4 comentarii

o zi de marti

Azi a fost o zi neobisnuita de marti. Ca de obicei, cand lucrez pe prelevare de probe (provtagning) avand contact direct cu pacientii, ziua de munca poate fi mai palpitanta decat cand ai treaba numai cu masini.

Am plecat de acasa cu stangul. Adica nu cu stangul, cu masina. Diana a condus pana la scoala, acolo trebuia sa merg eu mai departe la munca. La prima intersectie, semaforul stricat, era daramat la pamant, il reparau. Haos la 8 fara 10, zici ca tot orasul era in masini, pe drum. M-am enervat si am zis ca merg sa intorc in primul giratoriu, m-am razgandit si am stat apoi sa o iau la stanga o gramada…am ajuns la si 10 la munca.

Ziua a continuat pe prelevare de sange. La un barbat i-am luat sange in eprubeta gresita (e prima data cand mi se intampla!), am vazut pe remis alte analize decat scria defapt, habar nu am cum…la mine e rutina, stiu foarte bine ce eprubete sa folosesc, ca lucrez de atatia ani cu ele in laborator. Am dres-o ca norocul cu o alta eprubeta ce ii luasem, am rugat o colega sa ma ajute, cea care era in laborator pe aparatul respectiv. Apoi am luat din deget la o pacienta si nu am asezat bine capacul, cand sa intorc eprubeta cu capul in jos, ca trebuie amestecat sangele cu continutul eprubetei, tot sangele pe pantalonii mei si pe masa…Am luat pranzul cu vreo 20 min mai tarziu, Ovi ma astepta in sala de mese, ma suna la telefon sa vada unde sunt. Eu eram cu un pacient dificil, il intepasem degeaba de doua ori, eram la luat sange din deget…

Dar am si avut parte de clipe in care am uitat tot greul. O tanara de 23 de ani tare speriata, venise cu mama, m-a anuntat din prima ca ea lesina, de cum a intrat pe usa. I-am lasat scaunul pe spate, am pus apa intr-un pahar si i-am dat mamei, i-am zis sa aiba in caz ca trebuie, am deschis geamul sa intre aer rece, am laudat fata care era pe spate cu ochii inchisi gata lesinata (glumesc, dar asa parea) ca are vene zdravene si ca nu va fi problema. Si i-am luat calm (aparent) 3 eprubete de sange, cand i-am zis ca e gata, a zis ca de tot, cu tot…nu ii venea sa creada. Ca n-a simtit, nu ii era rau. Am ridicat scaunul in pozitie normala, mama i-a dat sa bea apa, i-am zis sa stea linistita cat doreste, pana simte ca poate pleca, a stat vreo 2 minute. Plangea incet. Cand a plecat, mi-a multumit si a zis ca am fost tare buna la luat sange, ca tare putini au reusit asa de bine. Ia-am multumit si i-am zis sa fie increzatoare, ca are vene bune🙂.

4 comments on “o zi de marti

  1. imi dau seama ca mici scapari se intampla tuturor, mai ales in munca de rutina. Colegelor tale li se intampla asta cu capacul uitat de pus?

    Eu tot sunt uimita de procedurile sofisticate de la munca de la voi.

    • Da, normal ca se intampla, tutror. Nu am uitat sa pun capacul, nu l-am pus bine si cand am intors eprubeta, ca trebuia sa amestec continutul, a cazut.🙂 Nu stiu daca s-a mai intamplat cuiva, nu din ce stiu eu. Dar nici eu nu am zis la nimeni, si eram singura in camera de prelevare, numai cu pacienta.

      De ce spui ca sunt proceduri sofisticate la noi?

      • pentru ca din cunostintele mele, cadrele din spital stau fie numai la prelevari, fie numai in laborator. In plus e prima data cand aud urmarirea pacientului si telefonarea cu rezultatul. Plus ca in perioadele incarcate aveti sistemul de rotatie a turelor, personalui, acoperirea in vacante, etc. totul pentru a nu lasa pacientul sa astepte dar nici a nu suprasolicita un singur angajat – nu este nici in Ro, nici in Be. In ambele tari greul si sincopele pica pe pacient, unele ture mai grele pica mereu pe tinerii angajati, etc, pacientii …ajung sa stea la coada, si nici nu au voie sa bombane.

        • Am inteles. Asta pentru ca probabil nici in Belgia (in ro stiu sigur) nu exista pregatirea asta de BMA (biomedical scientist) care include tot. Dar si aici in laboratoarele mari, lumea e specializata pe o bucatica mica de laborator. Noi facem asa multe pentru ca suntem un laborator mic. Si avem si prelevarea ce tine de noi. In laboratoarele mari, prelevarea tine de spital si sunt asistente ce lucreaza acolo. Si la noi sunt doua asistente, dar mereu cineva din laborator e persoana de acoperire, care iese in sala de prelevare cand la coada sunt mai multe de 10 persoane si cand e ora de fika si lunch. Mereu sunt doua persoane la prelevare, in timp ce a treia e la cafea sau la masa de pranz🙂. Asta ca pacientii sa nu astepte prea mult.

          Turele grele aici pica pe cei experimentati. Nu poti lasa raspundere pe incepatori, acestia trebuie sa invete mult din rutina locului de munca. Am trei colegi noi acum, toti cu 20 de ani de munca in spate. Dar sunt incepatori aici si pana nu au cel putin 6-8 luni lucrate aici nu pot incepe nopti de exemplu. Iar cei proaspat absolventi, musai minim 2 ani de munca, cu ture de seara si weekend inainte, cam dupa un an.

          Cea cu urmarirea pacientului si telefonatul. Eu am gresit eprubeta in care am luat proba, e raspunderea mea. Eu trebuia sa sun pacientul si sa imi cer scuze ca am gresit si sa il invit cand are el timp, sa ii fie reluata proba. Am avut insa noroc🙂. Ca am putut analiza ce era de analizat din eprubeta cealalta. Dar se intampla sa se greseasca, destul de des, la prelevare. Mai ales asistentele, care lucreaza numai pe prelevare, ele nu pot lucra in laborator.🙂

          Aici sloganul e „pacientul in focus”, nu se poate ca pacientul sa fie dezamagit. Ca realitatea e alta, e adevarat. Se intampla si aici sa fie repeziti pacienti sau tratati fara rabdare, etc. Dar se reclama. ohoooo si inca cum!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: