Nu mai avem motan, e eunuc acum.
Cand l-a adus Ovi acasa dormea, anesteziat. Dupa vreo jumate de ora si-a ridicat capul, apoi a iesit din casuta lui impleticindu-se pe picioare, umbla ca un beat. A ajuns in bucatarie, s-a trantit pe covor. A mai motait acolo apoi a vrut sus pe scaun. A facut in salt impleticit si tot ce a reusit sa faca a fost sa se agate cu ghearele de buretele de pe scaun si sa aterizeze cu el in „brate” cazand pe spate ca un bolovan. 😦
Apoi si-a mai revenit…s-a lins mult, a reusit sa stea pe picioare, a scos pana la urma un miorlau slabit de putere. Nu poate sta pe fund, ca o pisica…sta cumva pe toate picioarele. Apoi a mancat putin, chinuit…S-a urcat iar pe scaun in bucatarie(de data asta i-a iesit). A mai dormit, apoi s-a mutat pe covor in camera. A urcat si scarile si s-a refugiat putin pe holul de sus…
E trist, are o privire inlacrimata, nu stie sa ne certe, sa ne spuna ce a patit…nici macar nu miauna, nu scanceste, nu se vaita…
Mi-e mila de el…asa de mila…ii va trece, nu? Si va fi iar „motanelul” nostru zglobiu si buclucas…un motan pe care vom indrazni sa il lasam afara si care nu le va mai sari la fete la picioare infingandu-si coltii in ele. Era deja imperios sa il scapam de podoabe, devenise prea agresiv…
LE: Ca bonus a primit „timbru” pe ureche, adica un numar marcat. Ca sa fie usor de gasit in cazul in care s-ar pierde iar…
salmi 
Sarmanul motan! O sa-i treaca, stai linistita!
Eu am 3 motani in casa si-n perioada asta sunt toti indragostiti! Dar nu vreau sa-i scap de bijuterii, pentru ca mi-e prea mila de ei! Si-n plus, nu-mi fac probleme, nu sunt agresivi! Insanatosire grabnica pisoiului! 🙂
Huh, chiar trei ai? Si nu marcheaza teritoriul in casa? Mie si de asta mi-era frica…plus ca nu indrazneam sa il mai lasam afara dupa ce a disparut in septembrie…Si el tare vrea afara, dar mi-era ca se ia dupa vreo mata si nu mai vine acasa…Se uita dupa ele pe geam si apoi sarea la noi sa ne muste de frustrare ca nu il lasam afara…
Mersi de incurajari, se va vindeca el…saracutzul!
of, asa era si pisica noastra cand am sterilizat-o 😦
madi, acum si-a revenit. Multumesc de vizita.
O sa ii treaca , insa nu va mai fi niciodata Morgan de prima data…din pacate.Va fi o mata cuminte , ca un bibelou…
Ah, sa stii ca e tot el, jucaus si vesel….dimineata ne-a intampinat cu mieunaturi ca in fiecare dimineata, am urmat ritualul zilnic si avea un chef nebun sa-l mangaiem, pana acum era cam nervos, nu prea statea la mangaiat, cred ca era cu gandul mai mult la matze :).
Apoi a venit cu soricelul de jucarie in gura maraind, semn ca voia sa ne jucam…nu a mai facut asta de prin toamna…Nu va fi bibelou, doar ca nu va mai alerga dupa pisici…
In orice caz, ma bucur ca e OK si n-a suferit mult…
Saracu Morgan,imi aduc aminte cum am sterilizat-o si pe pisica mea din ro doar ca la ea a fost operatie adevarata caci era fetita..
Da, la pisici e mai dificil decat la motani, eu am experienta cu ambele categorii :)) La inceput si eu eram contra sterilizarii, dar pe urma am realizat cat de benefica e pentru ei. Cateva ore dupa sterilizare se comporta intocmai cum ai descris, dar apoi nici nu zici ca a fost castrat. La fel de vioi, jucaus, si o sa vrea sex in continuare, stai fara grija, doar ca o sa faca virtual :)) O sa prinda vreo pisica, o s-o calaresca si apoi o sa renunte… Instinctul nu-i dispare, doar ca nu se va mai finaliza niciodata…
florina, svea…da si eu m-am bucurat ca nu avem pisica. A fost de fapt unul din considerentele pentru care am vrut motan, sa fie mai usor la castrare.
