…pana luni dupamasa. O pauza mai lunga, necesara. E foarte greu cu naveta, ieri am avut curs(impropriu spus curs, caci a fost un seminar de calculator) de la 13 la 16. Vaporul(numai miercuri circula asa, am avut noroc!) a plecat la 7.10(eu la 6.45 de acasa), la 10.20 am fost in Oskarshamn. La 10.30 am luat autobusul si la 12 am fost in Kalmar. Ragaz cat sa iau pranzul. La 16.25 am avut autobus din Kalmar. La 18 am fost in Oskarshamn. Am pierdut la mustata(la 18.10 a plecat din fata mea) vaporul de la ora 18.10, noroc ca nu-mi rezervasem bilet decat pentru cel de ora 21.15. La ora 00.10 am ajuns in port, la 00.20 am fost acasa. Am un sot de treaba, ma asteapta la miezul noptii la vapor. 😉 Apreciez asta. I-ar fi simplu sa spuna:”ia un taxi!” dar el vine dupa mine.
Saptamana viitoare plec luni dupamasa, vin inapoi miercuri la 18.20.
Kalmarul e un oras frumos, facultatea are o cladire pe malul marii unde am avut cursul introductiv. E frumos sa te plimbi prin oras, pe malul marii…
Oskarshamn e un oras mai mic dar frumos si el, e mai linistit decat Kalmar.
Promit ca data viitoare sa iau cu mine aparatul foto si sa fac poze multe, din ambele orase. Pana atunci va las o fotografie de pe net, cu Kalmar.
PS. Tocmai am primit un email cum ca mi-au recunoscut cei de la facultate cele trei materii pe care le-am cerut sa imi fie recunoscute, din cele facute in Ro la facultate. Asadar in 1 octombrie am examenul la acest curs si urmatoarele trei mi-s recunoscute. O sa fac o pauza de scoala pana la mijloc de ianuarie cand incepe al doilea semestru. Cele trei materii sunt in primul semestru, consecutive, dupa acest curs introductiv pe care il fac acum. Sunt foarte bucuroasa, cam pierdusem speranta…dar uite ca a fost bine.
salmi 
[…] 2 septembrie 2010 by cojocarii Cum e primul revelion cu bebe? Unde se poate merge fara a chinui prea tare un copil? Ce anume trebuie luat in calcul atunci cand se cauta […]
Doame, cat drum! Si eu (MSC) care credeam ca detin recordul cu cele doua ore dus + doua ora intors, schimband trenul la Paris. Ma declar invins 😉 Cat despre locurile vazute, mare minune si Internetul asta + Google Maps, ca vedem si noi pe unde calatoresti. Odihna placuta pana luni si apoi spor la drum si la scoala!
Ah pai e record daca faci drumul zilnic…o naveta ca a mea e imposibil de facut mai des de doua ori pe saptamana. Cam asta ma asteapta de acum inainte, dar in general merg cu o seara inainte, innoptez la Kalmar si a doua zi revin acasa. Drumul e insa tot acela…
Multumesc de incurajari! Numai bine si un we frumos.
esti o curajoasa, zau daca nu! chiar ca atata drum … of. dar … va fi bine, sunt sigura de asta. si pare intr-adevar superb pe acolo. asteptam poze. 🙂
Da, e lung drumul dar in orice parte as fi luat-o(Stockholm sau Uppsala care erau alte doua posibilitati in apropiere daca pot sa spun asa) era la fel ca distanta. Singura sansa era sa ne mutam cu totii pentru trei ani, ceea ce nu vrem nici unul. Ma sacrific eu, se vor mai obisnui si ei fara mine, vor deveni mai independenti fiecare :). Promit poze saptamana viitoare, sper sa nu ploua ;).
Da, Salmi, esti o eroina! Desi avand in vedere, ca e vorba de un oras diferit, parca stii macar de ce faci atat pe drum. Eu daca ma duc din sud, de unde locuiesc, in nord, fac 2-3 ore un drum. In cadrul aceluiasi oras. Asa e Suedia, extrem de intinsa si distantele lungi, chiar daca le parcurgi cu autobuzul pe autostrada, cu 90km/h, tren, metrou etc.
Si e super ca Ovi e intelegator. Nici nu putea fi altfel, avand in vedere sacrificiul pe care il faci. Iti tin pumnii si multi pupici incurajatori.
Svea multumesc! Parca nu ma simt chiar eroina ci impovarata de toate…as fi preferat sa fac numai 2 ore pe drum si sa fiu in acelasi oras…cred…
Pupici si tie si mult curaj!
Eu nu pot decat sa iti urez sa te obisnuiesti cu naveta. Trei ani mi se pare atat de mult! 🙂 Dar daca asa avea posibilitatea si eu de o scoala m-ai ca m-as face si eu navetista. 😉 Desi cu copil mic ca al meu e mai greu, fetele vor deveni precis mai independente si momentele cat sunteti impreuna vor si si mai pretuite. Mult succes la scoala si putere!
Multumesc Ceska, chiar daca nu ma voi obisnui, ma voi adapta :)). Macar scap de jumate din prima iarna…
Da, uite ca abia au trecut trei ani de cand suntem aici, eu mai am de parcurs tot atatia pana termin. Sunt multi dar au zburat atat de repede…vor zbura si astia si voi rasufla usurata. Nu am de ales, fetele sunt destul de mari, eu voi fi cam 60% din timp acasa, trebuie sa fac asta acum, asa simt.