine, eu pana acum n-am luat in seama, dar acu’ chiar ca incep sa ma gandesc serios… daca nu-i trece? Al meu deja ii urmareste pe cei consacrati in domeniu – vezi ca pe primul loc e un suedez cica (de unde si Suedia ca varianta de locatie). Sa speram ca e doar o toana de 11 ani, altfel o sa avem mari dificultati in a explica cu ce se ocupa copiii nostri 😀 Eu i-am promis la al meu ca o sa-l duc intr-un an la o intalnire a alora de-au facut Minecraft… nu mai tin minte cum se cheama, dar cica e un eveniment anual tip convention. Of, astept sa mai creasca, poate trece!

    • Nuuuu, cum sa ma supar, am ras si eu citind ce ai scris! Nu pot sa cred…nu stiam ca e asa populara meseria asta :))). Nu, nu stiam ca Suedia e asa consacrata, cum am scris nici nu stiam ce inseamna gamer, a trebuit sa imi explice Silvia :). Uite ca la o intalnire din asta si Silvia si-ar dori! Da, eu astept sa mai treaca o saptamana, sa vad cu ce mai vine :))). va pup cu drag!

  4. Cind eram mic-mic imi doream sa ma fac militian si vinzator de flori (in acelasi timp, vinzator urma sa fie „second job”) pt ca amindoua mi se pareau banoase. Evident, credeam ca militianul baga banii din amenzi in buzunar, iar vinzatorul de flori ia florile gratis de pe cimp :).
    Fata care la 16 ani e crescator renumit de iepuri mi se pare foarte tare.
    Revenind la Silvia, nu m-as mira ca pina la urma sa ramina in zona studiilor legate de animale (zootehnie, medicina veterinara). Ii urez spor in orci allege 😉

  5. 🙂 Foarte frumooos! Mult success Silviei si voua! Aveti misiune dificila. 😉

  6. Mie mi se pare foarte frumos sa ai o scoala de calarie. Si profesor de calarie la fel. Cu ce e mai presus cineva cu diploma de facultative decat un profesor de calarie sau cineva care are scoala de calarie. Poate va dori sa urmeaze o facultate mai tarziu, dupa 30 ani. Totul e posibil.

    • Da, absolut. Si mie mi se pare foarte frumos. Numai ca iti trebuie foarte multi bani. Si o scoala de calarie nu prea e in profit…recent am asistat la falimentul scolii de calarie unde mergea Silvia. De asta insist ca trebuie sa aiba ceva in spate, un backup daca nu merge bine. Sigur ca poate si la 40, nu-i vorba…n-ar fi problema, dar ca e mult mai greu.

  7. eu nici la 40 ani nu stiu ce vreau sa ma fac 🙂 . Nici la 10, nici la 20, dar tin minte ca cei din jur ma stresau cu intrebari de genul asta, iar mama chiar mi-a zis de cateva ori ca sunt inconstienta. Ce sa le spun, cand nici pt mine nu era clar ce vreau sa fac? Asa ca am spus tot liceul ca dau la facultatea de matematica, numai sa ma lase in pace cu intrebarile – evident ca in ultimile luni m-am schimbat de 2 ori :).
    Mila multa mi-a fost de o colega, ca toti acasa o intrebau la ce facultate da (era in clasa 11a) , iar ea era cu lacrimi in ochi intre noi, fetele, ca nu stia ce sa spuna acasa, si nu stia ce sa faca!!! Eu, f. dezinvolta, i-am zis: fa ca mine, zi-le orice sa le inchizi gura, asta macar o sa iti lase mintea linistita! :D. Mi-a multumit peste ani ca i-am oferit un an de liniste si atmosfera pasnica acasa….

    • Oh, daca ai stii cat de bine mi-a prins sa citesc comentariul tau. Multumesc mult!

      • Am uitat sa scriu inca ceva: daca ma intrebau de ce vreau sa dau la facultatea asta, eu spuneam ca vreau sa plec din Dorohoi. Colegii si profesorii intelegeau de ce ziceam ca dau facultatea de mate, eram f. buna la matematica (cea mai buna din clasa, cea mai buna clasa de liceu, cel mai bun din oras, diriginta imi spunea mereu ca de 2 generatii nu a mai avut asa o eleva), dar raspunsul meu era unul sincer: vedeam facultatea ca o evadare. Cel mai rau lucru din perioada aia insa a fost ca mama nu avea incredere in mine si ma toca la cap!! Sinceritatea mea (din naivitate!!) a fost inutila, a fost o risipa.

        Acum, la aproape 40 ani, privesc senin in urma si pot sa zic un lucru: nu conteaza ce liceu/facultate am ales. Viata e atat de dinamica, incat cel mai important lucru la un copil e sa se adapteze, si sa aiba puterea de a recunoaste cat mai devreme: nu e aici locul meu, sa mai incerc o data/in alta parte.

        Daca ar fi sa iau anii din urma, cu maturitatea de acum, daca as schimba ceva, este sa am contacte cu cat mai multi oameni, in loc sa stau intre carti.

        • Sa stii ca exact asta as schimba si eu, contactul cu oamenii, daca ar fi sa ma intorc in timp. Eu aveam o adevarata fobie de contact direct, vorbit la telefon, aveam mereu impresia ca nu stiu sa imi exprim parerea si sa o sustin. Si ma exprimam in scris, evident :)). Dar am realizat in ultimii ani ca e chiar interesant sa comunici si sa discuti cu diverse tipologii de oameni, ma si mir uneori de mine cat m-am schimbat in ultimii ani. 🙂

          • eu inca am frica asta. Fobie nu as putea sa spun, dar de frica nu am scapat. Cu unii oameni ma simt apropiata, ii simt calzi si pot comunica mult mai usor, dar daca miine trebuie sa vorbesc in fata oamenilor, incep sa somatizez.

            P.S. am ascultat un interviu cu o femeie puternica din Romania; inainte de facultate, tot nu stia la ce sa dea; invata bine si stia ca va intra la orice facultate va vrea, dar nu era decisa ce cale sa ia. Astazi e avocat ce a castigat procese contra statului roman la CEDO. (am scris initial numele ei apoi am sters, e doar o femeie puternica)

Lasă un răspuns la Mihaela Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: