…am petrecut doua zile impreuna, in Kalmar. Joi a fost zi libera si majoritatea a avut si vineri liber. Dar pentru ca materia de acum e multa si timpul foarte scurt, noi am avut vineri scoala si am fost nevoita sa raman in Kalmar. Si ca sa treaca timpul repede si sa nu fiu singura, m-am gandit ca Diana, care deja poate calatori singura (de la 13 ani pe vapor), poate veni si sta cu mine. Miercuri dupamasa a luat vaporul, peste o jumatate de ora urca in autobuz si o ora jumate mai apoi o asteptam in Kalmar.
Ziua de joi a fost plina. Ne-am inceput ziua in parc, ne-am plimbat si cand s-a facut ora de deschidere (fiind zi libera, magazinele au avut program special) am mers la shopping. Targetul meu a fost sa ii gasesc haine verzi si galbene Silviei, pentru ca la muzicalul de saptamana viitoare va fi ananas. Diana mai mult sa admire, sa studieze piata, pentru salarul care va veni saptamana viitoare. Dupamasa am mers la draga mea prietena Monica, sa vedem pe Sofia, o scumpa de bebelina de o luna (implinita exact joi!). Unde ne-am simtit bine, ca de obicei. Seara am mers la cinema, la nou-lansatul The Dictator la care am ras de ne-am prapadit. Daca va place genul comediilor Borat, vi-l recomand.
Vineri a trecut si ea repede, eu la scoala, Diana asteptandu-ma sa luam pranzul impreuna, apoi eu iar la scoala si ea prin oras. Ora de plecat pe insula a venit repede si iata-ne din nou acasa.
A fost frumos, a fost tare placut sa fim impreuna, sa ne „destrabalam”…e inca o uimire pentru mine ca fetita aceea care acum cativa ani ma tinea de mana cand mergeam pe strada, fetita aceea careia ii spuneam sa aiba grija pe unde calca, sa aiba grija cum trece strada si multe altele…fetita aceea e o domnisoara in toata regula, cu care ma pot intelege de la egal la egal, cu care pot imparti griji si nedumeriri, veselie si rasete. Au fost doua zile de care aveam nevoie amandoua, sa ne redescoperim ca mama si fiica, ca prietene. Cum imi doresc sa raman mereu cu fetele mele. Asa cum sunt eu cu mama mea.
salmi 
Ce frumos ca va intelegeti asa. Eu nu am asa o relatie roz cu mama si temerea mea e ca nu voi stii nici eu cum sa ma comport cu copiii mei. Desi am o relatie super cu tata, n-am cum sa le fiu… tata! :))
Oana, imi pare rau sa citesc ca nu ai o relatie buna cu mama ta. Dar chiar de asta poti avea o relatie buna cu copiii, stiind ce nu a mers intre tine si mama. Te imbratisez.
hihi, parca va vad in oras… diana cu „sora” ei mai mare, ca asa aratati.
ce (repede) cresc…
:)) Mersi Cristina. Da, mult prea repede!