E bine acum, a trecut foarte usor si repede vad. O dupamasa si o noapte…dimineata era fresh, ca de obicei!
haha svea, chiar asa? Io credeam ca ii piere de tot cheful de pisici! Ioi, sper sa nu alerge mult dupa ele, io il vreau acasa nu „bagabont” :).
ha ha ce mortala esti lol…era asa de ‘trist’ si ametit de la anestezie nu ca era trist ca si-a pierdut podoabele lol…habar nu are ca si le-a pierdut, stai linistita lol…sigur nu o sa va acuze de asta lol…aici in state toate pisicile si cainii de casa sunt castrate, nici nu cred ca ai optiune…normal cu exceptia crescatorilor (‘producatorilor’ sa spun asa din lipsa de alt cuvant) de animale
Ha ha, pup la castratu’ de morgan, nici io nu cred ca o sa fie ca si bibelou, poate mai putin agresiv, dar jucaus tot va fi ca era jucaus ca e bebe nu ca avea podoabe 🙂
Pup si la voi, dont worry, he is happy…so be happy too 🙂
Oh sister, but I’m happy for him. 😉 Zau ca da…si stiu ca se uita trist din cauza ca il durea, nu ca pierduse bilutele :)). Poate asa s-a inteles din context, dar nu asta voiam sa exprim :).Mi-era mila de el ca suferea si il durea. Acum e chiar OK, de dimineata deja era bine. A venit cu soricelul in gura sa ne jucam…a mancat, a alergat, s-a uitat pe geam…normal dar normal de tot! atat ca nu a mai sarit la fete sa le muste si Silvia care urla deja disperata de cand venea acasa si pana se culca „morgan, jos, jos!” si statea cocotata in varful canapelei si o ataca si acolo…azi a fost liniste…Asta a fost de fapt ceea ce ne-a determinat sa il ducem deja, noi am mai fi asteptat sa implineasca un an, ca citisem despre motani ca e mai bine dupa un an…dar nu se mai putea…
Tzukam de cinci ori la tine! Morgan e in frunte ca acum are voie si la fetite :).
Ha ha, ma bucur ca nu mai e ‘terorist’ lol
Oh, si ce bine ca are voie la fete acuma ca primesc 5 pupici lol…mortal 🙂
Ati facut foarte bine! Urmam si noi, dar il mai lasam un pic. Tout va bien! Fara grija!
Va pup cu mare drag pe toti, inclusiv pe Morgan, bineinteles!
Multumim Irina, e bine deja. Voi mai asteptati, ca Sasha e mai micutz…
Va pupam si noi cu mult drag.
eu cred ca va fi exact acelasi Morgan de inainte. cand l-am sterilizat pe al meu asa s-a intamplat. arata ca in desenele animate, avea ochii mari si tulburi de zici ca era sarpele din Jungle Book 🙂 apoi s-a mai lenevit si ingrasat putin, dar inca mai alearga prin casa si aluneca pe covoare, sare pe biblioteca, scoate sunete de catel haulind la luna si se da peste cap. si are 10 ani. bine, el e siamez si rasa asta e destul de activa si vorbareata, poate de aia.
oricum, Morgan al tau o sa fie bine. si voi o sa fiti mai bine cu el sterilizat, trust me… 🙂
Buna! Ai facut foarte bine ca l-ai castrat. Cu siguranta ii va trece. Eu am 2 pisici si am reusit sa o operez doar pe cea tanara pentru ca mi s-a zis ca la cea batrana e prea tarziu si poate muri. La fel am fost si eu cand am adus-o pe Pufi acasa. Am plans, mi-a fost mila si ma durea pentru ca ma simteam vinovata de durerea prin care trece, dar nu aveam ce face. Si oricum acum e mult mai bine. Se joaca la fel, ba chiar e mai nebuna, sare, se urca peste tot si o chinuie pe cea batrana pentru ca vrea mereu sa se joace. Are si mai multa pofta de mancare si ma bucur ca nu va mai veni ziua cand va intra in calduri si va mieuna ingrozitor(avea obiceiul sa faca asta in baie si se auzea si cu ecou)..nu puteai sta in casa :))
deci am mai pierdut un „cavaler” pentru Marina:D
pfuoooooooaaaaaa:-))